Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Sfîntul Nicolae Velimirovici – Despre apostazia Europei

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 08/04/2010

Ce este Europa?

Este pofta şi dorinţa de putere, de plăcere şi de cunoaştere. Amîndouă -lucruri omeneşti: pofta omenească şi cunoaşterea omenească. Amîndouă sînt personificate în Papă şi în Luther. Ce este deci Europa? Papa şi Luther: satu­rarea la culme a poftelor omeneşti şi saturarea la culme a cunoştinţei ome­neşti. Papa european este pofta omenească după putere, Luther cel european este hotărîrea încăpăţînată a omului de a desluşi toate cu mintea lui. Papa ca guvernator al lumii şi omul de ştiinţă ca stăpîn al lumii, aceasta este Europa în inima ei, ontologic şi istoric. Una înseamnă lăsarea omenirii în foc, şi cea­laltă lăsarea omenirii în apă; iar amîndouă împreună înseamnă despărţirea omului de Dumnezeu: fiindcă una înseamnă tăgăduirea credinţei, şi cealaltă -tăgăduirea Bisericii lui Hristos, în felul acesta lucrează duhul cel rău, de cîteva veacuri, în trupul Europei. Cine poate să alunge acest duh rău din Europa? Nimeni altul decît Acela al Cărui nume s-a însemnat ca un fir roşu în istoria neamului omenesc ca al singurului alungător de draci din oameni, înţelegeţi, desigur, la Cine mă gîndesc. Mă gîndesc la Domnul Iisus Hristos, Mesia şi Mîntuitorul lumii, Cel născut din Fecioară, Cel ucis de iudei, Cel în­viat de Dumnezeu, Cel adeverit de veacuri, Cel îndreptăţit din ceruri, Cel slă­vit de îngeri, Cel mărturisit de Sfinţi şi Cel primit de strămoşii noştri. (more…)

Ştii tu oare, fiule?

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 01/04/2010

De ce se închid norii când câmpiile sânt însetatede ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat rânduiala. Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere.

Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea. Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă înfrângeri din pricina neînţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănâncă pâinea amărită de lacrimi şi urâciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din lăuntru. Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu îşi poate îndestula fiii? Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini. (more…)

Hristos şi Europa

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 21/01/2010

La judecata dintre Hristos si Europa, acestea se întâmpla cu adevarat: Hristos spune Europei ca este botezata în numele Lui si ca trebuie sa ramâna credincioasa Lui si Evangheliei Sale.

La acestea, Europa învinuita raspunde:
Toate credintele sunt la fel. Aceasta ne-au spus-o enciclopedistii francezi. Iar nimeni nu poate fi silit sa creada in vreuna dintr’însele. Europa tolereaza credintele ca pe niste superstitii populare din pricina intereselor ei imperialiste, dar ea însasi nu tine de nicio credinta. Când îsi va împlini telurile politice, atunci se va descotorosi îndata de acele superstitii populare. (more…)

Despre rîvna dumnezeiască

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 14/01/2010

As vrea, daca s-ar putea, sa fac muzicanti din piatra, dantuitori din nisipul lacului si cantareti din frunzele tuturor copacilor din munti, astfel incat acestia sa ma poata ajuta sa-L slavesc pe Domnul – si astfel incat glasul pamantului sa poata fi auzit in mijlocul cetelor ingeresti!

Fii oamenilor se imbuiba la masa Stapanului absent si nu canta pentru nimeni in afara lor insile si pentru gurile lor pline care, in cele din urma se vor intoarce in tarana.

Cumplit de trista este orbirea fiilor oamenilor, care nu vad puterea si slava Domnului. O pasare vietuieste in padure si nu vede padurea. Pestele inoata in apa si nu vede apa. Cartita vietuieste in pamant si nu vede pamantul. Cu adevarat, asemanarea omului cu paserile, pestii si cartitele este grozav de trista.

Oamenii, ca si animalele, nu dau atentie la ceea ce exista cu supra-abundenta, ci isi deschid ochii asupra a cea ce este rar sau exceptional.

Exista o supra-abundenta de Tine, o, Doamne, rasuflarea mea, de aceea oamenii nu Te vad. Tu esti mult prea vadit, o, Doamne, suspinul meu, si de aceea atentia oamenilor e abatuta de la Tine si indreptata spre ursii polari, spre raritati aflate la distanta.

Tu Ii slujesti pe slujitorii Tai prea mult, dulcea mea credinciosie, de aceea Tu esti supus dispretului. Tu Te ridici spre a aprinde soarele deasupra lacului prea devreme, de aceea somnorosii nu Te pot suporta. Tu esti prea ravnitor in a aprinde lampile de veghe pe bolta cerului noaptea, ravnirea mea neintrecuta, iar inima cea lenesa a oamenilor graieste mai mult despre un slujitor indolent decat despre ravna.

O, dragostea mea, as vrea sa-i pot face pe toti locuitorii pamantului, apei si vazduhului sa Iti psalmodieze imne Tie! As vrea sa pot stinge lepra de pe fata pamantului si sa preschimb aceasta lume desfranata la fecioria cea dintai a ei, cu care Tu ai creat-o!

Cu adevarat, Dumnezeul meu, Tu esti tot atat de maret cu sau fara lume.

Tu esti la fel de maret, chiar daca lumea Te slaveste sau daca lumea Te huleste. Dar cand lumea Te huleste, Tu pari a fi chiar si mai maret in ochii sfintilor Tai.

Rugaciunea a VII-a de pe Malul Lacului de Sfantul Nicolae Velimirovici, Editura Anestis, 2006
Preluat de aici.