Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Scrisoarea domnului PAYOT

Posted in Cugetări, Istorie by Mirean on 28/08/2014

jules payotÎn Franţa, când ne aruncăm privirea pe o hartă a Europei, simpatia noastră se îndreaptă de la început spre sora noastră latină şi noi visăm pentru România un rol frumos în Orient.

Ea trebuie să fie modelul şi educatoarea naţiunilor vecine. Studenţii mai ales, către anul al 35–lea al vieţii lor, vor fi conducătorii, adică oamenii cu vază şi exemplul lor, bun sau rău, va avea o înrâurire adâncă asupra ţării lor: de aceea ei trebuie să aibă conştiinţă de datoriile ce li se impun.

Cea dintâi datorie pentru dânşii îmi pare că este să se lepede de aceea ce voi numi superstiţia politică. Ei sunt prea înclinaţi a crede că, făcând politică, fac să înainteze treburile ţării. Nu trebuie să se ceară unui guvern decât să asigure liniştea naţională, să asigure tuturor o dreptate nepărtinitoare şi libertatea de a gândi. Căci puterea politică nu creează nimic: în afară de aceste mari funcţiuni, ea nu poate altceva decât să ia banii din buzunarul unora spre a–l trece într–al altora.

Adevărata lucrare socială o fac pe ceilalţi, iar viitorul este pregătit de cugetători, de inventatori, de savanţi, de educatori. Socotiţi progresele neauzite, pe care le datorăm lui Papin, care a inventat maşina cu aburi şi care a murit cu toate acestea sărac şi comparaţi acţiunea infinit de puternică şi rodnică a acestui modest cercetător cu agitaţia stearpă şi vătămătoare a unui Napoleon I.

Numai muncind, numai devenind nişte inteligenţe puternice şi luminoase studenţii vor putea conlucra cu folos la mărirea nobilei patrii române.

Credinţa în puterea politicii este o urmă din credinţele fataliste ale acelora, care au apăsat atât de mult naţiunea voastră. E aşa de uşor să aştepţi ca binele să se realizeze de la sine! E aşa de îndămână să crezi că, agitându–te în întruniri publice, că făcând manifestaţii zgomotoase, lucrezi în interesul ţării!

Vai! Adevărul e că în chipul acesta numai te zbuciumi, dar nu lucrezi! Numai aceea va fi o treabă bună, pe care o veţi face voi înşivă.

Datoria esenţială a tineretului cult este să lucreze, să câştige cunoştinţe precise şi să devină spirite viguroase, metodice, deprinse a privi realităţile în faţă şi a nu se ameţi cu cuvinte.

Dar asta nu ajunge. În timpul vacanţelor voastre şi mai târziu, când vă veţi fi aşezat ca medici, ca profesori, ca institutori, ca agricultori, duceţi–vă pe la sate şi vizitaţi pe ţărani: îi veţi vedea mâncaţi de alcool şi cu totul neştiutori de soarta patriei lor, fără să aibă o idee de ceea ce au scris cugetătorii voştri.

E o mare datorie pentru voi de a face să dispară această bubă, de a vă duce să predicaţi cunoaşterea. Ţăranii aceştia pe un pământ bogat trăiesc o viaţă ticăloasă. În sarcina voastră este să faceţi să se creeze un învăţământ al metodelor agricole raţionale, care vor îmbogăţi ţara; în sarcina voastră este să–i iniţiaţi la marile voastre speranţe naţionale şi, după cum spune un spirit nobil, poetul Vlahuţă: «Floarea cugetării româneşti, toţi scriitorii, toţi oamenii de bine din ţara noastră, toţi ar trebui să se însufleţească de aceeaşi adâncă preocupare: deşteptarea ţăranului, introducerea lui definitivă în istoria dezvoltării noastre naţionale».

«Ieşiţi din rândurile poporului — spune altul din cugetătorii voştri, profesorul A. C. Cuza — şi aflându–ne în fruntea lui, datoria noastră este să ne pătrundem de nevoile lui şi să lucrăm pentru dânsul, căci clasele culte sunt floarea inteligenţei unui popor şi, întocmai ca florile unui arbore, ele pentru dânsul trebuie să înflorească şi lui să-i aducă roade».

Această chestiune ţărănească în special generaţia voastră va avea s–o dezlege într–un spirit de dreptate, asimilând, prin apostolatul şi iubirea voastră, masele neştiutoare şi nenorocite.

Sarcina e mare, dar de la curajul cu care veţi îndeplini–o depinde viitorul ţării voastre: lăsaţi politica stearpă şi puneţi–vă pe o muncă personală, serioasă şi stăruitoare, care să facă din voi oameni instruiţi şi cu inteligenţă limpede şi, după aceea, un uriaş efort comun spre a face educaţia ţăranului vostru, din punctul de vedere al procedeelor inteligente de cultură şi al deşteptării conştiinţei lui naţionale: aceasta va face din voi educatorii popoarelor din Orient şi binefăcătorii patriei voastre.

JULES PAYOT.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: