Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Antiteze, de Radu Gyr

Posted in Poezie by Mirean on 28/02/2010

N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,
Surîd numai acei care suspină,
De n-ai fi rîs, n-ai fi ştiut să gemi,
De n-ai fi plîns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mîna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după un colţ de rai,
De n-ai purta un strop de iad în tine.

Şi nu te-nalţi în slăvi, dacă nu cazi
Cu fruntea grea în pulberea amară,
Iar dacă-nvii în zîmbetul de azi,
E c-ai murit în lacrima de-aseară.

Tagged with: ,

Traian Dorz – Şi acum să facem!

Posted in Cugetări by Mirean on 26/02/2010

1. Înaintea oricărei fapte şi a oricărui cuvânt sau gând, trebuie să meargă încredinţarea, convingerea noastră că această faptă şi cuvânt sau gând este necesar, folositor sau bun, după cum este scris: Fiecare să fie pe deplin încredinţat când alege ce să facă şi ce nu, ce să spună şi ce nu, ce să ţină şi ce nu (Rom. 14, 5).

Căci tot ce nu vine din încredinţare este păcat (Rom. 14, 23).

2. Dar şi încredinţarea aceasta vine de la Duhul Sfânt, pentru că este scris: El vă va învăţa toate lucrurile (Ioan 14, 26) şi El, Duhul Adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul (Ioan 16, 13). (more…)

Smerenia

Posted in Poezie by Mirean on 23/02/2010

am greşit calea…

a câta oară?
iarăşi în inimă
se face seară
apoi noapte adâncă
şi grea
ca o stâncă
acoperind
un mormânt: (more…)
Tagged with:

Trezeşte-te!

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 20/02/2010

Vreau să-ţi dau o veste proastă tinere. Viaţa ta este un rahat. Nu pentru că nu ai avea un mercedes, un iphone şi o casă cu piscină aşa cum vezi în filmele care se produc special pentru creierul tău. Lipsa acestora este un nimic pe lângă faptul că viaţa ta este un adevărat coşmar, un spectacol, alcătuit din iluzii, dorinţe neîmplinite, false iubiri şi false patimi. Eşti străin de tine, de trăirile tale, nu mai vorbim de înstrăinarea de cei din jur şi celor din jurul tău faţă de tine.  Iar cel mai rău este faptul că îţi este frică să ieşi din această lume. (more…)

Nu sunt singur

Posted in Poezie by Mirean on 19/02/2010

Obarsiile-izvoare
ma mai leaga. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe camp o floare,
unde sunt, sa nu fiu singur.

Jaruri sfinte, nor fierbinte
trec pe cer, sa nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte
pe pamant sa nu cant singur. (more…)

Din nou, despre noi – de Al. Paleologu

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 18/02/2010

[…] Huntington este ceea ce se numeste un politolog. […] Nu as da nici un fel de însărcinare unui politolog din cauză că politologul este un om care-si imaginează că se poate filozofa fără bază filozofică integrală. Este un specialist care nu are viziune largă si nu stie să pună în conexiune lucruri care aparent sunt în afara sferei de care el se ocupă.

* * *

Ideea lui Huntington potrivit căreia Carpatii ar putea deveni o linie de fractură, care va duce la conflicte inevitabile, pentru că până la Carpati se întinde lumea occidentală si dincolo de ea cea slav-ortodoxă, pleacă de la ignorarea unor fapte reale. Ortodoxe-slave sunt numai Rusia, Bulgaria si Serbia. Grecii si românii nu sunt slavi. Există, e drept, si la români un fond slav, pe care este absurd să-l negăm. Cine neagă asta este la fel de pătimas ca si cei care sustineau că suntem totalmente slavi. (more…)

Legendă fără sfîrşit

Posted in Poezie by Mirean on 17/02/2010

Hatîr de voi că dracii vi se-arată!
Eu zac aici de multe zeci de ani
şi nu-i văzui la faţă niciodată,
ci doar cu mine însumi mă luptai.

Neglorioasă-i rîvna mea şi-mi pare
pustia-ntreagă doar o fundătură,
cît Dumnezeul fraţilor de mare
şi cît păcatul strămoşesc de pură! (more…)

Despre noi

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 14/02/2010

„Uneori, România profundă e un ţăran. Sau o stradă. Sau un episcop. Sau un nuc. România profundă e România împotriva căreia încă se mai duce război.” (Mircea Platon)

Prin urmare, este vorba de starea naturală a omului care trăieşte pentru sine, pentru familia sa şi pentru pământul care îl hrăneşte. Acest tip de om, care mai poate fi întâlnit uneori, mai ales în spaţiul rural, este înlocuit cu omul post-modern, fragmentat, sclavul fericit care este dominat de mentalitatea confortului. Dorinţa de a se încadra în Sistem este tot mai mare pentru omul zilelor noastre, deoarece Sistemul promite calitate, comoditate şi comuniune, sub supravegherea Corporaţiilor în cadrul cărora prestezi servicii absolut mecanice pentru a-ţi asigura banii cu care să poţi cumpăra o viaţă lipsită de griji şi de întrebări fără răspuns. (more…)

Cruce şi Zapis

Posted in Poezie by Mirean on 13/02/2010

Zicea cîndva un avvă singuratic,
ce-albise între Nitria şi Chilii,
că Dumnezeu ca rîma pe jăratic
se perpeleşte-n sufletele vii.

Ne stă micit în oase şi în sînge,
iar cînd uităm a da căinţei glas,
în locul nostru Duhul Însuşi plînge,
şi pentru noi se roagă pas cu pas.

E bucurie Dumnezeu în Sine,
dar jale grea Se face pentru noi,
căci libertatea noastră rob Îl ţine
pe crucea care nu se ia-napoi. (more…)

…Şi tu? Cine eşti tu?…

Posted in Parabole by Mirean on 12/02/2010

O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Deodata, ea se simti ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.
-Cine esti? a intrebat-o o Voce.
-Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
-Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
-Sunt mama a patru copii.
-Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
-Sunt invatatoare.
-Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.
Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: „Cine esti tu?” (more…)

Tagged with: ,

Nimic şi nimeni cîntă în pustie

Posted in Poezie by Mirean on 11/02/2010

Nimic pe lumea asta nu-i mai greu
decît să-l rabde fratele pe frate:
ne-a pedepsit amarnic Dumnezeu
să fim atîţia cînd avem păcate!

Cu cît puieşte rău-n fiecare,
cu-atîta parcă ne-nmulţim buluc
şi moartea dacă n-ar avea-ndurare,
ar fi pămîntul ca un iad năuc. (more…)

Cristale de gânduri

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 10/02/2010

Oare căruia dintre noi nu-i plac fulgii de zăpadă ce se adună, în tăcere, la poarta sufletului si ne copleşesc prin bucuria cernerii?

Şi oricât am încerca să vorbim despre post avem impresia, paradoxală, că nu mai tine de o dimensiuneferinţei ci se împlineşte într-una a bucuriei.

Crăciunul învie în noi, se naşte în noi numai în măsura în care ne străduim să participăm la învierea si naşterea sa. (more…)

Nu-i singur iuda vinovat!!!

Posted in Poezie by Mirean on 09/02/2010

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu… (more…)

Oameni diferiţi

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 08/02/2010

Întreabă-l pe omul trupesc: „Cine eşti?” El va răspunde: „Eu sunt”, având în vedere trupul său. Întreabă-l pe omul sufletesc (cordial): „Cine eşti?” El va răspunde: „Doi antipozi vieţuiesc în mine şi eu pribegesc de la unul la altul”, zicând despre natura sa instinctivă şi raţională.
Întreabă-l pe omul duhovnicesc: „Cine eşti?” El va răspunde: „Există Cineva în sufletul meu, eu îmi întind mâinile ca să mă ating de El, însă înţeleg că mâinile mele trebuie să fie mai întinse decât cerurile. Întreabă-L pe El cine sunt eu !”
Sf. Nicolae Velimirovici

Elegie în alb

Posted in Poezie by Mirean on 07/02/2010

La polul dragostei se face frig,
Întîile ninsori prind să se cearnă.
Din care parte-acuma să te strig
Să nu surp peste noi această iarnă?

Se-adună lupii tineri sus în munţi
La ritualul nunţilor din sînge,
Şi brazii-acum devin şi mai cărunţi,
Şi-un tragic alb peste păduri se frînge.
(more…)

Fără durere, nimic bun nu-i în viaţa noastră

Posted in Cugetări by Mirean on 06/02/2010

Putin sa fim atenti, ca la felul cum se nasc pruncii, pen­tru ca daca am fi  mai atenti am intelege, ca din pan­te­cele mamei lor, din pan­te­cele nea­mu­lui lor, rasar pruncii. Dupa cum a fost viata nea­mu­lui, asa e si viata prun­cu­lui, si Dom­nul, totusi, nu lea­pada nea­mul sau. De aceea trim­ite din cand in cand ast­fel de prunci lumi­nati, ca sa trezeasca nea­mul la ade­var, la viata, la lumina. Si ce e aceea sa te pocaiesti, decat sa te luminezi, sa-ti vezi pacatele tale, sa te doara, ca fara durere nimic bun nu e in viata noas­tra. Fara durere nimic bun nu-i in viata noas­tra. (more…)

Stihuirea Sihastrului bătrîn

Posted in Poezie by Mirean on 05/02/2010

Mi-e psalm încins pustia sub picioare
şi legămînt pe limba mea am pus
să nu grăiesc cuvinte trecătoare,
ci-umil să tac Cuvîntului de sus.

Mi s-a-ncleştat, părăginită, gura,
dar gîndul, ca o fiară hămesită,
cu gheare reci îmi bîntuie făptura
şi-ar vrea-nlăuntrul meu să mă înghită. (more…)

Traian Dorz – Înspăimântătoarea singurătate

Posted in Cugetări by Mirean on 04/02/2010

Înduratule şi nepreţuitule Prieten al tinereţii mele, marile iubiri se pot vedea numai în clipa marilor hotărâri?

Iubirea care îşi poate târî marile ei aripi prin praful nedespărţirii de cealaltă este adevărata iubire.
Abia atunci Ţi-am văzut-o.

Atunci Ţi-am văzut minunea dragostei Tale pentru mine, nemărginirea milei tale, starea mea jalnică, spaima Ta pentru soarta şi viitorul meu.
Ai dat la o parte zidul care ne despărţea şi ai trecut înapoi la mine, peste muntele de gheaţă care se prăbuşise între noi.
Ţi-ai strâns aripile mari şi puternice şi Te-ai aşezat iarăşi resemnat şi milostiv lângă mine, cuprinzându-mi capul obosit la Pieptul Tău. (more…)

Plîngerea lui Agapie Sketul

Posted in Poezie by Mirean on 03/02/2010

„…Că acela ce nu se plînge pe sine aici, acolo se va plînge veşnic. Deci, ori aici de voie, ori acolo de nevoie, este cu neputinţă a nu plînge…“ (Patericul, „Pentru Avva Arsenie“, 41)

Mi-s petec nou pe vechile blesteme:
mă doare Dumnezeu, şi-L dor şi eu,
şi ne durem de-atît amar de vreme,
mereu străini şi logodiţi mereu.

Pe tîmpla mea se-adună anii droaie
şi moartea-mi joacă mucedă-n viscere,
dar pururi tînăr, ca pe vrej se-nfoaie
păcatu-n mine şi tain îmi cere… (more…)

Numele îngeraşului meu…

Posted in Parabole by Mirean on 03/02/2010

„Un bebeluş îl întreabă pe Dumnezeu:
– Am auzit c-o să mă trimiti pe pământ, dar cum voi trăi acolo, dacă sunt aşa de mic şi fără apărare ?
– Acolo te aşteaptă îngeraşul tău şi el o să aibă grijă de tine.

Bebeluşul mai întreabă atunci:
– Aici, în paradis, nu trebuie decât să râd şi să dansez pentru ca să fiu fericit. Pe pământ ce trebuie să fac ?
– Îngeraşul tău va cânta şi va surâde pentru tine, iar tu vei fi fericit când îi vei simţi iubirea. (more…)

Tagged with: