Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Ion Pantazi – căpitan în rezervă, desţărat, frate de cruce

Posted in Înaintaşi ai neamului, Mişcarea Legionară, Românii din exil by Muritor on 16/10/2011

Ion Pantazi (26.07.1920 - 9.08.1996)

Ofiţer activ, locotenent de cavalerie. În 1940 a absolvit liceul militar şi a luat bacalaureatul, la Cernăuţi. La 10 Mai 1942 a absolvit şcoala de ofiţeri şi a fost avansat sublocotenent. În liceu a făcut parte din Frăţiile de Cruce. La 1 Iunie 1942 a plecat pe front şi în 3 ani de participare a fost decorat cu Coroana României clasa a 5-a, Steaua României clasa 5-a, Ordinul Mihai Viteazul, Crucea de Fier clasa a 2-a şi clasa 1 -a. A fost arestat în 1946. A executat 16 ani de închisoare. A evadat din minele de la Cavnic, dar după 5 zile a fost prins. A fost eliberat în 1964. În 1978 a ajuns în exil şi a avut un admirabil comportament. A colaborat la ziarul Stindardul, director faimosul Ion Emilian, ziar de coerenţă extraordinară în apărarea drepturilor româneşti. La moartea lui Emilian, publicaţia a fost preluată de Pantazi. În 1985, devine Stindardul Românilor. Ca scrii­tor, Ion Pantazi e autorul cărţii Am trecut prin iad, în două volume: lectură obligatorie, din foarte multe puncte de vedere, pentru orice român. Viaţa din închisori, viaţa din exil, laşitatea princi­palilor actori ai ne­ghiobiei de la 23 au­gust 1944, sunt văzute cu o (more…)

Nicolae Horodniceanu – Profesor Extraordinario Honorario

Posted in Înaintaşi ai neamului, Mişcarea Legionară, Românii din exil by Muritor on 03/10/2011

Nicolae Horodniceanu (1907-1944)

Legionar. Fiul cel mai mare din cei 14 copii ai morarului Iacob din comuna Băluşeşti, jud. Roman.

Inginer constructor, absolvent al Politehnicei din Bucureşti. Intră în Mişcarea Legionară după mai multă reflexie decît alţi colegi ai lui, deja activi. Dar odată intrat, se dăruieşte total, cu toată fiinţa lui, ca-n monahism. Devine unul din cei patru colaboratori de fiecare zi ai lui Corneliu Codreanu, mîna dreaptă a lui, elementul de bază al funcţionării sediului central al Mişcării. Blînd, dar intransigent faţă de orice deviere voluntară de la linia morală cerută oricărui legionar. Din acest motiv, în efemerul regim guvernamental din toamna lui 1940, nu i s-a atribuit nici un rol. În 1941 ia calea exilului, pentru el definitiv: Germania, Italia, Argentina. Bagajul lui de desţărat conţinea trei lucruri: şcoala solidă a ingineriei româneşti de atunci, şcoala legionară primită direct de la Corneliu Zelea Codreanu şi firea lui dăruită de Dumnezeu, în care credea fără rezerve.

Ajunge în oraşul San Juan din Argentina, oraş complet distrus de un cutremur. E însărcinat cu reconstruirea oraşului. Acest român şi legionar, capabil şi organizator extraordinar, repune în picioare oraşul. (more…)