Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Adevărata libertate

Posted in Învățătură Ortodoxă by Muritor on 25/10/2011

Cu toţii căutăm libertate – oare nu fiindcă ne sim­ţim robi? Da, robi, dar nu din hotărîrea Ziditorului, ci din propria noastră vină. Domnul ne-a menit să dom­nim peste toate, însă noi ne-am obrăznicit şi am căzut în lanţurile robiei şi ale strîmtorărilor din toate părţi­le. Ne-libertatea exterioară încă nu este mare pierde­re: pierderea esenţială stă în aceea că suntem încătuşaţi lăuntric, că nu mai suntem stăpîni pe noi înşine şi în noi înşine. Altcineva stăpîneşte în om şi asupra omu­lui, iar omul nici vorbuliţă nu cutează să spună împo­trivă şi împlineşte cu supunere tot ce-i insuflă acela cu stăruinţă. Dar necazul de căpetenie e că nici nu conşti­entizează faptul că este rob: aşa-i de terminat! (more…)

Reclame

Rostul vieţii în cuplu

Posted in Învățătură Ortodoxă, Viaţa în 2 by Muritor on 10/07/2011

Dumnezeu ne-a dat cuţitul ca să ne omorîm unul pe altul sau ca să tăiem ceea ce avem nevoie? Funia, de ce ne-a dat-o: ca să ne spînzurăm sau ca să o întrebuinţăm atunci cînd ne trebuie? Dumnezeu a făcut şi toiagul, nu însă ca să-i lovim pe alţii, ci ca să ne sprijinim în el. Prin urmare, ca să revin la subiectul nostru, Dumnezeu a zidit şi femeia ca să se înmulţească lumea şi oricine doreşte, să poata trăi împreuna cu ea. Dar să trăiască totdeauna potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Aşadar, fiecare tînăr să se cerceteze pe sine. Dacă poate, să ramînă feciorelnic, şi aceasta va fi o dovadă a deosebitei binecuvîntări a lui Dumnezeu. Dacă însă nu poate, să se însoare, cu consimţămîntul părinţilor săi, cu o femeie modestă şi virtuoasă. După nuntă însă, nimeni din cei doi nu are dreptul să poftească alta faţă, ci sînt datori să trăiască amîndoi întregi şi curaţi ca o pereche de turturele sau ca fraţii cuminţi. Toţi cei ce păzesc astfel Sfînta Taină a Căsătoriei, vor trăi (more…)

Osteneala diavolului

Posted in Căile pierzaniei by Muritor on 08/07/2011

Lucrarea principală a diavolului, după căderea lui, este să se împotrivească în continuu Voii Dumnezeieşti. Urăşte de moarte făpturile lui Dumnezeu şi îndeosebi pe oameni, cei plăsmuiţi după chipul şi asemănarea Ziditorului. El fiind apostat, după ce cu viclenie l-a tîrît în apostazie şi pe om, se luptă de atunci în toate felurile să-l ţină departe de Dumnezeu.

Hristos, prin întruparea Lui, le-a dat oamenilor posibilitatea nu numai de a se întoarce la „bunătatea din­tru început”, dar şi de a se îndumnezei. Diavolul însă, deşi neputincios acum, continuă să tîrască în păcat, prin viclenie, făpturile dragi ale lui Dumnezeu, încercînd în felul acesta să zădărnicească lucrarea răscumpărătoare a Domnului. Le-a declarat, aşadar, oamenilor război nemi­los şi înfricoşător nu numai din ură faţă de ei, dar şi din invidie. Nu poate suferi slava şi fericirea dumnezeiască ce-i aşteaptă pe ostenitori. De aceea împrăştie între ei răutate, îi îndeamnă la păcat şi le inspiră necredinţă faţă de adevărul şi iubirea lui Dumnezeu. După o parabolă a Evangheliei, diavolul este vrăjmaşul care a sădit neghină în ţarina în care Domnul însămînţase grîu (Matei 13:24-25). (more…)

GÂNDEŞTE LIBER de Pro Tv

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 08/12/2010

Libertatea cu care ne îmbie lumea aceasta o putem asemăna cu efectul consumului de droguri.

Dintre toate fiinţele create de Dumnezeu doar omul a fost înzestrat cu libertate. Acest lucru e şi o favoare dar şi o răspundere în acelaşi timp, deoarece omul se poate bucura de libertatea sa, dar trebuie să şi dea seama de faptele pe care le săvârşeşte el în virtutea libertăţii sale. Sf. Ap. Pavel ne avertizează: „Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire”. (Gal. 5,13) Iar în altă parte Sf. Ap. Petru spune: „Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu”. (I Pt. 2,16)

După  cum ştiţi şi voi sintagma din titlu este motto-ul unui cunoscut post de televiziune. Ea se adresează mai ales tinerilor pe care încearcă să-i educe într-un anumit fel. Postul respectiv ne prezintă libertatea ca pe un mijloc de a ieşi din chingile societăţii în care trăim. Uneori chiar şi Sf. Biserică este ironizată şi batjocorită pe motiv că impune anumite constrângeri şi restricţii credincioşilor ei. (more…)

Conştiinţa păcatului

Posted in Înaintaşi ai neamului, Învățătură Ortodoxă by Mirean on 07/12/2010

Din păcate însă creştinii au pierdut sensul crucii şi nu mai sunt solidari cu martirii lor. Ei au renunţat la credinţă, la eroism şi onoare.

Este  foarte  greu  omului  să-şi  recunoască  păcatul,  dar  este  evident  că suntem  păcătoşi  şi  setea  noastră  de  curăţie  şi  adevăr  nu  poate  fi  satisfăcută decât  prin  zdrobirea  păcatului.  Viaţa  veşnică  începe  în  sufletele  smulse păcatului.  Cine  crede  cu  adevărat  în  Dumnezeu  va  ajunge  la  conştiinţa păcatului, cine nu crede în Dumnezeu rămâne prizonier eului său, orgoliului şi păcatului său. Eu sunt cel mai mare duşman al meu. Dacă eul nu moare, nu ne putem  naşte  din  nou  în  Hristos  şi  rămânem  în  păcatul  mândriei.  Mândria  l-a făcut pe om să se vrea Dumnezeu, împotriva evidentei sale nedesăvârşiri şi mai cu  seamă  împotriva  faptului  că  noi,  oamenii,  suntem  cu  toţii  muritori.  Un Dumnezeu  nedesăvârşit  şi  supus  morţii  e  un  fals  Dumnezeu.  Conştiinţa păcatului nu este bigotism ori obscurantism, ci luciditate şi înţelepciune. Întreaga educaţie  a  omului  depinde  de  felul  în  care  funcţionează  conştiinţa  păcatului. Numai  omul  care  trăieşte  în  faţa  lui  Dumnezeu  are  adevărata  măsură  a  sa,  a lumii  şi a vieţii. (more…)