Înainte de a ne lupta între noi, trebuie să ne întrebăm: Cine a scuturat borcanul?

Dacă aduni 100 de furnici negre și 100 de furnici roși și le pui într-un borcan nu se va întâmpla nimic.

Voi n-aţi fost cu noi în celule de Radu Gyr

Voi nu ştiţi ce’nseamnă’nvierea din moarte, căci n’aţi fost cu noi în celule.

Voi n’aţi fost cu noi în celule
să ştiţi ce e viaţa de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu ştiţi ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătuşe la glezne.

Voi n’aţi plâns în palme, fierbinte,
străpunşi de cuţitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n’aţi dus povara durerilor sfinte
spre slava şi binele ţării.

Aici s-a ajuns: „Ești presa? Îți ordonăm să scrii cum spunem noi! Altfel te închidem pentru fake news!”

Cineva zicea că liberalismul e despre libertate.

Cenzurarea celor care pun la îndoială fapte legate de Coronavirus, a devenit noua regulă pentru cei care calcă în picioare libertatea de exprimare.

Celor ce protestează pentru climă: Înainte de a protesta, opriți aerul condiționat, mergeți la școală pe jos, opriți telefoanele și citiți o carte

Sunteți prima generație care a cerut aer condiționat în fiecare clasă; lecțiile voastre sunt toate făcute la calculator; aveți televizor în fiecare cameră; petreceţi toată ziua folosind mijloace electronice; majoritatea mergeţi la şcoală în auto în loc să mergeți in transport public…

Cuvîntul „Bătrîn” a devenit sinonim cu un soi de „duşman al poporului” de rit nou. Al „poporului tînăr şi civilizat” care vrea „o ţară ca afară”

„Fiule, iată mama ta, mamă iată fiul tău” (Ioan 19, 26-27)

Am intrat într-o biserică de tip nou,  „pe model american”. De mult nu mă mai impresionează sau irită coregrafia şi retorica. Toate trucurile lor m-au lăsat rece. M-a frapat însă un fenomen: cu cîteva excepţii, toţi aici erau tineri de pînă în 35 de ani. Am întrebat: unde vă sînt bătrînii? Mi s-a dat de înţeles că ei se adresează şi au „un mesaj” pentru cei „open mind”.

A apărut un nou tip de femei: Femei Facebook

Azi n-am chef să scriu ceva serios, așadar îmi voi permite să fiu zeflemitor, ironic, răutăcios și cum mai vreți voi. Îmi asum riscul, oricare ar fi acela.

Vă rog, treziți-vă! Nu ucideţi inocenţa copiilor voştri!

Văd tot mai des postări în care adulții se mândresc cu rezultatele deosebite ale unor copii la fel de fel de concursuri internaționale. La o primă vedere ești tentat să spui “copiii ăştia sunt apreciați și iubiți”. Eu nu văd lucrurile chiar așa. Dincolo de tabloul acesta feeric, eu văd niște adulți cu vise frânte care își proiectează neputința asupra odraslelor, şi niște copii care își iubesc părinții atât de mult încât ar face orice sa îi vadă fericiți. Asta incluzând sacrificarea orelor de joacă sau de interacțiune cu alți copii. Copiii care câștigă medalii la concursuri internaționale se joacă făcând exerciții la mate, la 8, 9, 10 ani, vârstă la care eu mă jucam toată ziua pe-afară cu amicii de la bloc. Asta nu m-a făcut mai proastă la învățătură (am terminat ASE – Finanțe Bănci, fără pile și spăgi, legănându-mi copilul în timp ce învățam), ba chiar mi-a dat ceva în plus – capacitatea de a relaţiona sănătos.

Feodor Dostoievski: „Frații Kamarazov” – Discursul Marelui Inchizitor (fragment)

Cum aş putea oare să ascund de tine taina noastră? Poate că vrei totuşi s-o auzi din gura mea. Atunci ascultă: noi nu suntem cu tine, ci cu el, asta este toată taina noastră! De mult nu mai suntem cu tine, ci cu el, au trecut opt veacuri între timp. S-au împlinit opt veacuri de când am primit din mâinile lui ceea ce tu ai lepădat cu indignare, darul din urmă, pe care el însuşi ţi l-a oferit atunci, când ţi-a înfăţişat împărăţiile pământeşti. Noi am primit de la el Roma şi spada cezarului, decretându-ne stăpânitorii pământului, singurii lui împăraţi, deşi nici până în ziua de azi n-am apucat să ne desăvârşim lucrarea începută. Dar cine-i de vină? O, într-adevăr, lucrarea e abia înfiripată, dar totuşi s-a înfiripat. Va trece încă multă vreme până să fie dusă la bun sfârşit, şi până atunci lumea va mai avea încă multe de îndurat, dar în cele din urmă ne vom ajunge ţelul şi vom fi cezari.

Despre dreapta socotinţă sau intelepciune ca suma virtutilor

Logica pură este totuna cu demenţa deoarece nu ţine seama de faptul că nicio entitate, nicio însuşire, nicio virtute nu are valoare absolută. Şi sinceritatea şi binele şi mila şi adevărul chiar nu‑s decât valori relative şi nu pot constitui, singure, un criteriu de sine stătător, inatacabil şi având răspuns la orice întrebare. Toate sunt relative şi numai laolaltă şi cumpănite de dreapta socotinţă pot alcătui în duh, sub numele de înţelepciune, un îndreptar cu sorţi de siguranţă. Iar fiecare calitate, izolată, poate duce la aberaţii, ori în cel mai bun caz la exagerări.

Crăciunul mă doare

Crăciunul mă doare și nu-i ca odată
Mă ninge pe suflet cu stele și nori
Cărări viscolite, nămeți prin ogradă,
Și-un strop colind străbătându-mi prin pori.

Aud clopoței , vin copiii cu „Steaua”,
Tătuca și mama bănuți zornăind
Și-mi cerne prin gânduri sălbatică, neaua
Prin minte-mi trec sănii și cai tropotind.

Crăciunul pentru creştini. Să revendicăm Crăciunul.

E Ajunul Crăciunului. Ne aflăm aici după perioada postului. Am aflat că în perioada acestui post, vânzările la produse lactate şi din carne au crescut atât de mult încât, retailer-ii, nu producătorii (?!), au fost nevoiţi să ridice preţurile. Am văzut în şcoli reclame care ne fericeau că ne place să colindăm, doar e singura activitate din care mai facem un ban. Am fost bântuiţi din nou de Moş Crăciunul roşu, gras, răguşit de la coada deja tradiţionalilor reni. Anul acesta l-am văzut si beat, neţinând seama de îndemnul la moderaţie promovat de o firmă producătoare de bere.

La 10 ani de UE …

10 ani de la „admiterea noastra fara loc” in UiE. Mult, putin, bine, rau, nu stiu . Sigur ca aveam nevoie de acest gest pe post de placebo, in activitatea noastra de reconfigurare psiho-emotiva dupa ani si secole de impilare. In schimb eu cred ca am scapat de dracu’ si am dat de tatica-sau. Dar din pacate jugul din fier ruginit bolsevic ne-a fost inlocuit cu unul, e adevarat mai elegant, de inox, care din loc in loc e acoperit cu catifea raiata…

Neincetata Rastignire a lui Hristos sau cum fac unii pacatul virtute

In aceasta lume din care Dumnezeu este alungat, este lepadat cu o bucurie greu de imaginat, in aceasta pustietate si saracie duhovniceasca in care placerea, sexualitatea, desfraul, libertinajul devenit moralitate sunt motive si scopuri finale ale vietuirii, in aceasta lume asadar, s-ar parea ca nimic nu mai poate sa ne mai tulbure, sa ne mai socheze, sa ne mai provoace la trairi ce ne poarta spre lacrimi de amaraciune si mila pentru neamul omenesc. Iata ca asistam pe zi ce trece la atacuri impotriva crestinismului, impotriva Lui Hristos Domnul nostru si a Maicii Sale,

Ispita desăvârșirii omului prin consum

În politica de promovare a produselor, reclamele de azi sunt similare cu dorința Evei. Cărțile care ne învață fericirea în cinci minute și ne scapă de boli incurabile într-o pauză, haina care face pe om, casa care te face om, mâncarea care-ți provoacă inteligență artificială, acestea sunt doar câteva exemple ale ofertei de „știință” din raioanele magazinelor. Fructul este mai vrednic decât viața, se acordă o importanță mai mare lucrului, decât Cuvântului. Iubim pătimaș activele corporale ale materiei, claxonând pasiv viața aflată sub povara corpului.

Lupta cu diavolul, ca o partidă de şah

M-am lăsat înşelat de multe ori în ultima vreme, diavolul e mult mai viclean decât îmi închipuiam. Şi mai rău decât atât, diavolul e şi foarte răbdător, nu se grăbeşte deloc, ci duce o luptă susţinută împotriva noastră clipă de clipă. Imediat am impresia, după ce fac o faptă bună, că n-am cum să ajung în iad, că o să mă mântuiască Dumnezeu. Şi din cauza asta mă las pe o ureche şi nu mai lupt aşa cum trebuie, nu mai stau împotriva răului din mine aşa cum s-ar cuveni.

De actualitate – Mihai Eminescu: Alungaţi turma acestor netrebnici care ne conduc!

Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului.

Ce caută aceste elemente nesănatoase în viaţa publică a statului? Ce caută aceşti oameni care pe calea statului voiesc să câştige avere şi onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omeneşti? Ce sunt aceste păpuşi care doresc a trăi fără muncă, fără ştiinţă, fără avere moştenită, cumulând câte trei, patru însărcinări publice dintre care n-ar putea să împlinească nici pe una în deplină conştiinţă?

Nu asteptati ajutor de pe retelele sociale. Acolo nu aveti prieteni.

Probabil ati auzit de cazul acelui tanar care a anuntat pe wall-ul sau de facebook ca se va sinucide iar „prietenii” din lista au inceput sa-l incurajeze si sa-i ureze succes.

Da, tanarul s-a spanzurat din dragoste si pentru ca a fost incurajat sa o faca, pentru ca aceia pe care el ii credea a fi prietenii sai l-au luat la misto in loc sa incerce sa-l domoleasca sau, macar, sa ia legatura cu parintii sai sau cu o autoritate.

Statul nu e tara. Statul este instrumentul dusmanului in contra tarii.

STATUL NU E ŢARA, STATUL E INSTRUMENTUL DUŞMANULUI ÎN CONTRA ŢĂRII. STATUL ROMÂN este o entitate complet distinctă şi opusă faţă de ȚARĂ.

Ca să aflăm în slujba cărei etnii este subordonat Statul Român, să căutăm referințele etnice care se găsesc în legislaţia Statului Român și găsim:

Libertatea „alegerii”

Unii oameni mănîncă mai bine decît alții.

Dar asta nu înseamnă mare lucru: în definitiv, și unii cîini mănîncă mai bine decît unii oameni.

Și ce dacă unii oameni care mănîncă mai bine decît unii cîini au cîini?

Da, dar unii oameni care mănîncă mai bine decît unii oameni au și cîini, și oameni. Unii dintre acești oameni sînt politicieni.

Lumea noastră are un “Minister al Adevărului”, ai cărui angajaţi rescriu voios trecutul

Discutând pe la o vreme de amiază cu un prieten, mi-am amintit că am fost, în anii studenţiei, degustător de benzi desenate până dincolo de limitele saţietăţii. Acumulasem erudiţie în toată regula, putând distinge din câteva trăsături o lucrare de Wolinski de cea a unui Gotlib. Am citit/văzut/savurat tot, tot…