Maica Domnului hrănește familiile cu mulți copii

Altă dată, eu [Halvatzis Petru, n.n.], împreună cu un monah și cu un familist cu mulți copii, am mers la Stareț [Cuviosul Paisie Aghioritul, n.n.]. El ne-a primit în felul său, simplu și călduros. Apoi ne-a povestit următoarea istorioară, deoarece vroia să dea curaj familistului:

„O să vă spun ceva care mi s-a întîmplat atunci cînd eram la Konița. Acolo exista o icoană a Maicii Domnului pe care o ștergeam în fiecare zi și îi aprindeam candela. În anumite răstimpuri, venea la mănăstire paznicul Nicolae Litos din Konița, care avea zece copii și îmi spunea:

– Gheronda [Părinte – în tălmăcire, n.n.], vreau să mă duc să aprind candela Maicii Domnului.

– Dar este aprinsă binecuvîntatule, îi spuneam.

Adevărata Bărbăție

Clement Alexandrinul despre Taina Cununiei

Adesea întâlnim în scrierile Sfinţilor Părinţi pasaje elogioase cu privire la alegerea fecioriei şi intrarea în monahism. Însă uneori găsim şi fragmente care consideră Taina Căsătoriei drept superioară celibatului.

Clement Alexandrinul este unul dintre puţini autori care cred că o persoană căsătorită poate oferi un exemplu duhovnicesc superior în anumite situaţii celor care aleg calea fecioriei. Vom detalia în cele ce urmează opinia sa în acest sens.

Căsătoria – adevărata bărbăţie

În scrierea sa intitulată Stromate, Clement Alexandrinul discută într-o serie de pasaje esenţiale diferite aspecte cu privire la Taina Cununiei.

Rugăciunea tinerilor care vor să se căsătorească

Doamne, Dumnezeule al milostivirilor şi a toată bunătatea, care plineşti cererile celor care Te cheamă cu credinţă, ascultă şi nevrednica noastră rugăciune. Tu vezi că vrem sa ne unim vieţile prin căsătorie, Tu vezi dorirea inimilor noastre şi ştii dacă este bună sau este rea.

Dacă este bineplăcut Ţie să luăm asupra noastră crucea căsătoriei, ajută-ne să biruim toate piedicile cu care vrăjmaşul ne necăjeşte. Ajută-ne, Doamne, că la Tine este nădejdea noastră. Dăruieşte-ne pace, dăruieşte-ne linişte şi sănătate sufletească şi trupească. Fereşte-ne de noroiul desfrîului, fereşte-ne de căderea în poftele trupeşti. Luminează-ne minţile ca să nu fie întunecate de vrăjmaş.

Rostul vieţii în cuplu

Dumnezeu ne-a dat cuţitul ca să ne omorîm unul pe altul sau ca să tăiem ceea ce avem nevoie? Funia, de ce ne-a dat-o: ca să ne spînzurăm sau ca să o întrebuinţăm atunci cînd ne trebuie? Dumnezeu a făcut şi toiagul, nu însă ca să-i lovim pe alţii, ci ca să ne sprijinim în el. Prin urmare, ca să revin la subiectul nostru, Dumnezeu a zidit şi femeia ca să se înmulţească lumea şi oricine doreşte, să poata trăi împreuna cu ea. Dar să trăiască totdeauna potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Aşadar, fiecare tînăr să se cerceteze pe sine. Dacă poate, să ramînă feciorelnic, şi aceasta va fi o dovadă a deosebitei binecuvîntări a lui Dumnezeu. Dacă însă nu poate, să se însoare, cu consimţămîntul părinţilor săi, cu o femeie modestă şi virtuoasă. După nuntă însă, nimeni din cei doi nu are dreptul să poftească alta faţă, ci sînt datori să trăiască amîndoi întregi şi curaţi ca o pereche de turturele sau ca fraţii cuminţi. Toţi cei ce păzesc astfel Sfînta Taină a Căsătoriei, vor trăi