Cuviosul Gheorghe Aghioritul, Ivireanul – pomenirea la 27 iunie / 10 iulie

Sf. Gheorghe Aghioritul (1009-1065 d.Hr.)

Familia Sfîntului Gheorghe (cunoscut şi ca Giorgi Mt’ats’mindeli sau Giorgi At’oneli, în georgiană: გიორგი მთაწმინდელი, გიორგი ათონელი) îşi avea rădăcinile în regiunea Samţkhe din sudul Georgiei. Gheorghe s-a născut în Trialeti din cucernicii soţi Iacov şi Mariam.

Cuvioasa stareţă Sabiana

Cînd a împlinit şapte ani, înţeleapta şi evlavioasa stareţă Sabiana a mănăstirii Tadzrisi din Samţkhe l-a luat în grija ei. Gheorghe a petrecut trei ani la Tadzirisi, iar cînd a împlinit 10 ani, a fost trimis de tatăl la mănăstirea Khakhuli la fraţii săi, Sfinţii Gheorghe Scribul şi Sava.

În scurt timp, prinţul Peris Jojikisdze de Trialeti l-a invitat pe unchiul lui Gheorghe, Gheorghe Scribul, să-l însoţească, astfel că unchiul l-a luat şi pe tînărul său nepot la curtea prinţului. Ulterior, prinţul Peris, împreună cu familia sa, a fost chemat la curtea împăratului bizantin Vasile al II-lea (Bulgaroctonul) la Constantinopol, unde a fost acuzat de complot împotriva tronului şi a fost decapitat (în acele vremuri, Trialeti era sub jurisdicţia Bizanţului). Soţia credincioasă a prinţului Peris a mai rămas în Constantinopol timp de 12 ani şi l-a trimis pe tînărul Gheorghe să studieze la cei mai buni filosofi şi oratori ai vremii.

În cele din urmă împăratul Vasile a fost cuprins de milă pentru familia prinţului şi le-a permis să se întoarcă în Georgia. La cei 25 de ani, Gheorghe se întoarce la mănăstirea Khakhuli şi-şi “apleacă gîtul sub dulcele jug al vieţii monahale”.

Mănăstirea Khakhuli

Mai tîrziu acesta părăseşte în taină mănăstirea şi, deghizat în zdrenţe de cerşetor, pleacă spre Ierusalim. După ce îndură multe lipsuri şi trece peste multe piedici, ajunge la munţii Negri (Amanos, azi munţii Nur) de lîngă Antiohia (azi Antakya, Turcia) şi, închinîndu-se la sfintele locuri şi vizitînd cîţiva cinstiţi bătrîni, purcede în căutarea unui părinte duhovnicesc pentru îndrumare. Aşa îl găseşte pe marele bătrîn georgian, Sfîntul Gheorghe Zăvorîtul (de Dumnezeu temătorul), într-o peşteră ascunsă şi rămîne cu el trei ani de zile.

Sfîntul Gheorghe Zăvorîtul îşi tunde ucenicul, care ajunsese la “desăvîrşirea vîrstei, înţelepciunii şi priceperii”, în schima cea mare şi îl trimite în pelerinaj la Ierusalim. La sfatul părintelui său, Gheorghe pleacă de la Ierusalim la mănăstirea Iviron de pe muntele Athos ca să continue lucrarea Sfîntului Eftimie – tălmăcirea scrierilor duhovniceşti din greacă în limba georgiană. Gheorghe se socotea nevrednic şi neputincios ca să continue marea lucrare a Sf. Eftimie, însă la insistenţa Sf. Gheorghe Zăvorîtul, el se porneşte în smerită ascultare spre Sfîntul Munte.

Sf. Gheorghe Scribul şi Sava de la Khakhuli

Monahii de la mănăstirea Iviron l-au primit cu mare bucurie pe Sfîntul Gheorghe, dar, în loc să tălmăcească scrierile patristice precum i-a poruncit duhovnicescul părinte, Gheorghe curînd s-a trîndăvit şi vreme de şapte ani s-a nevoit doar ca frate începător. Cînd Sfîntul Gheorghe Zăvorîtul a auzit acestea, l-a trimis pe ucenicul său Teodor la muntele Athos să-l mustre şi să-i aducă aminte temeiul pentru care a fost trimis acolo. În cele din urmă, Gheorghe Aghioritul face ascultare de voia duhovnicului său şi ajunge curînd egumenul mănăstirii.

De atunci Sfîntul Gheorghe Aghioritul îşi continuă cu mult zel munca. Adună toate cunoştinţele despre Sfinţii Eftimie şi Ioan (aghioriţii ivireni, pomeniţi la 13/26 mai), le alcătuieşte vieţile, aşează sfintele lor moaşte în racle frumos împodobite cu pietre preţioase şi sporeşte viaţa mănăstirii în multe alte feluri.

În timpul vizitei la împăratul bizantin Constantin IX Monomahul, regele georgian Bagrat IV Kuropalates îi oferă prilej de a se întoarce în Georgia ca episcop de Chqondidi şi îi propune să-l servească pe rege ca sfetnic duhovnicesc. Gheorghe îl refuză însă, ca unul ce s-a îndepărtat de zădărnicia acestei lumi.

Sf. Gheorghe Zăvorîtul, duhovnicul Sf. Gheorghe Aghioritul

Chivernisirea treburilor mănăstireşti cerea multă grijă şi Gheorghe fu nevoit să aleagă între munca cărturărească şi viaţa mănăstirii. Se retrage din egumenie şi se întoarce la Sf. Gheorghe Zăvorîtul pentru sfat. Părintele însă îl blagosloveşte să se întoarcă la Iviron, aşa că pleacă din nou către Sfîntul Munte.

Evlaviosul rege Bagrat IV Kuropalates continuă să-i ceară Sfîntului Gheorghe întoarcerea în Georgia şi, într-un sfîrşit, se învoieşte cererii regelui şi a Catolicosului Episcop. Urmînd îndemnurilor lor, Cuviosul părinte a întocmit orînduiri generale pentru instruirea şi conducerea clerului şi a chivernisit cu pricepere treburile Bisericii. Cinci ani mai tîrziu, Sfîntul Gheorghe se întoarce la mănăstirea Iviron. Înainte de a pleca, regele Bagrat îi dăruieşte o mare parte din bogăţia sa şi îl petrece cu mare cinste.

La plecarea spre muntele Athos, Cuviosul Gheorghe a luat cu sine optzeci de orfani. Pe drum, a poposit la Constantinopol şi, simţindu-şi sfîrştul aproape, a rînduit ca orfanii să fie primiţi la curtea imperială. A cerut personal împăratului să se îngrijească de copiii orfani.

Cuviosul Gheorghe Aghioritul a adormit în pace următoarea zi, de ziua pomenirii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Cu multă dragoste şi plîngere a fost înmormîntat de fraţii săi athoniţi pe pămînturile mănăstirii. I se face pomenirea pe 27 iunie după calendarul bisericesc (10 iulie calendar civil).

Mănăstirea Iviron de pe Sfîntul Munte Athos

Sursa: OCA

adaptat şi diortosit în româneşte de Dorin Jamba