Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Pierderea memoriei ne transformă în oameni de nimic

Posted in Cugetări, Work Buy Consume Die by Mirean on 11/12/2010

Nu mai apucăm să ne dumirim privind la ce se întâmplă cu noi, cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm.

Memoria este precum o rădăcină înfiptă adânc în pământ, în pământul trecutului nostru, în pământul fiinţei noastre, undeva departe de grijă şi stres. Dar, dincolo de toate cele văzute sau amintite, există o memorie primordială a omului, care-şi are rădăcinile crescute în sus, către Cel de unde primim energiile sau cuvintele esenţiale vieţuirii noastre. Dumnezeu Însuşi udă acest copac la vremea potrivită pentru a-şi da roadele lui.

De curând am primit darul odihnei pentru câteva ceasuri într-o casă ţărănească din lemn, veche de două sute de ani. Bătrâna care trăise înaintea actualilor stăpâni bătuse atâtea metanii încât adâncituri în lemnul podelei se săpaseră în timp, căci aşa măsura ea trecerea vremii, în tactul smeritei închinări. Se rugase nu numai pentru sufletul ei, ci şi pentru ca această casă a străbunilor să adăpostească, când ea nu va mai fi, oameni ai lui Dumnezeu; şi Cel Preaînalt i-a împlinit voia. Femeia aceasta avea o conştiinţă a succesiunii, a verigii pe care o reprezintă fiecare dintre noi în viaţa neamului nostru, a întregii omenităţi. (more…)

Reclame