Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

De la schimbarea calendarului la schimbarea dogmelor

Posted in Învățătură Ortodoxă, Calendarul bisericesc by Muritor on 21/12/2013

Danion Vasile

Participanţii la "congresul" tîlhăresc de la 1923

Participanţii la „congresul” tîlhăresc de la 1923

Unul dintre cele mai importante subiecte teologice, pe marginea căruia s-au purtat lungi polemici, a fost legat de schimbarea calendarului bisericesc. Ceea ce este foarte ciudat este că pînă acum nimeni nu a tradus în limba română şedinţele şi rezoluţiile Congresului „pan-ortodox” din 1923, deşi documentele au fost tipărite imediat după încheierea respectivului congres.

Unul dintre neadevărurile vehiculate în multe cărţi şi reviste teologice este că în 1923,  la Constantinopol, a avut loc un Sinod pan-ortodox. Dar chiar şi Patriarhia ecumenică a numit atunci respectiva adunare congres, nu sinod. Şi nu a fost pan-ortodox, căci vechile patriarhii din Ierusalim, Alexandria şi Antiohia au refuzat să trimită delegaţi.

E important de menţionat faptul că în invitaţia de  participare trimisă Bisericilor Ortodoxe (pe 3 februarie 1923) se menţiona faptul că „e de dorit şi se speră ca întreaga lume creştină să prăznuiască în aceeaşi zi Naşterea sau Învierea Domnului, precum şi celelalte sărbători care depind de acestea”.

Textul arată clar că se voia nu doar schimbarea sărbătorilor cu dată fixă, ci şi a prăznuirii Sfintelor Paşti. Prin această invitaţie, patriarhul ecumenic Meletie Metaxakis continua linia deschisă de apostata Enciclică a patriarhiei ecumenice din 1920, în care se menţiona: „După părerea noastră, o asemenea prietenie şi o dispoziţie primitoare a Bisericilor [este vorba de Biserica Ortodoxă şi pseudo-bisericile eretice – n.n.] între ele poate fi arătată şi demonstrată în particular în următoarele moduri: I) prin acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile…”  Prin enciclica respectivă s-a încercat apropierea Bisericii Ortodoxe de bisericile heterodoxe (şi documentul a fost atît de important, încît apare menţionat chiar în istoricul oficial al Consiliului Mondial al Bisericilor).

Iată că şi Enciclica din 1920 şi invitaţia de participare la Congresul din 1923 arată clar că schimbarea calendarului nu s-a făcut în primul rînd din motive astronomice, ci pentru că se dorea apropierea de bisericile eretice. De obicei, cei care poartă discuţii legate de problema calendarului invocă argumente care ţin de astronomie. Numai că prin aceasta arată ori că nu au cercetat problema calendarului, ori că nu sunt bine intenţionaţi.

(Datorită acestei deschideri ecumeniste, pe 22 mai 1923, episcopul anglican Charles Gore, preşedintele Comitetului de dialog anglican-ortodox din partea anglicană, i-a prezentat patriarhului ecumenic un document – un proiect de unire dintre Biserica Anglicană şi Biserica Ortodoxă. Patriarhul l-a invitat pe episcopul anglican să ia cuvîntul la congres, iar acesta a vorbit despre oportunitatea unirii dintre Biserica Ortodoxă şi cea anglicană. Numai că despre unirea cu anglicanii nu pomenesc nimic susţinătorii Congresului din 1923. Tot aşa cum nu vorbesc despre rezoluţia privitoare la acceptarea recăsătorii preoţilor văduvi sau la scurtarea posturilor…)

Primind invitaţia de a schimba calendarul bisericesc pentru a sărbători împreună cu bisericile eretice, nici una dintre vechile patriarhii nu a vrut să ia parte la congres. Mai precis, Ierusalimul,  Alexandria şi Antiohia au refuzat să trimită delegaţi, şi mai apoi au contestat deciziile congresului. (De exemplu, pe 25 iunie 1923, Patriarhul Fotie al Alexandriei a caracterizat schimbarea calendarului „fără rost, necanonică şi dăunătoare”, fiind de părere că rezoluţiile congresului „duhnesc a erezie şi schismă”.)

Biserica rusă nu a fost invitată să ia parte la Congresul din 1923. Doi ierarhi ruşi, prezenţi la primele şedinţe, au părăsit adunarea, neavînd vreo împuternicire din partea Sinodului Bisericii ruse pentru a exprima  o poziţie sau alta.

E important de menţionat faptul – trecut sub tăcere în majoritatea studiilor de istorie bisericească scrise în limba română – că pînă acum Biserica rusă a fost singura Biserică Ortodoxă care a trecut pe calendarul nou, iar  apoi a revenit la cel vechi (mănăstirea athonită Vatopedu a făcut acelaşi lucru, dar a revenit la vechiul calendar abia în 1975), datorită protestelor părinţilor cu viaţă sfîntă.

Problema principală nu este schimbarea calendarului, ci schimbarea modului de raportare la tradiţie. Una dintre consecinţe a fost implicarea Bisericii în activităţi ecumeniste. O dovadă de necontestat a gravităţii acestei implicări este lepădarea de învăţătura din Crez, potrivit căruia există o singură Biserică „sfîntă, sobornicească şi apostolească”, cea Ortodoxă. Aşa cum citim în Constituţia şi prevederile Consiliului Mondial al Bisericilor (Porto Alegre, Brazilia, februarie 2006), temeiul CMB este următorul: „Consiliul Mondial al Bisericilor este o frăţie de biserici care Îl mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mîntuitor potrivit Scripturilor, şi, prin urmare, caută să înfăptuiască împreună chemarea lor comună spre slava Unui Singur Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. (…) Scopul principal al acestei frăţii de biserici din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor este să se cheme reciproc la o unitate văzută într-o singură credinţă şi într-o singură comuniune euharistică (adică „împreună-împărtăşire”- n.n.), exprimată în rugăciune şi împreună-vieţuire în Hristos, prin mărturia şi slujirea în faţa lumii, şi pentru a înainta spre acea unitate în care lumea să creadă.”

Altfel spus, nu mai credem că există doar o Biserică adevărată, cea ortodoxă, ci credem că există o „frăţie” de biserici (din care mai fac parte „biserica” baptistă, evanghelistă, luterană, penticostală, anglicană, monofizită şi alte grupări eretice) care vor să ajungă la unire şi la împreună-împărtăşire.

Iată roadele Enciclicii Patriarhiei Ecumenice din 1920. Enciclică a cărei sămînţă eretică a fost udată din belşug de către Congresul din 1923 …

(Articolul a fost tipărit iniţial ca drept la replică în revista “Lumea credinţei”, după ce în numărul din luna mai Gheorghiţă Ciocioi m-a atacat într-un mod grosolan.  Am preferat să nu demontez atacurile la adresa mea, ci să mă opresc asupra subiectului din centrul articolului respectiv. Articolul mi-a apărut necenzurat, nu a fost însă ataşată fotografia cu membrii Congresului din 1923, fotografie pe care o voi posta curînd pe net – şi atunci se va înţelege importanţa ei…)

“Lumea credintei”, iunie 2010

[fotografiată a fost adăugată la articol, n.n.]

Anunțuri

14 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Theodor said, on 26/03/2014 at 13:32

    Aici ai mare dreptate. Este o mare greseala ca BOR a schimbat calendarul iulian in 1924. Cu toate acestea, iti recomand sa nu treci la stilisti ca sunt schismatici, ei nu se pot impartasi nici de la rusi nici de la sarbi, ucrainieni, ierusalimiteni sau athoniti care tin calendarul corect, pe cand noi putem.
    Theodor

    • Muritor said, on 26/03/2014 at 17:21

      din ce motive stiliştii sînt schismatici? şi din ce motive aceştia nu se pot împărtăşi la „la rusi, nici de la sarbi, ucrainieni, ierusalimiteni sau athoniti”?

      • Theodor said, on 28/03/2014 at 15:28

        Cand vorbesc de stilisti aici ma refer la biserica intitulata Biserica ortodoxa romana pe stil vechi cu mitropolie la Slatioara. Sunt schismatici pentru ca nu au ierarhie preoteasca valida in continuitate apostolica conform canoanelor, de aceea tainele savarsite de preotii si episcopii lor nu sunt valide. Acesta este si motivul principal pentru care ierarhia lor preoteasca nu e recunoscuta de Biserica ortodoxa care tine calendarul pe stil vechi ca si ei (rusi, sarbi, ucrainieni, athoniti, ierusalimiteni) fapt pentru care nu sunt primiti la potir de catre acestia, care, in schimb, pe noi, cei din BOR, ne primesc la potir, desi, fata de ei, noi tinem, in mod eronat dupa cum ti-am spus, calendarul pe stil nou.

      • Muritor said, on 01/04/2014 at 00:39

        Am aflat că cei de la Slătioara au cel puţin un sfînt cu sfinte moaşte, pe Sf. Ierarh Glicherie Mărturisitorul (din ceea ce cunosc eu). Dacă nu ar fi fost validă taina preoţiei la ei şi respectiv aceştia nu ar avea succesiune apostolică, atunci nici Sfintele Taine la ei nu sînt Sfinte, pentru că ar fi lipsite de Harul Sfîntului Duh, astfel că ei nu ar mai fi schismatici, ci eretici (odată ce ar mărturisi strîmb credinţa ortodoxă şi nu ar avea succesiune), respectiv nici nu se pot sfinţi şi nici sfinţi nu ar avea, nici sfinte moaşte nu ar avea.
        Din cîte cunosc, atunci cînd se descoperă nişte părţi de trup neputrezite sau binemirositoare ale cuiva ce a decedat mai devreme, se rosteşte o rugăciune specială pentru ca Dumnezeu să adeverească dacă sînt sfinte moaşte (prin păstrarea integrităţii lor şi/sau săvîrşirea de minuni datorită voii lui Dumnezeu şi voinţa Domnului de-a-l proslăvi pe cel trecut din vii ca sfînt) sau sînt neputreziri înşelătoare (ca în cazul unor şamani, yoghini ş.a.m.d. neputreziţi vreme de veacuri), astfel ca Dumnezeu să le risipească şi să le facă cenuşă ca să nu înşele poporul de rînd spre pierzanie.
        Cum se explică atunci moaştele Sfîntului Glicherie Mărturisitorul intacte şi neschimbate după această rugăciune?
        Din cîte cunosc, Biserica Ortodoxă Rusă din afara graniţelor (ROCOR), cea pe care l-a dat pe Sfîntul Ierarh Ioan Maximovici, pe Cuv. Serafim Rose, a recunoscut succesiunea apostolică a Mitropoliei Slătioara şi au fost o vreme în comuniune euharistică.
        Motivul pentru care ei „nu sunt primiti la potir” de către cei din Ortodoxia oficială, este pentru că cei de la Slătioara s-au îngrădit singuri (au rupt comuniunea) de cei ce mărturisesc ecumenismul (erezia ereziilor) în Ortodoxia mondiale/oficiale. Respectiv în aceeaşi situaţie sînt şi monahii de la Mănăstirea Esfigmenu de pe Muntele Atosului, care s-au îngrădit de comuniunea cu cei ce se împărtăşesc din acelaşi potir cu ecumeniştii. Adică, Ortodoxia oficială tare ar vrea ca Slătioara, Esfigmenu, etc. să intre în comuniune cu aceasta (adică ele să se autodesfiinţeze/integreze în Ortodoxia oficială), sînt mereu gata să-i primească pe ei „la potir”, cu condiţia ca aceştia să nu mai mărturisească antiecumenist, pro-calendar bisericesc, etc.

  2. Gabriel said, on 30/06/2014 at 23:21

    @Muritor Prietene, nici o miscare stilista nu are sfinti cu moaste! Nici Hrisostom de Florina, canonizat, iata link-ul unde tine craniul lui in mana. http://traditiaortodoxa.wordpress.com/2010/06/06/la-moastele-pururea-pomenitului-arhiepiscop-hrisostom-al-florinei/
    Nici Glicherie nu are Moaste!!! Ci o mana de oase, pe care cei de la Slatioara le-au bagat in ceara, practica total necanonica!!! Marturisire lui Nifon Marinache -arhimandrit slatiorean, martor ocular. „Când l-au scos din groapă, l-au aşezat pe masă… După ce i-au spălat osemintele, l-au pus într-un sicriu şi l-au dus unde e veşmântăria. Acolo nu m-au primit, au rămas vreo doi-trei care au citit continuu Psaltirea la capul lui. Au avut ceară multă…I-au aşezat oasele aşa cum le are corpul. I le-au aşezat în sicriu şi toată ceara aceea multă şi moale a îmbrăcat sfintele moaşte…Şi apoi, s-a făcut sfinţirea cuvenită… „http://www.youtube.com/watch?v=VYhYJb0BoZk cu link-ul original de pe traditie-ortodoxa.

  3. Gabriel said, on 30/06/2014 at 23:46

    @Muritor Ceea ce spui tu despre ingradirea de erezei, face referire in Canonul 15 al Sinodului I II Constantinopol din 861, cel mult trambitat si il gasesti aici: https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2012/10/10/in-ce-conditii-intrerupem-comuniunea-cu-episcopul-ce-invata-erezia-cine-o-poate-face-cum-se-aplica-canonul-i-ii-constantinopol-2/#more-346
    Dar in cazul Slatioara nu se aplica! Slatioara este respinsa de la potir pe motiv canonic -de schisma si dogmatic – de erezie, se pare ca ei resping acceptiunea Harului pe nou. Iar intreaga ierarhie este necanonica, incepand de la Galaction Cordun, la hirotoniile sale de dupa… Iar despre ecumenism? Toti sunt ecumenisti! Aproape toate cred ca slujesc neoficial cu cei de pe nou sau pe vechi din Oficiale. Era sa fiu si eu pacalit, dar totusi su dreptate cei care spun ca nu mantuiesce calendarul. Insusi calendarul Iulian a fost „indreptat”, pana la sinodul 1 Ecumenic.
    Doamne ajuta!

  4. Gabriel said, on 30/06/2014 at 23:51

    @Muritor Prietene, nici o miscare stilista (cum se zice-nu o zic in mod peiorativ, ci ca sa intelegi ideea) nu are sfinti cu moaste! Nici Hrisostom de Florina, canonizat, iata link-ul unde tine craniul lui in mana. http://traditiaortodoxa.wordpress.com/2010/06/06/la-moastele-pururea-pomenitului-arhiepiscop-hrisostom-al-florinei/
    Nici Glicherie nu are Moaste!!! Ci o mana de oase, pe care cei de la Slatioara le-au bagat in ceara, practica total necanonica!!! Marturisire lui Nifon Marinache -arhimandrit slatiorean, martor ocular. „Când l-au scos din groapă, l-au aşezat pe masă… După ce i-au spălat osemintele, l-au pus într-un sicriu şi l-au dus unde e veşmântăria. Acolo nu m-au primit, au rămas vreo doi-trei care au citit continuu Psaltirea la capul lui. Au avut ceară multă…I-au aşezat oasele aşa cum le are corpul. I le-au aşezat în sicriu şi toată ceara aceea multă şi moale a îmbrăcat sfintele moaşte…Şi apoi, s-a făcut sfinţirea cuvenită… „http://www.youtube.com/watch?v=VYhYJb0BoZk cu link-ul original dedesubt, de pe site-ul traditie-ortodoxa.

    • marin said, on 22/05/2015 at 09:57

      Mai , la opinii sunteti primii , insa habar nu aveti ce inseamna sfinte moaste …
      Nu stiti nici macar ca sfintele moaste pot fi si osemintele !
      Nu v-ar strica sa cititi parerea monahilor din Muntele Athos despre sfintele moaste !
      Ce veti face cand veti afla ca sfintele moaste ale Sfantului Serafim al Sarovului sunt oseminte ???
      Il veti renega pe sfant ???

      Sfantul Ioan Gura de Aur, spunand despre Fericitul Vavila: „a trecut vreme indelungata de la ingroparea Sfantului Vavila, asa incat in groapa au ramas numai oasele”, nu socotea, in mod evident, ca trupul unui Sfant trebuie sa fie neaparat neputrezit. O marturie asemanatoare intalnim si in Cuvantul lui despre Macabei: „Nu imi vorbi despre tarana, nu pune inainte cenusa si oasele lor putrezite de vreme, ci deschide ochii credintei si priveste la puterea lui Dumnezeu care este in ele, la harul Duhului care le imbraca la slava luminii ceresti care le inconjoara”. Si Sfantul Ambrozie al Mediolanului spune ca este uimitor sa vezi cum trupurile stricacioase ale Sfintilor fac minuni. Se pot aduce de la numerosi Sfinti Parinti marturii care sa arate ca in Biserica Greaca nu s-a inteles niciodata „trup neputrezit” prin cuvantul „moaste”.

      Iar daca e sa luam practica athonita, ne vom trezi in fata unui tablou de-a dreptul uimitor. Acolo este raspandita parerea potrivit careia in privinta fiecarui om trebuie sa fie ad litteram cuvintele: tarana esti, si in tarana te vei intoarce”. Dupa ce au ingropat un calugar mort, athonitii ii scot din pamant dupa un anumit rastimp ca sa vada daca a putrezit. Daca trupul lui este nevatamat, ei socot ca omul cu pricina a fost foarte pacatos, ca „pamantul nu-l primeste”, incep sa se roage cu osardie pentru el ca Domnul sa-l ierte si pamantul sa il primeasca. Asadar, aici nu poate fi deloc vorba de nestricaciunea trupului. Dealtfel daca e sa luam moastele Sfintilor greci, cum ar fi Ioan Gura de Aur, vom vedea ca sunt pur si simplu parti ale scheletului. Asa stateau lucrurile in Biserica Greaca. Dar pe pamant rusesc era alta invatatura? Sa ne amintim din nou intelesul cuvantului rusesc mosci, care vine de la o radacina care inseamna „puternic, tare”. Intelesul acestei idei ni se va limpezi in cele ce urmeaza.

      Iata ce spune, pe baza cercetarii vechilor cronici rusesti, Evghenii Golubinskii: „Conceptia corecta este aceea potrivit careia moastele sfintilor sunt uneori trupuri mai mult sau mai putin intregi, iar alteori numai oase. Insasi denumirea de „sfinte moaste (mosci)” a ramasitelor arata ca stramosii nostri intelegeau prin ele cu precadere oasele, deoarece cuvantul mosci inseamna anume „oase”. In anul 1472, la Moscova, cu prilejul renovarii catedralei Adormirii Maicii Domnului, au fost deschise sicriele mitropolitilor pentru ca trupurile acestora sa fie cercetate, si despre rezultatul acestei cercetari scrie intr-o cronica: „Pre Iona l-au aflat intreg, pre Fotie intreg fiind nu tot, ci doar picioarele din trup, iar pre Chiprian putrezit cu totul, doar moastele”: este cu totul limpede ca „doar moastele” inseamna „doar oasele”. In anul 1667 au fost descoperite moastele Cuviosului Nil din ostrovul Stolbnai (Stolobenskii), despre care s-a adus la cunostinta mitropolitului Pitirim al Novgorodului in urmatorul mod: „Sicriul si trupul lui cel sfant s-au dat pamantului, iar sfintele lui moaste sunt toate intregi”. Este limpede ca spusele „iar sfintele lui moaste sunt toate intregi” inseamna „iar oasele sunt toate intregi”.

      In aceeasi lucrare a lui Golubinskii vedem in continuare ca si un conservator cum era Cuviosul Iosif de la Volokolamsk, in „Luminatorul” sau, scrie despre moaste: „Oasele acestea sunt la vedere pulbere si tarana, insa dracilor sunt de groaza, si pe cei orbi ii lumineaza, pe cei leprosi si slabanogi si suferinzi de orice boala ii vindeca… daca vedem pe vreunul dintre Sfinti sau os din trupul lui sau tarana de la mormantul lui, le avem intru toata cinstea, ca pe niste odoare sfinte, si cu frica ne inchinam lor, si cu iubire le sarutam”. Mitropolitul Daniil (alt conservator – amintesc de asta intrucat tocmai la acesta era de asteptat o alta invatatura despre moaste, fiindca atunci era deja raspandita conceptia potrivit careia moastele inseamna trupul intreg, nestricat) le scrie monahilor intr-unui din cuvintele sale de invatatura: „Cu adevarat, minune preaslavita este ca oasele goale izvorasc tamaduiri”. Zaharia Kopastenskii, in „Palinodia” sa, explicand cuvantul „moaste”, scrie: „Moaste, adica oasele si trupurile Sfintilor… moaste, adica parti din oasele si trupurile Sfintilor”.

      Bineinteles, toate acestea nu inseamna ca nu exista moaste intregi. Trupurile multora dintre sfintii nostri s-au pastrat fie in intregime, fie in parte.

      http://www.crestinortodox.ro/credinta/despre-moastele-sfintilor-69905.html

      Desi nu recomand siteul de mai sus , totusi in articol sintetizeaza destul de bine credinta ortodoxa despre moaste .

  5. Fotie said, on 02/07/2014 at 19:10

    @Muritor Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor (ROCOR) s-a despărțit numai temporar (de Biserica Rusiei, nu de Biserica Universală) până să treacă bolșevismul. Sunt mărturii.
    http://www.apologeticum.ro/2011/02/istoria-bisericii-ortodoxe-ruse-in-strainatate-rocor-scrisa-de-sfantul-ioan-maximovici-mitropolit-de-shanghai-si-san-francisco/
    Citește actul de fondare a ROCOR-ului. Era o despărțire DOAR Administrativă, NU Dogmatică = deci NU era o schismă!!! Primul Mitropolit al ROCOR-ul , Antonie Khrapovitsky a slujit de mai multe ori cu Patriarhul nou-calendarist Miron Cristea.și a fost prezent și la întronizarea sa, în 1925 (imediat după schimbarea calendarului!) Sfântul Ioan Maximovichi a avut legături personale cu neo-calendariștii, a hirotonit preoți pe stil nou și a slujit cu Arhiepiscopul român nou-calendarist, Teofil Ionescu (membru ROCOR).
    http://hristofor.wordpress.com/2010/07/03/sfteofanpoltava_nou-calendaristi/
    http://acvila30.ro/viata-sf-ioan-maximovici-19-iunie/
    http://www.razbointrucuvant.ro/2010/04/19/calea-de-mijloc-calea-de-aur-a-bisericii-marturia-reala-a-bisericii-ortodoxe-ruse-din-afara-granitelor/
    Acest Arhiepiscop neo-calendarist (Teofil) și cu un alt ierarh ROCOR, au recreat ierarhia florinită. Din scrisoarea Sf. Filaret Voznesensky de mustrare pentru înlăturarea anatemelor, către Patriarthul Athenagoras se înțelege că făceau parte din Una și aceeași Biserică!!!
    http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/almanah/131-arhiva-revistei/cuprinsd/1086-almanah-2007-10
    ROCOR-iștii slujeau cu Bisericile oficiale, din Constantinopol, OCA (de câteva ori erau una și aceeași jurisdicție cu ROCOR-ul: http://orthodoxwiki.org/ROCOR_and_OCA ), Serbia, Ierusalim, Română,. Sfântul Patriarh Tihon al Moscovei a fost 3 ani pe calendarul nou, cu toată Biserica Rusiei. (Deci nu s-a pierdut Harul pe nou!) Mănărtirea Vatopedi (Sfântul Munte) a ținut stilul nou câteva decenii!!! Sfântul Lavrentie de Cernigov a spus: Fiți credincioși Patriariarhiei Moscovei și nu intrați în nici un fel de schismă!!! Slătioara nu a fost în comuniune cu ROCOR-ul în timp ce au trăit Sfântul Ioan Maximovici și Serafim Rose. Cuviosul Serafim Rose a afirmat ulterior că îi pare rău de articolele lui zelotiste.
    Sfânt Ioan Iacob Hozevitul nu avea nici o legătură cu nici o grupare stilistă din lume. Toată viața a aparținut de BOR (ulterior plecării de la Lavra Sfântul Sava, când a fost egumen al Schitului Sfântul Ioan Botezătorul de la Iordan, care aparținea de Patriarhia Română (nou-calendaristă!)

  6. Sorin said, on 02/07/2014 at 20:57

    Sfinții Ioan Iacob, Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai și San Francisco, Filaret Voznesensky de New-York, care erau în comuniune cu neo-calendariștii au sfinte moaște întregi, neputrezite, iar cei din grupările schismatice, chiar dacă au ținut vechiul calendar, nu au moaște! Cum vă explicați acesta?! Și chiar Sfinți pe calendarul nou există: Preotul Ilie Lăcătușu, martirii din temnițele comuniste izvorăsc mir…
    Și cele 4 minuni din Țara Sfântă dovedesc că este Har în Biserica Oficială -nu au legătură cu calendarul. Iar minunea cu șerpii din Grecia, insula Kefalonia și crinii Maicii Domnului care înfloresc, dovedesc că Biserica Oficială a Greciei, care a trecut pe calendarul nou, este în canonicitate. În anul 1924, când au schimbat grecii calendarul, șerpii au venit pe noua dată calendaristico-liturgică a Bisericii.
    http://saccsiv.wordpress.com/2011/11/13/video-serpii-maicii-domnului-minunea-din-insula-kefalonia-cand-intre-6-august-si-15-august-micuti-serpi-cu-semnul-crucii-pe-cap-iau-cu-asalt-biserica-icoanele-sfestnicele-credinciosii-si-sfantul/
    Calendarul nu este o dogmă și nici nu este perfect științific astronomic. Dealungul timpului Biserica a folosit mai multe calendare. Pe cel evreiesc, pe cel iulian (din accepțiunea actuală, deși tot iulan îndreptat este!) și pe cel neo-iulian (sau meletian).
    Cel mai vechi Calendar al Bisericii a fost cel mozaic, care era revelat de Dumnezeu și totuși Biserica a renunțat la acela, la un moment dat! În favoarea calendarului iulian, care era ținut oficial în Imperiul Roman. Iar la Sinodul I ecumenic, calendarul Iulian avea deja 3 zile decalaj, față de calendarul ceresc, astronomic (la data creerii calendarului de către Sosigene, 46 î. Hr. , când echinocsiul de primăvară fusese pe 24 martie, iar în anul 325, anul Sinodului, era pe 21 Martie), deci Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic, au procedat la îndreptarea calendarul. Și chiar anterior anului 325, calendarul lui Sosigene -iulian, fusese îndreptat în anul 9 d.Hr. de către astronomii Cezarului roman, Octavian. După Sinodul I au mai fost două îndreptări ale acelui calendar, care în speță era un calendar reformat de către Sosigene, a lui Romulus (un calendar creat după calendarul antic egiptean). Părintele Cleopa Ilie știa că a fost îndreptat de cinci ori! Concluzionând: Calendarul nu este obligatoriu pentru mântuirea sufletului, dar este o chestiune secundară, anume liturgică, de tipic. Nu mai intru în detalii.

    În problema Pascaliei. Deși în primele veacuri creștine, răsăritenii țineau Paștile a dată cu evreii, nu era o problemă dogmatică aceasta, ci una de conjunctură și pentru a nu mai serba o dată cu evreii, s-au decalat Paștile creștine de sărbătoarea iudaică. Iar noțiunea de Paști era folosită diferit de înțelegerea noastră actuală, erau Paștile Crucii, Paștile Învierii și Cina (cea de Taină.) În Săptămâna Mare se dezlega postul pentru sărbătoarea Cinei și iar se postea. În Imperiul Roman Paștile se prăznuiau la date diferite, în locații diferite. Și totuși toți erau în Biserică! Mai multe detalii în link-ul la cartea de mai jos:
    http://www.greco-catolic.ro/sfinti.asp?patrologia=on&id=carte1_pac#pacd
    Nu luați totul ad-literam, doar Biserica are autoritatea de a crea și aplica Canoane. Iată că ascultarea de Biserică, atunci când nu este periclitată Dogma, este mai de preț decât toate calendarele. Nu părăsiți Biserica! Iată mărturia Părintelui Mihai Valică:
    http://www.danionvasile.ro/blog/p-valica-scrisoare-catre-cei-iesiti-din-biserica/

    • marin said, on 01/05/2015 at 10:48

      @ Nu luați totul ad-literam, doar Biserica are autoritatea de a crea și aplica Canoane. Iată că ascultarea de Biserică, atunci când nu este periclitată Dogma, este mai de preț decât toate calendarele. Nu părăsiți Biserica!
      CANONUL 7 apostolic
      Dacă vreun episcop ori prezbiter, ori diacon, Sfânta zi a Paştilor mai-nainte de primăvăreasca isimerie cu iudeii o va săvârşi, să se caterisească.
      Canon 1 Antiohia , sinod local 341
      Toti cei ce îndrăznesc să desfiinţeze hotărârea marelui si Sfântului Sinod întrunit în Niceea în prezenţa evlaviosului şi de Dumnezeu preaiubitorului împărat Constantin, în privinţa sfintei sărbători a mântuitoarelor Paşti, să fie excomunicaţi şi lepădaţi din Biserică, dacă vor stărui a se împotrivi din poftă de ceartă celor bine
      hotărâte, şi acestea să fie zise pentru laici. Iar dacă vreunul dintre proestoşii Bisericii, episcop ori presbiter ori diacon, va îndrăzni după hotărârea aceasta să se osebească spre zăpăcirea popoarelor şi spre
      tulburarea bisericilor şi să serbeze Pastile cu evreii, Sfântul Sinod a judecat ca acela să fie străin de Biserică de acum înainte, ca unul ce şi-a îngrămădit păcate nu numai sieşi, ci s-a făcut multora pricină de stricăciune şi de zăpăcire; şi nu numai pe aceştia îi cateriseşte din slujbă, ci şi pe cei ce vor îndrăzni să se împărtăşească cu aceştia după caterisire. Iar cei caterisiţi să se lipsească şi de cinstea exterioară, de care i-a făcut părtaşi sfântul canon şi preoţia lui Dumnezeu.
      BOR a praznuit de 2 ori „pastele” cu catolicii si iudeii , in anii 1926 si 1928 ; nu vedeti voi clar ca tot clerul BOR este caterisit ? Si ca mirenii sunt sub blestemul acestor canoane ?
      Da , Biserica are autoritatea de a crea si aplica canoane , insa Biserica e obligata sa pastreze canoanele pe care le-a dat , daca nu le mai respecta , se transforma in altceva , intr-o institutie administrativa lipsita de har .

      @ În Imperiul Roman Paștile se prăznuiau la date diferite, în locații diferite. Și totuși toți erau în Biserică! Mai multe detalii în link-ul la cartea de mai jos
      Cartile ereticilor greco-catolici nu sunt bune de citit , nu ne aduc nici un folos . Tot discursul tau , in loc de a fi o pledoarie pentru unitatea Trupului lui Hristos , Biserica , pentru care El s-a rugat Tatalui sa fie una , pare mai degraba a justifica dezbinarea in Biserica ; pare mai degraba o unitate in diversitate , ceva de genul , poate fiecare sa sarbatoreasca cum il taie capul , ca tot e in Biserica …
      Pai s-or fi inselat sfintii parinti , sinoadele ecumenice si locale care au dat canoane si hotarari privind unitatea de sarbatorire a Bisericii ???
      De situatia de care spui se putea vorbi inainte , cand nu era reglementata , insa dupa ce sinoadele ecumenice si locale prin au corectat situatia , pentru a asigura unitatea Bisericii , ortodocsii nu au alta solutie decat a accepta glasul Sfantului Duh .

  7. marin said, on 30/04/2015 at 17:20

    BOSV a fost intr-adevar in comuniune euharistica deplina cu ROCOR pana in 2006 cand ROCOR sub influenta agentilor KGB in sutana din „patriarhia” moscovita a cazut in bratele acesteia , trecand astfel si la ecumenism .
    Dovada , aici :
    At the same time, others lost their right to their former property at the time of the new registration. Some needed a connection with the Greek Metropolitan Kiprianos, the Romanian Metropolitan Vlasie and the Bulgarian Bishop Photii, who are in eucharistic communion with our Church, probably so as to impart some sort of serious appearance to their own outrageous acts.
    http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/news/vzashitu.html

  8. marin said, on 30/04/2015 at 18:02

    @ Iar minunea cu șerpii din Grecia, insula Kefalonia și crinii Maicii Domnului care înfloresc, dovedesc că Biserica Oficială a Greciei, care a trecut pe calendarul nou, este în canonicitate.
    Mai oameni buni , chir puteti cataloga asa o grozavie ca „minune” ???
    Interesant , stiu eu o minune cu serpi ( al cui simbol o mai fi oare sarpele) , care intra in biserica , care ma face sa cred ca biserica are har …???
    OOOOOf , saracele canoane ortodoxe , asa de mult pretuite de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul , care remarca cu tristete cum cei din ecumenista patriarhie a Constantinopolului le considera „ruginite” …
    Voi sunteti ortodocsi dar nu stiti de canonul acela care interzice prezenta animalelor in Biserica (canon 88 sinod Trulan ? Da aveti drept indicator al harul multimea serpilor …

  9. marin said, on 30/04/2015 at 18:20

    Mitropolitul Filaret a fost de acord cu această judecată iar pe 31 martie 1970, sinodul ROCOR prezidat de el, emite o hotărâre prin care mitropolia Moscovei este considerată nu doar schismatică, ci și eretică. Optsprezece luni mai târziu, pe 15/28 septembrie 1971, un decret al sinodului de ierarhi confirmă această hotărâre că patriarhia Moscovei a trădat ortodoxia prin actele ei de intercomuniune liturgică cu romano-catolicii, act eretic și nejustificat sub nici o formă nici de canoane, nici de nevoie, și prin care patriarhia Moscovei se taie singură pe sine din Biserica apostolilor.
    https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2010/10/26/sfantul-mitropolit-filaret-al-bisericii-ortodoxe-ruse-din-diaspora/


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: