De ce atâta ură?

“Cazul Cornel Dumitrescu”, românul care, cumpărînd fabricile de textile din Cernăuți, a salvat de la deportare în lagărele nemțești, deci de la moarte 3 600 evrei (celebrul Oskar Schindler: cca 1 000), pretextînd față de germani – care controlau Bucovina – că industria lucrînd pentru armată are nevoie de lucrători.

După ocuparea țării de către… Liberatoarea Armată Roșie, în 1944 Cornel Dunitrescu a fost arestat și îndelung anchetat de sovietici. După o vreme i s-a dat drumul: rușii avuseseră nevoie de două luni întregi că să transcrie-traducă două emisiuni BBC din care reieșea clar că Dumitrescu, departe de a fi colaborat cu nemții, sabotase programul nazist – adevărat: în perfectă complicitate cu guvernul Antonescu, mai ales cu Casa Regală – astfel salvând evrei de la moarte. Evreii însă au avut nevoie de, iată: 60 de ani, ei să nu sufle nici până astăzi o vorbă despre acest “caz”… Din cei 3 600 evrei angajați în fabici, câte cinci pe un loc de muncă, și astfel scoși din gura lupulul neamț, nu s-a găsit măcar un singur evreu normal care să declare adevărul despre cine a fost Cornel Dumitrescu și despre ce a făcut el pentru ei?

Și, atenție: totalul evreilor ocrotiți și salvați a fost mult mai important datorită organizării Cantinei Fabricii de Stambe, unde 2-3-5 persoane alcătuind familia fiecărui angajat aveau un prânz gratuit – inclusiv protecția lui “Cornel Dumitrescu, omul Casei Regale” – ceea ce a favorizat rămânerea pe loc, citește în viață – a cel puțin 10 000 evrei.

Iar cei 10 000 și urmașii lor (hai sǎ spunem: doar 1 000; doar 100 ; doar 10) au tăcut chitic – în România, în Palestina, în Franța, în America, pe unde au ajuns – de ce au tăcut ? De ce tac în continuare supraviețuitorii și descendenții lor față cu falsurile uriașe, monstruoase atribuite românilor de către congenerii lor : 400 000 de victime! De ce au tăcut? Sǎ fi devenit chiar cu toții rabini – ca Rosen?, securiști – ca R. Ioanid – deci obligați să păstreze “secretul… militar”? Să fi ajuns cu toții spărgători de bancă ca cei din clanul-banda aceluiași Ioanid ? Să fi primit cuvânt de ordine de la Centrală de a nu contraria, de a nu “nuanța” acuzația totală la adresa românilor?

Nu este vorba doar de ingratitudinea evreilor românni (ce, ar fi puțin lucru?), ci – am mai spus-o?, foarte bine am făcut, am s-o re-spun – de neacceptare a adevărului din partea evreilor de pretutindeni.

De ce atâta ură? Să fie adevărat ce spun răuvoitorii anume că în comunitatea lor ura este carburantul existenței, potrivit preceptului:  “Cine nu-i urăște pe goi – acela nu este bun evreu”?

Fragment preluat din cartea «Basabia şi evreii» de Paul Goma