Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Suflete, prund de păcate de Lucian Blaga

Posted in Poezie by Mirean on 02/02/2011

Suflete, prund de pacate,
esti nimic si esti de toate.
Roata stelelor e-n tine
si o lume de jivine.
Esti nimic si esti de toate:
aer, pasari calatoare,
fum si vatra, vremi trecute
si pamanturi viitoare.
Drumul tau nu e-n afara,
caile-s in tine insuti.
Iara cerul tau se naste
ca o lacrima din plansu-ti.

Fecior de preot ortodox din Ardeal si copilarind în universul satului traditional (pe care-l va elogia cu atîtea prilejuri mai tîrziu, mai ales pentru sensibilitatea-i metafizica si pentru deschiderea spre mit), s-ar zice ca Blaga a avut, din capul locului, “pecetea” crestina, deopotriva bisericeasca si folclorica.

În tinereţe a făcut parte din Asociaţia „Prietenii Legiunii” ai Mişcării Legionare împreună cu fratele său. Mai tîrziu însă, Lucian Blaga pare să se detaşeze tot mai mult de Crezul ortodox, dovadă fiind sistemul filosofic propriu pe care l-a construit, dar şi declaraţia sa cum că este agnostic. Opera sa însă este apreciabilă, mai ales pentru momentele în care sufletul său vibra şi simţea româneşte, adică după tradiţia ortodoxă urmată de poporul român. Ţinem să adăugăm că agnosticismul este un curent filosofic care contravine învăţăturii ortodoxe, Ortodoxia însăşi avînd propria formă de filosofie care nu poate fi încadrată în vreun curent filosofic contemporan. Recomandăm cititorilor scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, în special ale Sfînţilor Iustin Martirul şi Filosoful, Nicolae Velimirovici (al Serbiei), pentru o informare adecvată în acest domeniu.

Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare

Posted in Poezie by Mirean on 06/01/2011

Astfel e românul şi român sunt eu Şi sub jugul barbar nu plec capul meu.

Ca un glob de aur luna strălucea
Şi pe-o vale verde oştile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Şi pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Şi recheamă dulce tinerii săi ani.
Viaţa noastră trece ca suava rouă
Când speranţa dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viaţa lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsă raze dulci şi argintoase;
Austrul le suflă coamele pletoase;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Şi în sănătatea lui Mihai închin. (more…)

Cine Moare?

Posted in Poezie by Mirean on 02/07/2010

Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.

Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru. (more…)

E bine să-nţelegi…

Posted in Poezie by Mirean on 27/06/2010

Tu, omule blagoslovit, chip al lui Dumnezeu si purtator al slavei Sale,
Tu, frate bun, al lui Hristos si-al meu, pribeag pe-a lumii cale…
Tu, sclipire vie din Lumina Vietii si fiu al Celui necuprins,
Tu, aprig luptator, cu raul, cu durerea si-al patimilor foc nestins,
Tu, prietene iubit si impreuna-mergator cu noi spre Patria Cereasca,
De vrei sa fii desavarsit si Domnul sa te mantuiasca, (more…)

Vrere

Posted in Poezie by Mirean on 25/06/2010

Rost de rugaciune,gind de infamie,
Chipuri de faianta,vreme de urgie,
Va invoc pe toate si va chem aci,
Fie miez de noapte,fie miez de zi.
Rasariti din bezne,fiice de mistere,
Guri de limbi uitate,strigate-n durere;
Coboriti spre ape,ginduri de uitare,
Zguduiti pamintul,urlete de fiare! (more…)

Tagged with: ,

FRUNZA – romanţă de vară

Posted in Poezie by Mirean on 24/06/2010
bei mănânci
munceşti şi iubeşti
şi totuşi sufletul
se usucă în tine
ca vara o frunză
sub soarele tare,
până când
într-o zi
aşa-i de uscată
c-o smulge din piept
chiar slaba-ţi
suflare…
Autor – Marius

Povestea Crinului

Posted in Poezie by Mirean on 16/06/2010

Jos in vale, langa rau,
Sade-n ierburi pan’ la brau,
Ocrotit de-o tufa deasa,
Un crin alb ca o mireasa.
Cum mijeste dimineata
El cu roua-si spala fata
Si-o ndreapta-apoi, sfios,
Catre cerul luminos. (more…)

TATAL

Posted in Poezie by Mirean on 15/06/2010

De n-ai avut un fiu vreodata
legat in lantul cel mai greu:
de nu ti-a fost o clipa data
un osandit sa-ti strige:TATA!,
nu stii ce-nseamna Dumnezeu.

De n-ai avut un fiu in viata
crescut in vesnic jubileu:
de n-a fost dat sa-ti moara-n fata,
sa simti ca inima-ti ingheata-
nu poti pricepe ce sunt Eu (more…)

Avem atatia morti, de Radu Gyr

Posted in Poezie by Mirean on 11/06/2010

Avem atatia morti, atatea oseminte,
Cu smirna lor pe frunte ne sfintim
Si de la noi la gropile lor sfinte
Intinde luna aurit chilim.

Atatia morti, atatea dragi morminte

Atatia morti, atatea dragi morminte,
Ca o catapeteasma cresc in noi,
Cum mucenicii slavei mai-nainte,
Prin gloante, prin furtuna, prin ploi. (more…)

LEGEA SI DRAGOSTEA, de Costache Ioanid

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 08/06/2010

Unde-i teama , nu-i iubire.
Unde-s legi, nu-i fericire.
Legea da ce se cuvine,
dragostea se da pe sine.
Legea da o zi din sapte,
dragostea le da pe toate…
Aleluia !

Unde-i teama, nu-i cununa.
Unde-s robi nu-i voie buna.
Legea da vitei pe-altare,
dragostea da tot ce are. (more…)

Nu-i singur iuda vinovat!!!

Posted in Poezie by Mirean on 09/02/2010

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu… (more…)

Plîngerea lui Agapie Sketul

Posted in Poezie by Mirean on 03/02/2010

„…Că acela ce nu se plînge pe sine aici, acolo se va plînge veşnic. Deci, ori aici de voie, ori acolo de nevoie, este cu neputinţă a nu plînge…“ (Patericul, „Pentru Avva Arsenie“, 41)

Mi-s petec nou pe vechile blesteme:
mă doare Dumnezeu, şi-L dor şi eu,
şi ne durem de-atît amar de vreme,
mereu străini şi logodiţi mereu.

Pe tîmpla mea se-adună anii droaie
şi moartea-mi joacă mucedă-n viscere,
dar pururi tînăr, ca pe vrej se-nfoaie
păcatu-n mine şi tain îmi cere… (more…)