Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Facebook și Twitter sunt niște frumoase autoamăgiri

Posted in Cugetări by Mirean on 03/06/2015

Câteva gânduri despre rețelele sociale.

varaCei mai mulți tineri nu mai trăiesc în realitate, ci în tot felul de lumi virtuale, în World of Warcraft, Twitter și Facebook și până ajung să dea ochii cu realitatea trece o vreme și bănuiesc că e destul de șocant pentru ei. În lumile virtuale îți poți organiza viața cum îți place, ești la adăpost.

Facebook și Twitter sunt lumi compensatorii, aș spune. Sunt vise cu ochii deschiși. Sunt lumi în care ai sute de prieteni, ceea ce nu se întâmplă în viață, ai impresia că ești cetățean al universului fiindcă poți coresponda cu inși din toată lumea, dar de fapt sunt lumi înșelătoare, sunt niște frumoase autoamăgiri. Oamenii aveau altădată vieți cu mult mai autentice decât avem noi acum.

Visurile sunt de multe feluri. Una este visul literar, care înseamnă explorarea și exploatarea unei lumi interioare, cunoașterea de sine, curiozitatea față de continentul tău interior; alta sunt visele acestea sociale, care sunt vise casnice, vise domestice. Sunt vise fără ambiții, cu un rol compensator.

Eu cred că aceste mecanisme foarte deștepte au fost inventate tocmai pentru a umple golul interior al omului pe care Patapievici îl numește “recent”, care nu mai are pentru ce trăi în afară de gadgeturi și vise cu ochii deschiși.

Totuși, trebuie să privim în față aceste evoluții. (…)Pentru că este o bravă lume nouă în fața noastră, se întâmplă ceva, tot mai acut și mai evident. Heidegger spunea că tehnologia este metafizică. În clipa aceasta înclin să-i dau dreptate. Tehnologia, adică puterea de a schimba lumea în jurul nostru, duce la schimbări spirituale extraordinare.

Mircea Cărtărescu
(fragmente de interviu)

Anunțuri

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. valiiordanescu said, on 20/09/2015 at 00:27

    Adevarat !

  2. Elena Vintea said, on 04/01/2017 at 14:33

    Mai sunt nişte fenomene, subtilităţi legate de Facebook.
    De exemplu, te întâlneşti virtual cu prietenii şi nu numai virtual: în gând, în cuget, în emoţie. Poate unii nu-şi dau seama cum îi fac pe ceilalţi din jur (prieteni sau cunoscuţi) să intre în casa lui, în sufletul lui, prin intermediul paginii fiecăruia de socializare. Le dai celorlalţi posibilitatea să te cerceteze, să te exploreze, te expui într-un mod sau altul, te exteriorizezi. Una e impresia şi cunoştinţa fizică a omului , când se cunosc şi interacţionează live, alta e impresia când interacţionezi virtual. Când te intâlneşti fizic nu spui tot ce ai în minte, posibilitatea de a te cerceta e minimă, dar pe Facebook această posibilitate creşte: de a te băga în sufletul omului.
    Dar cât de sensibili sunt oamenii şi cât de maleabili. Te pomeneşti că un interval de timp în care socializezi pe internet îţi poate schimba modul de raportare la tine însuţi, la cei din jur, comportamentul, ajunge uneori să te modeleze. Eşti modelat într-un mod anume din cauza internetului, altfel decât dacă nu ai interacţiona pe internet şi ai trăi viaţa fără el. Consecinţele pot fi pozitive sau negative. Dar totuşi consider că Facebook înseamnă exteriorizare multă şi un atac la intimitate. Este un atac la minte, la cuget , la intimitate.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: