Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Despre coborîrea la iad a lui Iisus Hrisos și mîntuirea în Vechiul Testament. Tîlcuire a sfîntului Ioan Gură de Aur

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 16/04/2014

Coborirea lui Hristos in iadNotă introductivă: Cuvîntul iad este utilizat de cele mai multe ori în Scriptură într-o înțelegere diferită decît cea obișnuită nouă acum, adică de loc sau stare de osîndă și chin. Cel mai des în Scriptură sensul cuvîntului “iad” este cel de “locuință nevăzută a morților”, loc în care merg sufletele tuturor celor morți, fără a concretiza și starea celor aflați aici (adică stare de chin sau de desfătare). Sfinții Părinți de asemenea în multe cazurii folosesc cuvîntul ”iad” în același fel. Deși iadul (=locuința morților) este un loc comun pentru toți răposații, sufletele celor drepți locuiesc separat de sufletele celor păcătoși și într-un mod diferit: cei păcătoși se află într-o stare de frică și de chin, iar cei drepți într-o pregustare a desfătării finale. Și această separație a existat încă de la începutul lumii, nu doar de la învierea lui Hristos. Cu siguranță, sufletul lui Avraam nu s-a aflat în aceleași chinuri ca și sufletele sodomenilor, iar Moise nu a fost osîndit împreună cu egiptenii. Aceasta o arată și sfîntul Hrisostom în omilia de față, cînd spune că și pînă la Hristos oamenii se puteau mîntui. (more…)

Reclame

Rugăciunea Sf. Ioan Gură de Aur înainte de citirea din Sfintele cărţi

Posted in Rugăciuni by Muritor on 12/04/2012

Doamne, Iisuse Hristoase, deschide-mi mie ochii inimii,

ca să ascult cuvîntul Tău şi să-l înţeleg pe el şi să fac voia Ta,

că străin sînt eu pe pămînt.

Să nu ascunzi de mine poruncile Tale, ci să-mi descoperi ochii

ca să văd minunile din Legea Ta.

Arată-mi mie cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale. (more…)

Sf. Ioan Gura de Aur – Despre pocăinţă

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 18/01/2010

De ai păcate, nu deznădăjdui! Si n-am sa încetez de a-ți spune necontenit aceasta.
De păcătuiești în fiecare zi, în fiecare zi pocăiește-te!
Sa facem cu noi ceea ce facem cu casele noastre, care se învechesc, când parti din ele putrezesc, scoatem părțile putrezite si punem în loc materiale noi ; și niciodată nu încetam a face asta. Te-ai învechit azi din pricina păcatului? Inoieste-te prin pocăință! (more…)

Adevăraţii stăpâni sunt cei care-şi aplică propriile reguli lor înşişi

Posted in Cugetări by Mirean on 13/01/2010

Din “Barbatul si femeia in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur”

de David Ford

Editura Sophia

Din toate cele expuse mai înainte, reiese clar concepţia hrisostomica asupra interrelaţiilor dintre bărbaţi şi femei. Există desigur alte aspecte ale paradigmei generale a supremaţiei masculine:

1) Bărbaţii nu trebuie să conducă prin recurgerea la autoritatea poziţiei lor, ci numai în virtutea propriilor lor calităţi
2) Gradele de diferenţă între poziţiile de autoritate sunt foarte reduse
3) Întotdeauna există reciprocitate în materie de supunere
4) În unele privinţe, bărbaţii sunt supuşi femeilor
5) Exista totdeauna limite ale supunerii femeilor faţă de bărbaţii lor.

Din cele arătate în capitolele în viziunea hrisostomică, supremaţia masculină nu implică în nici un fel dominarea sau discreditarea soţiilor de către soţi, deoarece această supremaţie este bazată, confirmată  şi dobândita de virtutea soţilor.

Autoritatea soţilor trebuie să izvorască din dragostea cu care-şi slujesc familia, nu din faptul că ei au un rol dominant în contextul relaţiilor familiale.

Adresându-se soţilor, Sfântul Ioan Hrisostom le împărtăşeşte opiniile lui în aceasta privinţă:

“Noi suntem rânduiţi să le stăpânim nu de dragul de a fi in această situaţie, ci pentru a le conduce cu virtute. Căci cel ce conduce trebuie neapărat să fie de nebiruit în virtute. Dar dacă este biruit, atunci nu mai este cârmuitor.”

Iar într-alt loc: „Voi aveţi, dar, această putere dintr-o necesitate izvorâtă după fire” (în virtutea faptului că sunteţi parte bărbătească); aveţi grijă şi păstraţi totodata legătura care izvorăşte din iubire”

Un aspect fundamental al acestei virtuţieste arta de a se conduce pe sine însuşi: raţiunea să primeze asupra pasiunilor, şi sufletul asupra trupului.

Adevăraţii stăpâni sunt cei care-şi aplică propriile reguli lor înşişi.

Căci acestea sunt cele patru lucruri importante:

sufletul,

familia,

oraşul,

lumea.

Şi aceste lucruri se află într-o înlănţuire continua. Cel care vrea să supravegheze bunul mers al familiei sale şi s-o rânduiască cum se cuvine, trebuie mai întâi să-şi pună sufletul său în bună rânduiala; cel care este în stare să-şi disciplineze sufletul, făcându-şi-l stăpân asupra trupului, iar trupul, slujitor al sufletului, va fi în stare să-şi disciplineze şi familia sa. [Omilii la Faptele Apostolilor, Sf Ioan Gura de Aur]