Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Tristă cugetare despre dragoste

Posted in Cugetări by Mirean on 31/01/2010

Nichita Stănescu a scris cîndva un vers care, de ar fi fost singurele lui cuvinte spuse într-o viaţă, l-ar fi aşezat alături de marii poeţi ai lumii: „Tristeţea mea-i atît de mare, încît aude şi nenăscuţii cîini pe nenăscuţii oameni cum îi latră”. Poate că ar trebui ca şi noi să ne întristăm mai des cu această tristeţe pentru a putea privi dincolo de aparenţele care ne împresoară viaţa. (more…)

Anunțuri
Tagged with: ,

Cap de spovedanie

Posted in Poezie by Mirean on 29/01/2010

Venea-n amurg şi se ducea cu zorii,
de ani întregi, dar doar pe lună plină…
Şedea-n genunchi, la fel cu rugătorii,
şi ochii ei făceau în jur lumină.

Era frumoasă, Doamne, de nespus
şi-atît de tristă-ncît durea privirea,
un plînset toată de la tălpi în sus,
cum n-am văzut nicicînd şi nicăirea.

În coama ei se alinta văzduhul
ca-ntr-un frunziş de toamnă ruginie,
iar eu, răpit cu văzul şi cu duhul,
săpat păream în piatra din chilie…
(more…)

Moartea – sfârşit sau doar o trecere?

Posted in Cugetări by Mirean on 22/01/2010

Ultimele cuvinte ale unor oameni celebri

Probabil nu este nimic mai expresiv decât mărturia unui muribund. Chiar şi mincinoşii recunosc în aceste clipe adevărul. O privire pe patul morţii dovedeşte adesea mai mult decât marile cuvinte şi lucruri din timpul vieţii. În momentul în care oamenii se văd în faţa morţii, îşi pierd masca şi devin ei înşişi. Unii trebuie să recunoască faptul că au construit pe nisip, că s-au dedicat unei iluzii şi au păşit pe urmele unei mari minciuni. Scriitorul Aldous Huxley în prefaţa la cartea sa „Frumoasa lume nouă” arată că toate lucrurile ar trebui judecate ca şi cum le-ai privi de pe patul de moarte. Biblia spune: „Învaţă-ne să ne amintim că va trebui să murim, ca să devenim înţelepţi” (Ps.90:12). (more…)

Tagged with: , , ,

Hristos şi Europa

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 21/01/2010

La judecata dintre Hristos si Europa, acestea se întâmpla cu adevarat: Hristos spune Europei ca este botezata în numele Lui si ca trebuie sa ramâna credincioasa Lui si Evangheliei Sale.

La acestea, Europa învinuita raspunde:
Toate credintele sunt la fel. Aceasta ne-au spus-o enciclopedistii francezi. Iar nimeni nu poate fi silit sa creada in vreuna dintr’însele. Europa tolereaza credintele ca pe niste superstitii populare din pricina intereselor ei imperialiste, dar ea însasi nu tine de nicio credinta. Când îsi va împlini telurile politice, atunci se va descotorosi îndata de acele superstitii populare. (more…)

Uniunea [Sovietică] Europeană

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 21/01/2010

Incalzirea Globala si Uniunea Europeana – Ziua cand Democratia a Murit

Tagged with:

Sfântul Ioan Botezătorul

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 20/01/2010

Săvârşind aleasa prăznuire a Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului – cel ce din cer a auzit glas părintesc, Care a mărturisit însuşirea de Fiu a Celui botezat; şi pe Duhul L-a văzut în chip de porumb – rugăm pe Bunul Dumnezeu şi pe Preacurata Maica Sa, Pururea Fecioara Maria, să vă dăruiască râvna Sfântului în lupta cu ispitele, încununându-vă luminoasa vieţuire creştină cu sănătate, întru MULŢI ANI FERICIŢI!

Greşeala

Posted in Parabole by Mirean on 20/01/2010

În timp ce mergea pe drum, un călător a văzut într-o grădină un pom frumos, de crengile căruia atârnau nişte mere mari şi roşii de-ţi lăsa gura apă. Văzând omul că nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a gândit ? Bine ar fi dacă ar gusta şi el câteva, aşa, de poftă!

Dar cum să facă ? Până la pom trebuia să treacă de un gard înalt şi de o mare băltoacă. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârit, dar, nemaiavând răbdare, şi-a zis: “Fie ce-o fi!” şi a-nceput să se caţăre pe gard. Cu greu, a reuşit să ajungă în curte, dar supărat nevoie mare, fiindcă într-un ghimpe din gard îşi agăţase haina şi o rupsese. Acu, ce să mai facă! (more…)

Tagged with: , ,

Sf. Ioan de Kronstadt – Cuvântul

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 19/01/2010

Faţă de cuvânt, poartă-te cu evlavie şi dă-i preţuire

Crede nestrămutat că fiecare cuvânt pe care îl rosteşti, mai cu seamă în timp ce te rogi, poate deveni faptă; ţine minte că Cel ce a făcut să se nască cuvântul este Dumnezeu-Cuvântul, că Însuşi Dumnezeul nostru, Cel în Treime preamărit, Se defineşte prin trei cuvinte: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh. Că fiecărui cuvânt îi coresponde o existenţă sau, altfel spus, fiecare cuvânt poate fi existenţă şi faptă. Faţă de cuvânt, poartă-te cu evlavie şi dă-i preţuire. (more…)

Lăsaţi copiii să vină la Mine!

Posted in Parabole by Mirean on 19/01/2010

Un învăţător nou în sat, se întâlni pe drum cu un copil ce nu ieşise încă printre oameni şi nu umbla încă la şcoală.
– Al cui eşti tu? – îl întrebă învăţătorul.
– Al dracului, răspunse serios copilul.
Învăţătorul rămase uimit de acest răspuns şi îl întrebă mai departe:
– Şi cum te cheamă pe tine?
– Satana!
– De unde vii?
– Din iad, răspunse copilul şi plecă. (more…)

Sf. Teofan Zăvorâtul – Boala de obşte: amânarea

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 19/01/2010

« Amânarea este boala de care suferim aproape toţi
şi cea dintâi pricină a lipsei de îndreptare. »

« Cea mai de seamă problemă în legătură cu aceste gânduri privitoare la starea de păcătoşenie a omului este că ele rămân neîmplinite şi sunt mereu amânate de la zi la zi. Amânarea este boala de care suferim aproape toţi şi cea dintâi pricină a lipsei de îndreptare. Toţi spun : «  O să am timp mai târziu » şi rămân înţepeniţi în vechile obiceiuri ale vieţii păcătoase. Aşa că, atunci când vine gândul bun al schimbării, prinde-l, ţine-l bine – de aceea ţi-a fost trimis. Cu acest ţel în minte, mai întâi de toate alungă amânarea. (more…)

Traian Dorz – Te-am văzut plângând aseară

Posted in Poezie by Mirean on 19/01/2010

Te-am văzut plângând aseară,
Călător Străine,
lângă poarta cu zăvoară,
Te-am văzut plângând aseară,-
cine Te-a lăsat afară,
cine? (more…)

Traian Dorz – Grija umblării noastre

Posted in Cugetări by Mirean on 18/01/2010

8. Adesea, spunem: „Acum câteva zeci de ani”, aşa de simplu cum am spune „Acum câteva clipe”.Spunem „ieri” unei vremi care a trecut cu mulţi ani în urmă…, poate cu zeci, poate cu sute, poate chiar cu mii de ani…,căci Trecutul este ca o apă fără fund, în care tot ce se adânceşte de la suprafaţă în jos este acoperit la fel, fie că este mai puţină apă, fie că este mai multă deasupra lui. (more…)

Sf. Ioan Gura de Aur – Despre pocăinţă

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 18/01/2010

De ai păcate, nu deznădăjdui! Si n-am sa încetez de a-ți spune necontenit aceasta.
De păcătuiești în fiecare zi, în fiecare zi pocăiește-te!
Sa facem cu noi ceea ce facem cu casele noastre, care se învechesc, când parti din ele putrezesc, scoatem părțile putrezite si punem în loc materiale noi ; și niciodată nu încetam a face asta. Te-ai învechit azi din pricina păcatului? Inoieste-te prin pocăință! (more…)

Sfântul Teofan Zăvorâtul – Despre harul trezirii

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 18/01/2010

“…printre diferitele lucrări ale harului care ne trezeşte, una care e în mod deosebit vrednică de luare-aminte este cea pe care Dumnezeu o foloseşte pentru a trezi un păcătos ce a mai trăit şi înainte o astfel de trezire, dar a căzut iarăşi în păcat şi mai ales în acele păcate de moarte obişnuite lui. Cu cât mai des se repetă  aceste căderi, cu atât mai mult slăbeşte imboldul de îndreptare, căci inima lui se obişnuieşte…cu căderile şi căderile în păcat trec în rândul întâmplărilor de zi cu zi ale vieţii sufletului. (more…)

Lacrimă de Soare

Posted in Poezie by Mirean on 17/01/2010

Duioasă lacrimă târzie,
Ce-anini în gene curcubee,
Sărută-mi ochii şi mă-nvie,
Şi spune-i inimii să ştie
Că-s numai crini pe-a ta alee!…

(more…)

Tagged with:

Vai si amar cand omul este satul si multumit in inima sa

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 16/01/2010

Vai si amar cand omul este satul si multumit in inima sa, si mult mai bine cand este flamand in inima! Saracul alearga pe la ferestre sa ceara milostenie si pe ger aspru. Oare ar face asta daca ar avea o bucata de paine? Cand omul simte necazul, se ingrijeste si se osteneste din rasputeri. La fel si cu inima: cand se atinge de ea simtamantul nevoii, al saraciei si al foametei, nu da odihna nici trupului, nici sufletului: „Fa asta, dar si pentru cealalta urneste-te“. Atunci omul nu se mai autocompatimeste, si nici o osteneala nu i se pare prea mare. Iar simtamantul foamei si al nevoii este trimis de Domnul celui care se roaga si care cere. El este semn al sanatatii duhovnicesti. Bolnavul nu are pofta de mancare; el e satul, chiar daca nu mananca cu saptamanile.

(more…)

Plânsul de sâmbăta seara

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 16/01/2010

Cele şapte plânsuri ale Sfântului Efrem Sirul- Plânsul de sâmbăta seara

Si astăzi, Doamne, cu faţa ruşinata si-n pământ plecata, indrazesc către Tine, Stăpânul îngerilor si Ziditorul tuturor, eu ca ce sunt pământ si cenuşă, ocara oamenilor si defăimarea norodului, vierme si nu om. Sunt mustrat si prihanit cu totul, plin de durere si de întristare.
Cum voi cauta catre bunatatea Ta, Stapane? Ce fel de limba necredincioasa si intinata voi indrazni sa misc catre Tine? Si cum voi face inceputul marturisirii mele? Peste masura am intinat eu, ticalosul, numele Tau. Si mai ticalos decat curvarul din Evanghelie am viețuit curveste. Caci pe acela ce este intru mine dupa chipul Tau l-am întinat si l-am lăsat fără paza.
(more…)

Tagged with: ,

Zaheu – bogatul dispreţuit dar mântuit

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 16/01/2010

Textul evanghelic relatează un dialog real petrecut între Hristos şi Zaheu, un demnitar bogat dar credincios, socotit de societate a fi un om păcătos.
Hristos însă arată că oricine are, fără discriminare, dreptul de a se îndrepta, de aceea doreşte să viziteze casa demnitarului.
Vizita este motivată de dragostea lui Zaheu pentru cele sfinte, demonstrată prin 2 gesturi ale sale:
– dorind să vadă cine este Iisus, el nu ţine cont de poziţia sa socială şi se suie într-un pom, deoarece, fiind mic de statură, nu putea să-l vadă din cauza mulţimilor.
– se bucură de vizita lui Iisus şi, dorind să se îndrepte, face milostenie săracilor cu jumătate din averea sa. Mai mult, dă dovadă şi de pocăinţă, mărturisind că dacă a nedreptăţit pe cineva, este dispus să răscumpere de patru ori nedreptatea făcută.
Domnul îl va binecuvânta pe Zaheu, afirmând că acesta s-a mântuit prin credinţa şi faptele bune de care a dat dovadă.
Totodată, Hristos vesteşte misiunea Sa de a căuta şi a mântui pe orice om care este pierdut în lumea păcatului, arătând astfel că păcătoşii nu trebuie dispreţuiţi ci ajutaţi pentru a se restaura.

Pr. Eugen Tanasescu

Tagged with: ,

Cînd toate’s vechi şi nouă toate – Liberalismul

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 16/01/2010

[…] Am admis legiuiri străine? Ei bine nu le-am admis pentru român, cu trebuinţele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau, şi care ştiu a se folosi de dânselie. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare. […]

Statul e azi maşina, prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra potrivnicilor lor politici. Iată la ce hal am ajuns cu suverani tatea poporului, liberatea, egalitatea şi fraternitatea. Apoi bune sunt ? – Bune, numai au un cusur: Nu se potrivesc.

Cum numim însa pe aceia care zic c-au descoperit o singura doftorie pentru toate boalele din lume, un leac fara gres, care, de esti nebun, te face cu minte, de-ai asurzit, te face s- auzi, în sfârsit, orice-ai avea, pecingine, chelie, ciupituri de varsat, degeratura, perdea la ochi, durere de masele, tot c- o alifie te unge si tot c-un praf te îndoapa?

Pe un asemenea doftor l-am numi sarlatan.

Ce sa zicem acum de doftorii poporului românesc, care la toate neajunsurile noastre tot c-un praf ne îndoapa, care cine stie de ce o fi bun?

Da’-i soseaua rea, încât ti se frânge caru-n drum? Libertate, egalitate si fraternitate si toate vor merge bine.

Dar se înmultesc datoriile publice? Libertate, egalitate si fraternitate da oamenilor, si s-or plati.

Da’-i scoala rea, da’ nu stiu profesorii carte, da’ taranul saraceste, dar breslele dau înapoi, dar nu se face grâu, da’- i boala de vite?… Libertate, egalitate si fraternitate, si toate or merge bine ca prin minune.

Am aratat, într-un rând, ca aceste prafuri si alifii ale liberalilor le- am luat de ni-i acru sufletul de ele si tot rau. Or fi bune ele buruienile acestea pentru ceva, dar se vede ca nu pentru ceea ce ne lipseste tocmai noua.

Selectii de aici.

Inima în două…

Posted in Poezie by Mirean on 15/01/2010

În zadar am strâns durere
Când mi-am rupt inima-n două
Ca să pot să-ţi dau şi ţie
Picăturile de rouă

În zadar iubirii mele
Căutam stăpân în tine
Nu ştiam că jumătatea-ţi
E orgoliu` din mine

Iar când sufletul îmi plânge
Şi mă scânteie durerea
Tu laşi demonii din mine
Să-mi continuie căderea

Şi săruturile toate
Strangulate fără milă
Le striveşti cu nepăsare
Suportându-le cu silă

Iar pe chipul tău de gheaţă
Doar frânturi necunoscute
De iubire fără viaţă
Şi de zâmbete pierdute

Autor – Victor Răileanu

Tagged with: