Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Descîntecul şi vrăjitoria – capcane pentru naivi (II)

Posted in Căile pierzaniei by Muritor on 08/07/2011

Diavolul nu-l conduce pe om la păcat în chip tiranic

În anii împăratului Leon Înţeleptul (886-912), cineva din Constantinopol, nesocotind sfinţenia Tainei căsătoriei, a început să trăiască în destrăbălare şi desfrînare. Soţia lui, femeie cu frică de Dumnezeu, se topea de tristeţe. Străduindu-se însă să-l readucă pe calea bună pe bărbatul ei, a ajuns la vrăjitorul Virginie.

Cînd l-a vizitat, în jurul lui erau mulţi oameni. Fiecare primea răspuns la problema pe care o avea şi pleca. Cînd i-a venit rîndul, s-a aşezat şi a început să-şi destăinuiască durerea:

– Bărbatul meu s-a dedat păcatului. Umblă prin toate locurile de preacurvie şi cheltuieşte averea noastră cu actriţe şi desfrînate. Am venit la tine pentru că am aflat că i-ai izbăvit pe mulţi. Ajută-mă dacă poţi şi eu te voi răsplăti cît mai bine cu putinţă.

– Nu te nelinişti deloc, i-a răspuns acela. Eu îl voi face să nu (more…)

Reclame

Cuţitele Sfîntului Nectarie

Posted in Căile pierzaniei by Muritor on 05/07/2011

Sf. Nectarie din Eghina (1846-1920)

O minunată întîmplare contemporană despre dezlegarea vrăjitoriei de către Sfîntul Nectarie din Eghina este povestită de evlaviosul arhimandrit Constantin Ramiotis, martor ocular al acesteia:

Cu cîţiva ani înainte, o femeie s-a măritat cu un bărbat bun şi credincios. După căsătorie, încă din prima săptămînă, au apărut probleme în relaţia lor: împotriviri, cîrteli, certuri fără motive serioase. Situaţia, în chip inexplicabil, se înrăutăţea.

Femeia a început să se roage şi să’l cheme în ajutor pe Sfîntul Nectarie. Deseori, desigur, mergea la mănăstirea lui, în Eghina, se închina la mormîntul său şi’l ruga cu lacrimi fierbinţi să aducă pacea în casa lor. La plecare, lua untdelemn din candela lui şi bea în fiecare zi. (more…)

Descîntecul şi vrăjitoria – capcane pentru naivi (I)

Posted in Căile pierzaniei by Muritor on 05/07/2011

Părinţii care şi-au omorît copilul

ritual satanic

Atunci cînd micuţa Marialena, în vîrstă de 2 luni, a fost dusă la spitalul Polistana din Kalavria, era deja tîrziu. Fetiţa a murit după un ritual nocturn de satanism, lovită chiar de părinţii ei şi de alte rude, satanişti cu toţii.

Nouă oameni au fost întemniţaţi cu cîţiva ani în urmă pentru această crimă.

– N-am făcut-o noi; satana ne-a omorît copilul, spuneau şi repetau părinţii. (more…)

Deasa Împărtăşanie – îndemn al sfinţilor şi scut al creştinilor (II)

Posted in Învățătură Ortodoxă by Muritor on 05/07/2011

Sf. Macarie Egipteanul (cel Mare) cu un heruvim

Episcopul Elenopolului, Paladie (364-431), scrie în Lavsaicon despre un egiptean contemporan cu el, care s-a îndrăgostit de o femeie măritată. Aşadar, acesta făcea tot ce’i stătea în putere pentru a o ademeni pe acea femeie. Şi, întrucît n’a reuşit, a alergat la un vrăjitor, l-a plătit şi i’a spus:

– Fă-o să mă iubească sau, cel puţin, fă ceva s-o izgonească bărbatul ei.

Vrăjitorul n’a izbutit să’i sucească minţile femeii. A făcut-o aşadar, prin vrăjitoriile lui, să se preschimbe într-o iapă.

Bărbatul său a început să plîngă şi să o jelească. Îi vorbea, dar nu primea răspuns. Îi dădea să mănînce, însă nu voia. I’a chemat pe preoţii din sat, dar nu puteau face nimic. Peste trei zile, după ce s-a străduit în tot felul, i’a pus căpăstru şi a dus-o la schit, la cuviosul Macarie cel Mare.

– De ce-ai venit aici cu iapa asta? l-au întrebat monahii deranjaţi.

– Pentru a se izbăvi prin rugăciunea lui avva Macarie. (more…)

Deasa Împărtăşanie – îndemn al sfinţilor şi scut al creştinilor (I)

Posted in Învățătură Ortodoxă by Muritor on 05/07/2011

Sf. Eftimie cel Mare (376-473)

La jumătatea secolului al VI-lea, la mănăstirea Sfîntului Eftimie cel Mare  continuau să trăiască părinţi virtuoşi. Unul dintre ei era şi cuviosul protoiereu Ahthabie, din satul Bitakabeon, aflat la 12 mile de Gaza.

Ahthabie avea un frate, Roman, care locuia în ţinutul său de obîrşie. Averea lui Roman voia să o ia un consătean de-al lui, invidios şi fără frică de Dumnezeu. Însă, fiindcă n’a izbutit, s-a dus plin de mînie şi ură la Elefteropol, unde a găsit un vrăjitor, pe care l-a plătit să-l omoare pe Roman. Vrăjitorul, după ce a luat banii, a pus în practică meşteşugurile sale diavoleşti.

Într-o zi, Roman lucra pe ogorul său, împreună cu cîţiva muncitori. Deodată a pălit şi a leşinat. Muncitorii l-au dus acasă, însă starea lui se înrăutăţea treptat. În cele din urmă burta i s-a umflat şi a paralizat. Doctorii au spus că nu mai are mult de trăit şi rudele sale, şezînd lîngă el, plîngeau aşteptîndu-i sfîrşitul. (more…)