Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Natura misionarismul catolic, protestant şi anglican

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 24/08/2014

Notă biografică: Nicolai Trubetskoi (1890-1938) – Lingvist şi istoric rus, fondatorul morphophonologiei, filosof de orientare euroasiatică. Profesor la universităţile din Rostov pe Don (Rusia), Sofia (Bulgaria) şi Viena (Austria).

Foto: N. S. Trubetskoi

Foto: N. S. Trubetskoi

Dacă în multe cazuri neprimirea de către un popor a creştinismului a avut şi are, poate, cauze tainice şi providenţiale, atunci în cazuri numeroase, ori poate, chiar în cele mai multe, cauza constă în aceia că misionarii nu au răspîndit creştinismul ca atare, ci o anumită cultură creştină. … Aceasta se referă la misionarismul neortodox – catolic, protestant, anglican. Misionarii romano-germani [în limbajul curent, occidentali, n.tr.] singuri se percep mai întîi ca agenţi culturali. Toată activitatea lor misionară este legată de ”sferele de influienţă”, de colonizare, europenizare [recent şi americanizare, n.tr.], de concesii, factorii, plantaţii şi altele asemenea. Misionarii sunt nu trimişi ai lui Dumnezeu ca propovăduitori ai adevărurilor descoperite, ci agenţi ai politicii coloniale sau reprezenţi ai “intereselor” unei sau altei ţări. Propovăduind nu creştinism, ci catolicism, protestantism, sau anglicanism, adică acele tipuri de devieri de la creştinism, care s-au înrădăcinat în condiţiile culturii romano-germane [occidentale n.tr.] şi sunt strîns legate de ea, misionarii efectiv propovăduiesc pur şi simplu însăşi această cultură. Reuşita propăvăduirii lor, fireşte, se pune în dependenţă de măsura capacităţii poporului dat de a se ”încorpora civilizaţiei europene [în general, occidentale, n.tr.]”. Iar pentru că în această civilizaţie creştinismul demult a fost împins în planul din spate şi barat de tendinţe babilonice, atunci fireşte, că noiconvertiţii “aborigeni”care percep creştinismul prin prisma civilizaţiei europene şi ca un element, de altfel, deloc cel mai important al acestei civilizaţii, se descoperă a fi foarte răi creştini şi, în orice caz, absolut sterili din punct de vedere creativ. Prin astfel de metode misionare se convertesc la creştinism nu popoare întregi, capabile să-şi prelucreze organic cultura lor naţională într-un duh creştin, ci doar indivizi separaţi, care prin însăşi faptul convertirii lor se rup de tulpina natală naţional-culturală şi devin agenţi-colaboratori la desfăşurarea planurilor politice ale ţării străine. Astfel, porunca lui Hristos de a învăţa tote popoarele, botezîndu-le în numele Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, în esenţă, rămâne neîmplinită. Şi neîmplinită ea rămâne în mare parte din cauza că misionarismul a fost prefăcut în unealtă a europenizării [şi americanizării, n.tr.], în mijloc de instituire a unei culturi general-umane uniforme, [de] esenţă anti-deică… Aspiraţia de a nivela diferenţele naţionale nu poate fi justificată invocînd necesitatea misionarismului creştin, pentru că, exact invers, acest misionarism se descoperă a fi steril şi nereuşit anume datorită prozelitismului cultural, în sine anticreştin. 

Fragment din “Moştenirea lui Ginghiu Gan” de Nicolai Trubetskoi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: