Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Despre coborîrea la iad a lui Iisus Hrisos și mîntuirea în Vechiul Testament. Tîlcuire a sfîntului Ioan Gură de Aur

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 16/04/2014

Coborirea lui Hristos in iadNotă introductivă: Cuvîntul iad este utilizat de cele mai multe ori în Scriptură într-o înțelegere diferită decît cea obișnuită nouă acum, adică de loc sau stare de osîndă și chin. Cel mai des în Scriptură sensul cuvîntului “iad” este cel de “locuință nevăzută a morților”, loc în care merg sufletele tuturor celor morți, fără a concretiza și starea celor aflați aici (adică stare de chin sau de desfătare). Sfinții Părinți de asemenea în multe cazurii folosesc cuvîntul ”iad” în același fel. Deși iadul (=locuința morților) este un loc comun pentru toți răposații, sufletele celor drepți locuiesc separat de sufletele celor păcătoși și într-un mod diferit: cei păcătoși se află într-o stare de frică și de chin, iar cei drepți într-o pregustare a desfătării finale. Și această separație a existat încă de la începutul lumii, nu doar de la învierea lui Hristos. Cu siguranță, sufletul lui Avraam nu s-a aflat în aceleași chinuri ca și sufletele sodomenilor, iar Moise nu a fost osîndit împreună cu egiptenii. Aceasta o arată și sfîntul Hrisostom în omilia de față, cînd spune că și pînă la Hristos oamenii se puteau mîntui.

Astfel, coborîrea la iad a lui Hristos nu înseamnă coborîrea Sa în locul chinului și eliberarea celor chinuiți aici, ci moartea Sa și intrarea Sa cu sufletul în locuința tuturor morților, în care fiecare se află în starea pe care o merita pentru faptele sale. Coborîrea la iad înseamnă binevestirea sufletelor din locuința morților a învierii apropiate a tuturor. Însă pentru cei drepți această înviere va fi spre desfătare desăvîrșită, iar pentru cei păcătoși spre osîndă deplină.

… Dar cu mult mai de rîs decît interpretarea aceasta [cum că Ioan Botezătorul nu cunoștea că Hristos va fi omorît] este și o altă interpretare. Acești din urmă interpreți spun că Ioan a pus această întrebare [Tu ești Cel Ce vine sau pe altul să așteptăm?], pentru ca după ce va muri să propovăduiască și în iad pe Domnul. Acestor interpreți este potrivit să le spunem cuvintele lui Pavel: Fraților, nu fiți copii cu mintea, ci cu răutatea fiți ca pruncii.

Viața de acum este timpul viețuirii noastre; după moarte, judecată și osîndă; că spune Scriptura: În iad cine Te va lăuda pe Tine? Cum s-au sfărîmat porțile cele de aramă, cum s-au frînt zăvoarele cele de fier [ale iadului]? Prin trupul lui Hristos! Atunci, pentru prima dată, s-a arătat nemuritor trupul, stricînd tirania morții. De altfel aceasta [distrugerea porților iadului] arată că puterea morții a fost ditrusă, dar nu că au fost iertate păcatele celor care au murit înainte de Hristos. Dacă n-ar fi fost așa, dacă prin pogorîrea Lui în iad ar fi slobozit din gheenă pe toți păcătoșii de dinainte de venirea Lui, pentru ce atunci spune Domnul: Mai ușor va fi pămîntului Sodomei și Gomorei? Prin aceste cuvinte Domnul a spus că vor fi pedepsiți și locuitorii Sodomei și Gomorei, vor fi pedepsiți mai puțin, dar vor fi pedepsți. Deși au primit și pe pămînt cea mai gravă pedeapsă, totuși nu vor scăpa nici de pedeapsa de dincolo. Dacă sodomenii și gomorenii nu vor scăpa de pedeapsa de pe lumea cealaltă, cu atît mai mult cei care, înainte de venirea lui Hristos n-au suferit nici o pedeapsă pe lumea aceasta.

– Ce? Nu li se face oare, nedreptate oamenilor care au trăit înainte de venirea lui Hristos?

– Nicidecum! Era cu putință să se mîntuiască și atunci, chiar dacă n-au mărturisit pe Hristos. Pe vremea aceia nu li se cerea asta, ci să nu slujească idolilor și să cunoască pe adevăratul Dumnezeu. Vechiul Testament spune: Domnul Dumnezeu unul este. De aceia sînt admirați macabeii, pentru că au îndurat acele suferințe pentru păzirea legii; de aceia sunt admirați și cei trei tineri din Babilon și alții mulți dintre iudei, pentru că au dus o viață strălucită, plină de fapte bune și pentru că au păzit măsura acestei cunoașteri a lui Dumnezeu, nimic mai mult nu li se cerea. Atunci, după cum am spus, era de ajuns pentru mîntuire numai cunoașterea lui Dumnezeu, acum, însă, nu, ci trebuie și cunoașterea lui Hristos. De aceea spunea Domnul: Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, păcat n-ar avea; dar așa, n-au dezvinovățire pentru păcatele lor…

Deci nu era nevoie în iad de un înaintemergător [adică de Ioan Botezătorul]. De altfel, dacă necredincioșii după moarte s-ar mîntui prin credință, nici un necredincios n-ar mai pieri; că atunci toți s-ar pocăi și s-ar închina…

Să nu introducem, dar, astfel de învățături băbești și basme iudaice!

Sfîntul Ioan Gură de Aur, Fragmente din omilia 36 la Matei.

Din această omilie sfîntului Ioan Gură de Aur desprindem următoarele adevăruri:

1. Coborîrea în iad a lui Hristos și distrugerea porților iadului înseamnă deschiderea căii spre învierea tuturor , cale care a fost închisă pentru toți oamenii pînă la coborîrea lui Hristos aici și învierea Sa. Învierea tuturor va avea loc la a doua venire a lui Hristos.

2. Acei care au murit în păcate pînă la Hristos rămîn și după coborîrea lui Hristos în iad în același loc de chin.

3. Oamenii se puteau mîntui (și se mîntuiau în fapt) și în Vechiul Testament, fără a fi fost atunci nevoie de mărturisirea lui Hristos. Atunci aceasta nu se cerea.

4. Consecință pentru punctul 3 e că în iad nu era nevoie de un înaintemergător, odată ce cei de pînă la Hristos se mîntuiau diferit decît cei de după Hristos.

Anunțuri

4 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. zcalin said, on 17/04/2014 at 20:35

    Se stie insa ca prin alungarea primei perechi de oameni, din Eden, raiul a fost inchis si nu se putea vorbi de el inainte de venirea lui Hristos. Numai prin jertfa Lui, rupand zapisul pacatului adamic, El a redeschis raiul, cand a spus – pe cruce – talharului pocait: “Astazi vei fi cu mine in rai”

  2. zcalin said, on 17/04/2014 at 20:59

    Pana la venirea lui Hristos la iad, deci, toti mortii – drepti si pacatosi – de la Adam si pana atunci, mergeau in acelasi “loc” numit de Sfantul Apostol Petru “inchisoare”, dar pe care Sfintii Parinti il numesc iad. In acest “loc” al imparatiei mortii, numit si “intunericul cel impartit”, se aflau toate sufletele mortilor, ca intr-o “inchisoare subterana”. Intrucat raiul fusese inchis, iar dreptii nu erau dezlegati de blestemul pacatului stramosesc, se aflau si ei in aceasta “inchisoare subterana”, cu diferite despartituri (Luca XVI, 20-31), asa cum si in cer “in casa Tatalui sunt multe loca­suri” (Ioan XIV, 2). Si abia dupa ce au primit harul Rascumpararii, au fost ei scosi prin Invierea Domnului, din intunericul si din umbra mortii si adusi la lumina si la fericirea raiului deschis.

    Dar cu toate ca si dreptii si pacatosii se aflau in acea “inchisoare” cu despar­tituri, starea lor sufleteasca si suferinta lor nu era la fel. Intunericul era acelasi, nu si suferinta lor. Dreptii aveau in inima lor pacea launtrica, sentimentul prezentei lui Dumnezeu in ei si nadejdea Invierii (cf. Evr. XI, 35-40) si de aceea faptul odihnei lor in intuneric nu constituia o mare suferinta.

    Dupa Invierea Domnului raiul devine locul si starea dreptilor, iar iadul, exclu­siv, locul si starea pacatosilor.

    Daca gresesc, …Doamne iarta-mi necredintei mele!

    • Andrei Andrei said, on 17/04/2014 at 22:33

      Raiul în care era Adam era pe pămînt, însă raiul în care se află acum sufletele sfinților (inclusiv al tîlharului) nu este pe pămînt. Urmare e că prin rai în Scriptură se înțeleg lucruri diferite, cuvîntul rai fiind deci omonim și deci nu se pot tîlcui locurile din Scriptură în care apare cuvîntul rai ca fiind parte dintr-un context. În genere Scriptura nu are o terminologie strictă.

      Odată ce sufletele sfinților nici după învierea lui Hristos nu se află pe pămînt, înseamnă iarăși că raiul lui Adam de pînă la cădere (care era pe pămînt) e diferit de raiul actual al sufletelor sfinților decedați. Deci afirmația că sfinții au întrat în raiul lui Adam prin coborîrea lui Hristos e greșită. Într-adevăr, prin coborîrea lui Hristos la iad s-a deschis un rai, dar acesta raiul de după învierea tuturor. Acest rai s-a deschis, dar în el încă nu a intrat nimeni, afară de Hristos. Deci vezi că prin rai deja înțelegem 3 lucruri diferite.

      Sfinții Vechiul Testament se află în același loc și în aceiași stare pînă cît și după coborîrea lui Hristos în iad. Atîta doar că după coborîrea lui Hristos în iad au nădejdea învierii, cînd starea lor va evolua într-o mai mare bucurie și sfințenie, pentru că Dumnezeu va fi toate întru toți. Însă acum aceasta nu e.

      • Andrei Andrei said, on 18/04/2014 at 15:18

        ……. dar acesta (este) raiul de după învierea tuturor…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: