Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

„Cu munca şi grija multă se uită de Dumnezeu” – Cuv. Paisie Aghioritul

Posted in Învățătură Ortodoxă by Muritor on 21/01/2013
Cuviosul Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul

Cum nu trebuie să lucreze creştinul?

În ziua de azi, oamenii sunt foarte zăpăciti, fiindcă nu trăiesc simplu. Deschid multe fronturi, şi se pierd în grija cea multă. Eu pun în randuială un lucru-două, şi abia apoi mă gîndesc la altele. Niciodată nu fac mai multe lucruri deodată. Acum mă gandesc să fac lucrul cutare. Îl termin, şi abia după aceea mă gandesc să fac altceva – pentru că dacă încep altul fără să îl fi terminat pe primul, nu am linişte. Cînd cineva are de făcut mai multe deodată, o ia razna – şi numai ce se gîndeşte la ele, ca îl şi apucă schizofrenia.

A venit la coliba mea un tînăr care avea probleme psihice. Mi-a spus că este chinuit, pentru că este supărat de problema moştenirii etc. „Despre ce moştenire vorbeşti?“, i-am spus. „Mai întîi ai nevoie de odihnă. Apoi trebuie să îţi iei diploma de absolvire, după care vei merge în armată, şi apoi să îţi cauţi un loc de muncă“. M-a ascultat sărmanul şi şi-a aflat calea. Aşa se află pe sine oamenii.

– Părinte, şi eu obosesc repede cînd lucrez. Nu înţeleg care-i pricina. (more…)

De ce să dăm o palmă imoralității?

Posted in Învățătură Ortodoxă by Muritor on 23/12/2011

Starețul [Cuviosul Paisie Aghioritul] ne-a povestit următoarea întîmplare:

”Odată, un tînăr a mers într-o insulă ca să-și petreacă vacanța. Acolo, într-o seară, a fost îndemnat de o fată la păcat. Tînărul nu i-a dat atenție, dar, fiindcă fata nu înceta a-l provoca, a fost nevoit să-i dea o palmă, iar apoi a plecat de lîngă ea. În acea seară, în timp ce tînărul se pregătea să se culce, i s-a arătat Hristos, Care l-a binecuvîntat, iar apoi a dispărut. Ați auzit, fiii mei? Ați văzut ce s-a întîmplat? Pentru o palmă pe care a dat-o imoralității, tînărul s-a învrednicit să-L vadă pe Domnul nostru Iisus Hristos. Și noi, care ne luptăm aici de atîția ani, nu ne-am învrednicit să-L vedem!”. Aici, pentru încă o dată, s-a arătat smerita-cugetare a starețului.

Sursa: Nicolae Zurnazoglu, ”Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”, Ed. Evanghelismos, p.367-368

Cuviosul Paisie Aghioritul către studenți

Posted in Învățătură Ortodoxă by Muritor on 23/12/2011

În anul 1975, l-am întîlnit pe starețul Paisie la mănăstirea de la Suroti. Ne adunaserăm în arhondaricul mănăstirii în jur de 15 persoane și discutam despre timpul pe care îl rînduiam pentru îndatoririle noastre duhovnicești. Printre noi se aflau și 2 studente, care l-au întrebat pe stareț:

– De unde să găsim timp pentru rugăciune, Gheronda, cînd avem atît de mult de învățat pentru facultate? Cum vom reuși, dacă nu vom citi?

– Cîte ore înveți pe zi? a întrebat starețul pe una din ele.

– Uneori și 24 din 24, i-a răspuns aceea.

– Din Sfînta Scriptură ai citit vreodată?

– Nu. (more…)

Cuviosul Paisie Aghioritul despre credință și naționalism

Posted in Învățătură Ortodoxă by Muritor on 18/12/2011

Cuviosul Paisie Aghioritul (1924-1994)

Starețul spunea: ”În chestiunile de credință și în cele naționale să fiți neclintiți și severi. Cu acestea nu se fac tocmeli”.

Celor începători în viața duhovnicească le recomanda să citească Viețile Sfinților.

Sursa: Nicolae Zurnazoglu, ”Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”, Ed. Evanghelismos, p.174

Maica Domnului hrănește familiile cu mulți copii

Posted in Viaţa în 2 by Muritor on 18/12/2011

Altă dată, eu [Halvatzis Petru, n.n.], împreună cu un monah și cu un familist cu mulți copii, am mers la Stareț [Cuviosul Paisie Aghioritul, n.n.]. El ne-a primit în felul său, simplu și călduros. Apoi ne-a povestit următoarea istorioară, deoarece vroia să dea curaj familistului:

„O să vă spun ceva care mi s-a întîmplat atunci cînd eram la Konița. Acolo exista o icoană a Maicii Domnului pe care o ștergeam în fiecare zi și îi aprindeam candela. În anumite răstimpuri, venea la mănăstire paznicul Nicolae Litos din Konița, care avea zece copii și îmi spunea:

– Gheronda [Părinte – în tălmăcire, n.n.], vreau să mă duc să aprind candela Maicii Domnului.

– Dar este aprinsă binecuvîntatule, îi spuneam. (more…)

Dragostea este caracteristica sinceritatii duhovnicesti

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 13/01/2010

Lumea merge urat astazi, pentru ca toti spun mari “adevaruri”, care insa nu corespund cu realitatea. Cuvintele dulci si marile adevaruri au valoare atunci cand ies din guri adevarate si prind radacina numai in oamenii binevoitori si in cei care au minte curata.

-Parinte, exista sinceritate lumeasca si sinceritate duhovniceasca ?
-Da, desigur. Sinceritatea lumeasca este fara discernamant.

-Adica cineva vorbeste si cand trebuie si cand nu ?
-Pe langa aceastea, adevarul este adevar, dar daca vreodata spui adevarul fara discernamant, acesta nu mai este adevar. De pilda, este adevarat ca este bolnav mintal cutare. Dar daca mergi si spui aceasta, nu-l folosesti. Sau altul spune: “Ca sa fiu sincer, ma voi duce si voi pacatui in piata”. Aceasta nu este sinceritate. Cel ce are mult discernamant are si dragoste nobila, jertfire de sine si smerenie, si chiar adevarul cel amar il spune cu multa simplitate si il indulceste cu bunatatea sa, zidind astfel foarte eficace prin cuvintele sale dulci, precum medicamentele amare folosesc mai mult decat siropurile dulci.

Atunci cand se foloseste fara discernamant, adevarul poate face si crima. Unii actioneaza in numele adevarului si fac crime. Cand cineva are sinceritate fara discernamant, poate face rau indoit, mai intai el insusi si apoi la ceilalti, pentru ca aceasta sinceritate nu are mila. Cine vrea sa fie cu adevarat sincer sa inceapa sa fie sincer mai intai cu el insusi, pentru ca de aici incepe sinceritatea duhovniceasca. Cand cineva nu este sincer cu sine insusi, isi bate joc si se nedreptateste numai pe sine. Dar cand se comporta fara sinceritate fata de altii, pacatuieste de moarte, pentru ca isi bate joc de ceilalti.

-Parinte, se poate misca cineva astfel din simplitate?
-Ce simplitate! Unde ai aflat simplitate intr-un astfel de om? Daca este copil, va avea si simplitate. Daca este sfant, va avea simplitate. Daca este mare si nu este intarziat mintal si se misca asa, va fi diavol.
-Si cum se simte acesta?
-Ca intr-un adevarat iad. Dintr-o ispita intra intr-alta. Mere are ispite.
-Parinte, nu trebuie sa se poarte cineva cu onestitate?
Dreptatea, asa cum o folosesc multi, are un duh juridic. “Sunt onest”, spun unii, “vestesc de pe acoperisuri” (vezi Luca 12, 3), si il fac pe celalalt de ras, dar in cele din urma se fac ei insisi de ras.

(extrase din Trezvie Duhovniceasca – Cuv. Paisie Aghioritul)

Cuviosul Paisie Aghioritul despre „anestezicul” injectat de vrajmas si despre generatia noastra “fiarta”

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 12/01/2010

“Am spus unor medici cu care discutam despre anestezia pe care o fac la operatii: <<Anestezia celui viclean are consecinte neplacute asupra omului, in timp ce aceea pe care o faceti dumneavoastra ajuta>>. Anestezia diavolului este otrava pe care o arunca sarpele peste pasari sau peste iepurasi ca sa-i paralizeze si sa-i inghita fara a se impotrivi. Diavolul, atunci cand vrea sa lupte un om, trimite mai intai un dracusor “anestezist”, ca sa-l faca pe om nesimtit, duca care merge el insusi si-l ciopleste, si face din el orice vrea… Dar inainte merge “anestezistul”. Ne face injectie cu nesimtire si uitam de grija mantuirii. Iata, vezi, noi monahii, am fagaduit rabdare cand vom fi “ocarati, batjocoriti etc…“, dar in cele din urma de multe ori ispita ne zapaceste si facem cele potrivnice celor fagaduite. Altfel incepem si altfel sfarsim. Pentru altceva am pornit sa mergem, si in alta parte mergem”.

Le-au distrus pe toate, familia, invatamantul, serviciile… Nu-i intereseaza nimic! Nu au nimic inlauntrul lor... (…) Exista un duh caldicel, deloc barbatesc. Ne-am stricat cu desavarsire! Cum ne mai rabda Dumnezeu! Demult, ce buna-cuviinta exista! Ce marime de suflet! (….) Cu acest duh rebel care a intrat, cu aceasta nepasare, s-a terminat, s-a inecat tot statul. (…) Nepasarea fata de Dumnezeu aduce nepasarea si fata de toate celelalte; aduce descompunerea. (…) Dar generatia de astazi este generatia nepasarii! Cei mai multi actioneaza numai de parada. Dar sa nu le spui sa se apere, daca s-ar intampla ceva! Astazi nici parazi nu mai vor. Mai demult mergeau la parazi, auzeau un mars si tresarea ceva in ei. Astazi exista un duh razvratit la noi, la greci. Desigur, alte popoare sunt mai rau, pentru ca nu au idealuri (…)”.

“Dar si crestinii de azi nu sunt luptatori. Primii crestini erau nuci tari; schimbau toata lumea. Si in epoca bizantina, au scos o icoana din biserica si s-a impotrivit toata lumea. Hristos S-a rastignit pentru noi ca sa inviem si noi suntem nepasatori! (…) Nu, astazi in lume nu se mai justifica nestiinta. Lipseste dispozitia cea buna, marimea de suflet“.

Prezenţa creştinilor este mărturisire de credinţă. Cineva poate ajuta mai mult cu rugăciunea, dar tacerea lui o vor exploata ceilalţi şi vor spune: “Cutare şi cutare n-au protestat, prin urmare sunt de partea noastră, sunt de acord cu noi”. Dacă nu încep unii să lovească răul, adică să mustre pe cei care smintesc pe credincioşi, se va face mai mare rău. Astfel se vor întări puţin cei credincioşi, dar vor fi împiedicaţi puţin şi cei ce luptă Biserica. Biserica nu este corabia lor cu care sa faca plimbari, este corabia lui Hristos. Acestia sunt de blamat. Singurul lucru care ii intereseaza este sa aiba salariu mare, masini de lux, sa alerge la distractii… (…) Alţii iarăşi din “bunătate” spun: “Ereticilor, nu le spuneţi că sunt în rătăcire, ca să le arătăm dragoste”. Şi aşa pe toate le nivelează. Dacă aceştia ar fi trăit în primii ani ai creştinismului, n-am fi avut nici un sfânt. Atunci spunea creştinilor: “Aruncă numai tămâie în foc şi nu te lepăda de Hristos!” Dar n-au primit; “Fă-te numai că arunci!”. Nici aşa n-au primit; “Nu vorbi despre Hristos şi du-te liber în altă parte”. Dar nici pe asta n-o primeau. Astazi vezi o lume fiartă”.

(Cuv. Paisie Aghioritul, “Trezire duhovniceasca“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003).

Tagged with: