Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci!!!

Posted in Învățătură Ortodoxă by Muritor on 24/07/2011

Viaţa creştinului stă sub semnul crucii. El trăieşte viaţa ca pe o răstignire între lucruri ce par contrare, dar care se unesc în mod esenţial în fiinţa lui intimă.

Crucea este o constantă în viaţa omului şi de aceea trebuie asumată cu mult mai mult de către creştin. Fără cruce, o persoană nu se poate numi creştin, nu cunoaşte sau pur şi simplu nu a înţeles învăţătura lui Hristos.

Creştinii au simţit de la început importanţa covîrşitoare a crucii, însemnîndu-se (more…)

Reclame

Nebunia sfântă

Posted in Înaintaşi ai neamului by Mirean on 10/01/2011

Suntem acuzaţi că am fost şi antisemiţi, dar noi îi iubim în Hristos pe evrei.

Încărcaţi  de  vise  şi  de  idealuri,  cavaleri  ai  unui  ev  apus,  nebuni  ai crucii, exponenţi ai onoarei şi demnităţii, noi înfruntam de fapt o lume întreagă. Am  fost  lipsiţi  de  realism  şi  de  spirit  de  conservare,  am  fost  neînţelepţi  şi  am intrat  în  gura  lupului,  dar  ce  puteam  face  altceva?  Căci  nu  am  putut  să  ne pângărim sufletele. Intraţi în această bătălie nu am avut simţul proporţiilor, dar am acceptat martiriul.

S-au mâniat pe noi comuniştii dar şi burghezii. Ne-au lovit americanii dar şi nemţii. Toţi ne-au spus că suntem nebuni, adesea ne-au înfierat până şi fraţii noştri creştini, ca să nu mai vorbesc de ura dezlănţuită contra noastră de evrei, care au  mizat  pe  cartea  comunistă.  Da,  suntem  vinovaţi  că  am  înţeles,  ca  şi Dostoievski,  ce  este  ateismul  şi  că  am  identificat  comunismul  cu  antihrist,  cu care  nu  am  acceptat  nici  o  megieşie.  Da,  suntem  vinovaţi  că    am  fost anticomunişti,   antiburghezi   şi   antinazişti.   (more…)

Conştiinţa păcatului

Posted in Înaintaşi ai neamului, Învățătură Ortodoxă by Mirean on 07/12/2010

Din păcate însă creştinii au pierdut sensul crucii şi nu mai sunt solidari cu martirii lor. Ei au renunţat la credinţă, la eroism şi onoare.

Este  foarte  greu  omului  să-şi  recunoască  păcatul,  dar  este  evident  că suntem  păcătoşi  şi  setea  noastră  de  curăţie  şi  adevăr  nu  poate  fi  satisfăcută decât  prin  zdrobirea  păcatului.  Viaţa  veşnică  începe  în  sufletele  smulse păcatului.  Cine  crede  cu  adevărat  în  Dumnezeu  va  ajunge  la  conştiinţa păcatului, cine nu crede în Dumnezeu rămâne prizonier eului său, orgoliului şi păcatului său. Eu sunt cel mai mare duşman al meu. Dacă eul nu moare, nu ne putem  naşte  din  nou  în  Hristos  şi  rămânem  în  păcatul  mândriei.  Mândria  l-a făcut pe om să se vrea Dumnezeu, împotriva evidentei sale nedesăvârşiri şi mai cu  seamă  împotriva  faptului  că  noi,  oamenii,  suntem  cu  toţii  muritori.  Un Dumnezeu  nedesăvârşit  şi  supus  morţii  e  un  fals  Dumnezeu.  Conştiinţa păcatului nu este bigotism ori obscurantism, ci luciditate şi înţelepciune. Întreaga educaţie  a  omului  depinde  de  felul  în  care  funcţionează  conştiinţa  păcatului. Numai  omul  care  trăieşte  în  faţa  lui  Dumnezeu  are  adevărata  măsură  a  sa,  a lumii  şi a vieţii. (more…)