Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Origina raţionalismului biblic

Posted in Istoria Bisericii by Mirean on 02/10/2014

a. p. lopuhinRaţionalismul biblic îşi trage începutul din cele mai dintâiu veacuri ale creştinismului, când din rândurile păgânilor culţi, cari apărau lumea antică ce perea în faţa puterii victorioase a creştinismului, s’au ridicat scriitori, care se sileau să bănuiască sau să răspingă origina supranaturală a Bibliei sau părţii separate dintr’însa (cum au fost Cels, Porfirie şi alţii). Dar acel raţionalism, prin care cu deosebire s’a ilustrat secolul nostru, îşi trage începutul dela reforma veacului al XVI, când anume raţiunea s’a ridicat făţiş contra autorităţii Bisericei, care la rândul său se sprijinea pe autoritatea Bibliei, acesta e raţionalismul, care a devenit stindardul unei întregi sisteme confesionale şi anume a protestantismului. Intr’însa raţionalismul biblic cel mai nou îşi găseşte o deplină justificare, şi protopărintele său cu drept cuvânt se poate considera chiar întemeietorul protestantismului, ca sistemă confesională. Dar această legătură genetică dintre raţionalismul biblic şi protestantism s’a manifestat nu deodată; (more…)

Reclame

Despre coborîrea la iad a lui Iisus Hrisos și mîntuirea în Vechiul Testament. Tîlcuire a sfîntului Ioan Gură de Aur

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 16/04/2014

Coborirea lui Hristos in iadNotă introductivă: Cuvîntul iad este utilizat de cele mai multe ori în Scriptură într-o înțelegere diferită decît cea obișnuită nouă acum, adică de loc sau stare de osîndă și chin. Cel mai des în Scriptură sensul cuvîntului “iad” este cel de “locuință nevăzută a morților”, loc în care merg sufletele tuturor celor morți, fără a concretiza și starea celor aflați aici (adică stare de chin sau de desfătare). Sfinții Părinți de asemenea în multe cazurii folosesc cuvîntul ”iad” în același fel. Deși iadul (=locuința morților) este un loc comun pentru toți răposații, sufletele celor drepți locuiesc separat de sufletele celor păcătoși și într-un mod diferit: cei păcătoși se află într-o stare de frică și de chin, iar cei drepți într-o pregustare a desfătării finale. Și această separație a existat încă de la începutul lumii, nu doar de la învierea lui Hristos. Cu siguranță, sufletul lui Avraam nu s-a aflat în aceleași chinuri ca și sufletele sodomenilor, iar Moise nu a fost osîndit împreună cu egiptenii. Aceasta o arată și sfîntul Hrisostom în omilia de față, cînd spune că și pînă la Hristos oamenii se puteau mîntui. (more…)