Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Despre dreapta socotinţă sau intelepciune ca suma virtutilor

Posted in Înaintaşi ai neamului by Mirean on 12/01/2017

nicolae-steinhardtLogica pură este totuna cu demenţa deoarece nu ţine seama de faptul că nicio entitate, nicio însuşire, nicio virtute nu are valoare absolută. Şi sinceritatea şi binele şi mila şi adevărul chiar nu‑s decât valori relative şi nu pot constitui, singure, un criteriu de sine stătător, inatacabil şi având răspuns la orice întrebare. Toate sunt relative şi numai laolaltă şi cumpănite de dreapta socotinţă pot alcătui în duh, sub numele de înţelepciune, un îndreptar cu sorţi de siguranţă. Iar fiecare calitate, izolată, poate duce la aberaţii, ori în cel mai bun caz la exagerări. (more…)

Anunțuri

De actualitate – Mihai Eminescu: Alungaţi turma acestor netrebnici care ne conduc!

Posted in Înaintaşi ai neamului by Mirean on 15/12/2016

De te-ating, să feri în laturi, De hulesc, să taci din gurăUzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului.

Ce caută aceste elemente nesănatoase în viaţa publică a statului? Ce caută aceşti oameni care pe calea statului voiesc să câştige avere şi onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omeneşti? Ce sunt aceste păpuşi care doresc a trăi fără muncă, fără ştiinţă, fără avere moştenită, cumulând câte trei, patru însărcinări publice dintre care n-ar putea să împlinească nici pe una în deplină conştiinţă? (more…)

Statul nu e tara. Statul este instrumentul dusmanului in contra tarii.

Posted in Căile pierzaniei, Mişcarea Legionară by Mirean on 21/11/2016

Romania-vandutaSTATUL NU E ŢARA, STATUL E INSTRUMENTUL DUŞMANULUI ÎN CONTRA ŢĂRII. STATUL ROMÂN este o entitate complet distinctă şi opusă faţă de ȚARĂ.

Ca să aflăm în slujba cărei etnii este subordonat Statul Român, să căutăm referințele etnice care se găsesc în legislaţia Statului Român și găsim: (more…)

LAUDĂ de Nichifor Crainic

Posted in Înaintaşi ai neamului, Poezie by Mirean on 06/04/2015

Tu, cel ce te ascunzi in eterna-ti amiazarugaciune2
Si lumea o spanzuri in haos de-o raza,

Metanie tie, Parinte.
Izvod nevazut al vazutelor linii,
Ma scalzi si pe mine in unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.

Sunt duh invalit in naluca de huma,
Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma,
Dar sunt neraspunsa-ntrebare.

Ce glas destoinic sa-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fara voie
M-a-mpins si pe mine-n miscare? (more…)

Ernest Bernea despre CĂDEREA OMULUI şi…

Posted in Înaintaşi ai neamului, Cugetări, Mişcarea Legionară by Mirean on 17/02/2015

Bernea_HoriaOmul încrezător în propriile sale forţe, ceea ce bine orientat poate fi rodnic, s’a risipit în diversitatea unei lumi de senzaţii şi aparenţe. Lipsite de un orizont spiritual cuprinzător, lipsit de profunzime, el este lipsit de discernământ şi putere de alegere. Natura intimă, şi mai ales sensul lucrurilor, îi scapă.

Acest om se frământă zadarnic, în năzuinţa de a-şi creea un nou univers, deoarece el cade victimă unor aparenţe derutante şi tentaţiilor de tot felul. Universul spiritual şi uman ce trebuie astăzi creat din nou, un univers care să-i valorifice calitatea, nu se poate construi pe tehnică şi confort, cu atât mai puţin pe apetit. (more…)

Mareșalul Ion Antonescu către liderul evreilor din România

Posted in Înaintaşi ai neamului, Istorie by Mirean on 06/02/2015

ion-antonescu-maresalSCRISOAREA MAREŞALULUI ION ANTONESCU CĂTRE WILHELM FILDERMAN, PREŞEDINTELE FEDERAŢIEI COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA

DOMNULE FILDERMAN,

În două petiţii succesive îmi scriţi „de tragedia zguduitoare“ şi mă „imploraţi“ în cuvinte impresionante, reamintind de „conştiinţă“ şi de „omenie“ şi subliniind că sînteţi „dator“ să apelaţi „la mine“ şi „numai“ la mine, pentru evreii din România, care sînt trecuţi în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug. (more…)

Sfântul Petru Movilă – Despre înşelarea diavolească

Posted in Ateilor, Înaintaşi ai neamului by Mirean on 29/01/2014

Din volumul Sfântului Petru Movilă - Impacarea Bisericii OrtodoxeÎn satul Munin din ţinutul Przemzsl, sat aflat la o milă depărtare de oraşul Iaroslavl, de care şi ţine, trăia un ţăran polonez, Wojczech, poreclit Suflet, care avusese o soţie pe nume Anna. La puţin timp după moartea soţiei, diavolul, vrând să-i întărească nu numai pe rătăciţii de latini în erezia focului purgatoriu, dar şi pe drept-credincioşi să-i aducă cu viclenia sa rău-voitoare la această rătăcire latinească, s-a vârât sub cuptor şi, nevăzut fiind, cu glasul soţiei îl chema pe soţ pe nume, zicând: „Wojczech”. (more…)

Viaţa Sfîntului Dosoftei al Moldovei

Posted in Înaintaşi ai neamului, Vieţile Sfinţilor by Muritor on 26/12/2013
Sf. Ierarh Dosoftei al Moldovei (1624-1693)

Sf. Ierarh Dosoftei al Moldovei (1624-1693)

Sfîntul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în familia Barilă. Părinţii săi Leontie şi Misira, binecredincioşi creştini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania şi în ţinutul Lvovului.

La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, pentru că se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, cînd Biserica sărbătoreşte pe Sfîntul Martir din cetatea Tesalonicului de la începutul veacului al IV-lea.

Tînărul Dimitrie Barilă a învăţat carte de la cei mai renumiţi dascăli din Moldova şi la şcoala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Lvov. Dăruit de Dumnezeu cu o inteligenţă deosebită şi-a agonisit încă din anii copilăriei şi ai tinereţii multă ştiinţă de carte. A studiat cu multă rîvnă Sfintele Scripturi şi învăţăturile dumnezeieştilor Părinţi ai Bisericii şi a deprins cu mult drag meşteşugul tîlcuirii textelor sfinte în limba română, pentru că învăţase a vorbi şi a scrie în alte limbi ca să transmită tezaurul sfintei Ortodoxii: greacă, latină, slavonă bisericească, polonă şi ucraineană. (more…)

Tagged with:

Acatistul Sfîntului Ierarh Dosoftei, Mitropolit al Moldovei

Posted in acatiste, Înaintaşi ai neamului, Rugăciuni by Muritor on 26/12/2013
Sf. Ierarh Dosoftei al Moldovei (1624-1693)

Sf. Ierarh Dosoftei al Moldovei (1624-1693)

Obişnuitul început pentru acatist

De eşti preot, să zici:

Binecuvîntat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu eşti preot, să zici:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte-ne pe noi. Amin. (more…)

De ce atâta ură?

Posted in Înaintaşi ai neamului, Istorie by Mirean on 30/10/2013

cornel_dumitrescuCazul Cornel Dumitrescu”, românul care, cumpărînd fabricile de textile din Cernăuți, a salvat de la deportare în lagărele nemțești, deci de la moarte 3 600 evrei (celebrul Oskar Schindler: cca 1 000), pretextînd față de germani – care controlau Bucovina – că industria lucrînd pentru armată are nevoie de lucrători.

După ocuparea țării de către… Liberatoarea Armată Roșie, în 1944 Cornel Dunitrescu a fost arestat și îndelung anchetat de sovietici. După o vreme i s-a dat drumul: rușii avuseseră nevoie de două luni întregi că să transcrie-traducă două emisiuni BBC din care reieșea clar că Dumitrescu, departe de a fi colaborat cu nemții, sabotase programul nazist – adevărat: în perfectă complicitate cu guvernul Antonescu, mai ales cu Casa Regală (more…)

Mîhnirea lumii, moarte lucrează

Sf. Ier. Grigorie Dascălul, mitropolitul UngroVlahiei

Sf. Ier. Grigorie Dascălul, mitropolitul UngroVlahiei

Cum că mîhnirea pentru bunătăţile cele vremelnice este nefolositoare

Să ştii încă şi aceasta, o, frate, că nu se cuvine să te mîhneşti dacă, pentru păcatele tale, vei pierde vreo firească şi vremelnică bunătate, sau pe fiii tăi, sau pe femeia ta, sau însăşi împărăţia lumii, măcar şi însăşi viaţa, pentru că mîhnirea aceasta nu se socoteşte ţie întru pocăinţă, ci este deşartă şi nefolositoare şi la Dumnezeu neprimită.

Iată şi Saul s-a mîhnit cînd a auzit de la Samuel că va să-şi piardă şi împărăţia, şi însăşi viaţa, şi s-a speriat Saul, şi a căzut cît era de lung la pămînt, şi s-a înfricoşat foarte de cuvintele lui Samuel (I Împ. 28, 20), dar însă în deşert. A venit şi Antioh întru cunoştinţa răută­ţilor ce a făcut, cînd a văzut că în aceeaşi vre­me va pierde şi viaţa şi împărăţia cu acea moarte de durere, dar însă în deşert. Pentru aceasta şi zice Scriptura: Şi se ruga pîngăritul către Stăpînul Cel ce nu-l va mai milui pe el (II Macab. 9, 13).

Nu mai zic că mîhnirea ceea ce se face pentru bunătăţile cele lumeşti şi vremelnice nu numai că este nefolositoare la păcătos, ci îi pricinuieşte şi moarte, precum zice Pavel: Mîhnirea lumii, moarte lucrează (II Cor. 7: 10).

Sfîntul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti

Sursa: Sfătuire foarte frumoasă despre spovedanie, Ed. Egumeniţa, p. 60-61

Sfîntul Ierarh Calinic de la Cernica, apărător al calendarului bisericesc (iulian)

Sf. Ier. Calinic de la Cernica

Sf. Ier. Calinic de la Cernica

Reforma calendarului a fost făcută de papa Grigorie al-XIII-lea în anul 1582, fiind impusă şi Bisericii Ortodoxe. Dar de fiecare dată, aceste încercări au fost respinse cu hotărâre, fiind considerate abateri de la Tradiţia Ortodoxiei, abateri condamnate aspru de anatema stabilită de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi la Sinoadele Ecumenice.

În timpul acestor frământări nici Biserica Ortodoxă Română n-a scăpat de aceste ispitiri din partea Apusului. Aşa se face că în anul 1864, Alexandru Ioan Cuza a convocat un Sinod bisericesc unde a recomandat schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian. La Sinod a fost prezent şi Sfâtul Ierarh Calinic de la Cernica şi el a fost unul dintre cei mai vajnici luptători pentru biruinţa adevărului şi păstrarea adevăratei credinţe. S-a opus categoric acestei inovaţii şi părăsind sala Sinodului a spus: Iară eu, cu cei fărădelege nu mă voi socoti !. În acest fel domnitorul n-a reuşit atunci să introducă această recomandare impusă de francmasoni.

Sursa: Tradiţia Ortodoxă

Privilegiul de a fi român

Posted in Înaintaşi ai neamului, Istorie by Mirean on 05/06/2013

Mari_romani_logo-tvMulţi dintre făuritorii de lume nouă sunt români

În urmă cu şapte decenii, când Emil Cioran deplângea sterilitatea inteligenţei româneşti, marele savant Henry Coandă certifica dimensiunea reală a geniului românilor, afirmând: „Fericită acea naţie care să fi dat atâţia inventatori câţi a dat România în ultima sută de ani”! Dezvoltarea uluitoare a ştiinţei şi tehnologiei din zilele noastre (anticipată în Biblie de profetul Daniel, cap.12,4 cu cuvintele: „… la vremea sfârşitului cunoştinţa va creşte”) a schimbat societatea, viaţa şi munca oamenilor. (more…)

Bătrînii satelor, simpli, dar politicoşi

Posted in Înaintaşi ai neamului by Mirean on 04/06/2013
Ma gandesc cu nostalgie la anii copilariei si la vacantele la tara, la bunici

Ma gandesc cu nostalgie la anii copilariei si la vacantele la tara, la bunici

Imi amintesc cu mare drag cum in copilarie mergeam la tara, la bunici, in fiecare vacanta de vara. Ne pregateam bagajele cu cateva saptamani inainte de plecare, caci abia asteptam sa se termine anul scolar si sa mergem in vacanta la bunicii nostri dragi. (more…)

Mărturie a Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului despre Dreptcredinciosul voevod Mihai Viteazul şi adeverirea dreptei credinţe

Posted in Înaintaşi ai neamului by Mirean on 15/03/2013

mihai-viteazul“Cind Mihail-Voda, domnul Ungro-Vlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory si a luat sceptrul Ardealului, a sosit in orasul de scaun, numit Balgrad, si a voit ca sa zideasca acolo, in oras, o biserica ortodoxa. Insa preotii, orasenii si toti boierii, fiind de credinta latineasca [a Papei], nu-i ingaduiau sa zideasca, zicind ca ei sint de credinta dreapta si de aceea nu doresc sa aiba in orasul lor o biserica de lege straina. (more…)

Tagged with: , ,

Ţara

Posted in Mişcarea Legionară, Poezie by Mirean on 23/07/2012

cu-otelul nostru tot, sdrobi-vom celor ce’n picioare ne calca bot scarnav dupa bot si falca dupa falca!…

uite-i ! …
arşi de soare, aşpri, ‘ndrăsneţi,
crainici iuţi ai unei noui vieţi…

ca printre fulgere, prin furtuni, pe sub grindini
vin voiniceşte de pretudindeni:
pădure mişcătoare de goruni nebuni,
oaste fãcătoare de minuni,
cu vrere năprasnică, vie
de-atotputernicie…

feţi-frumoşi ai unui nou noroc,
cresc sprinteni, s’oţelesc, se răscoc,
sub ceruri de plumb ăi de foc…

în foamea-i de faptă şi infinit,
ţara cu trup tîlharit,
cu inima arsă,
dîrză, mănoasă-i revarsă
puhoi spre ‘mpotriviri,
peste porunci de sbiri,
spre încleştari ce i-adastă
pe cea mai înalta creastă… (more…)

Tagged with: , ,

Paradigme pentru renaşterea creştinismului

Posted in Înaintaşi ai neamului, Învățătură Ortodoxă by Muritor on 17/11/2011

Deţinutul profet de Ioan Ianolide

În acest secol, eroismul a fost învins de laşitate, calitatea copleşită de cantitate, omul dominat de tehnică; duhul a fost subordonat materiei, adevărul răstălmăcit dialectic, binele uitat de atîta răutate, iar creştinii prigoniţi de anticreştini.

Lumea actuală este în plină învălmăşeală, căci coordonatele ei principale fac viaţa insuportabilă. Bogaţii nu se mai satură de bogăţii şi vor să stăpînească pămîntul, iar puternicii nu mai au limită în putere şi retează orice opoziţie din lume. Tehnica ne copleşeşte şi pe noi şi natura, devenind un coşmar. Nu vrem să mai murim, din care cauză ucidem pruncii ce-şi anunţă apariţia la porţile vieţii. Ne urîm între noi, încît am devenit insensibili la suferinţa reciprocă ce ne-o cauzăm. Simţurile declanşate, epuizate, denaturate, au pus stăpînire pe mintea oamenilor. Valorile acestei lumi izvorăsc din egoism, materialism şi ateism.

O lume fără Dumnezeu şi fără suflet.

Creştinătatea îşi împarte istoria în două epoci, caracterizate prin două căi: apostolatul şi rugăciunea. (more…)

Tagged with:

Palatul fermecat de Ioan Ianolide

Posted in Înaintaşi ai neamului, Comori în Împărăţia Cerurilor by Muritor on 17/11/2011

Ioan Ianolide

Chinuit, sfîşiat de-ntrebări şi cu jar pe

Rănile vii, sîngeram în nelinişte, greu.

La dreapta mea era o bufniţă, iar la stînga un şarpe.

Şi-am auzit pe şarpe grăind: „Nu există Dumnezeu”.

Am pornit prin pustiu. Eram singur şi-mi era frică.

În urechi îmi sunau cuvintele şarpelui, de tăgadă.

Într-un tîrziu am aflat oazele singurătăţii, neumblate,

Şi ochiul meu, ca al bufniţei, prin noapte a-nceput să vadă.

M-adulmecau de departe, flămînzi, în tîrcoale,

Şacalii deşertului, chelălăind.

Dunele nopţii pîndeau, muindu-şi spinările goale

Şi tot mai rar l-am auzit pe şarpe şoptind.

Desluşeam acum beteala unei cărări prin pustie,

Ca firul subţire al stelei ce călăuzise pe magi. (more…)

Tagged with:

„… i s-a arătat Sf. Valeriu Gafencu care i-a spus să îl caute că îl vor găsi”!

Posted in Înaintaşi ai neamului, Mişcarea Legionară by Muritor on 05/11/2011

Sf. Mc. Valeriu Gafencu, Sfîntul închisorilor

În luna iunie a acestui an, Valentina Gafencu, sora martirului anticomunist, Valeriu Gafencu, supranumit Sfântul închisorilor, a cerut binecuvântare de la Părintele Justin Pârvu pentru a înainta o cerere către CICCR (Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România) spre demararea unor cercetări arheologice în cimitirul de la Tg Ocna, menite să stabilească locul unde a fost îngropat fratele ei, precum şi căutarea, deshumarea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale acestuia, în cazul în care vor fi descoperite. Părintele Justin nu doar că binecuvintează, ci şi sprijină financiar această campanie de cercetare arheologică.

Au trecut câteva luni până când în sfârşit primim răspunsul pozitiv la cererea doamnei Gafencu, din partea domului arheolog Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, un creştin cinstit şi curat la suflet, şi din partea domnului Ioan Chertiţie, fost gardian de penitenciar, o figură impresionantă prin râvna (more…)

Nicolae Iorga despre martiriul lui Moţa şi Marin

Posted in Înaintaşi ai neamului, Mişcarea Legionară by Muritor on 02/11/2011

DOI BĂIEŢI VITEJI: MOŢA ŞI MARIN

Nicolae Iorga (1871-1940)

Luptînd pentru credinţa lor creştină şi pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etern, scump şi curat în latinitatea nebolşevizată, doi tineri Români, doi Băieţi viteji, Moţa şi Marin, au căzut înaintea Madridului apărat de Roşii. Cînd, în zilele din urmă, îndepărtam [?] ştirile de o monotonie desăvîrşită – în ciuda măcelului zilnic – cu privire la ceea ce se petrece, în miez de iarnă, acolo, în nenorocita Spanie, nu ne gîndeam că între aceia care şi-au dat viaţa luptînd pentru cauza cea bună erau aceşti doi fii ai ţării noastre.

Prinşi de un entuziasm care se cere condus şi nu înăbuşit (pentru că altfel rămîne celălalt entuziasm, contra căruia Statul nu poate lupta îndeajuns şi mai ales singur), încălziţi de o idee căreia i se închinaseră întregi, ei şi-au zis că e preferabil, decît în România însăşi o agitaţie care nu-i aduce întotdeauna bine, să meargă acolo unde nu sunt discursuri (more…)