Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Cum ştim dacă este ORTODOX episcopul sau nu? Pilda Sf. Vasile cel Mare

Posted in Învățătură Ortodoxă by Muritor on 14/01/2013

Lauda strălucită a arhiereilor – Sfântul Vasile cel Mare

Sf. Ier. Vasile cel Mare

Sf. Ier. Vasile cel Mare

Sînt vremuri, şi împrejurări în toate vremurile, cînd spunînd adevărul şi propovăduind îndreptarea îţi poţi pune viaţa în primejdie de moarte. Aşa s-au întîmplat lucrurile în zilele lui Ioan Botezătorul şi a lui Irod şi aşa s-a întîmplat în zilele Sfîntului Ioan Gură de Aur şi a împărătesei Eudoxia, fiindcă Ioan cerea dreptul văduvei împotriva împărătesei. Sfîntul Ioan Gură de Aur a zis odată, apărînd văduva, cuvintele acestea: “iarăşi se tulbură Irodiada, iarăşi cere pe tipsie capul lui Ioan“. Pentru curajul său de a apăra săracul împotriva bogatului Sfîntul Ioan a trebuit să ia calea exilului, prigonit de împărăteasă, pînă cînd, sfîrşit de puteri, a murit pe drum. Iar Eudoxia era ariană.

Un creştinism fără recunoaşterea lui Iisus Hristos ca Dumnezeu şi stăpîn al lumii nu-ţi obligă viaţa la a o face mai curată. Iar cu cît viaţa se face mai necurată cu atît te întuneci dinspre Dumnezeu, pînă la a-L tăgădui cu totul şi a I te face vrăjmaş declarat. Viaţa trăită fără grijă, numai pămînteşte, la asta te duce.

Spre o atare stăvilire a răutăţii a trimis Dumnezeu pe Sfinţii Trei Ierarhi. Ei sînt sarea care opreşte firea omului de a se împuţi cu totul. E de la sine înţeles că firea omenească, povîrnită spre păcat, tocmai de aceea nu-i prea poate suferi. Dar lor nu le pasă că nu-s pe placul lumii. În ei arde luminos înainte misiunea pe care le-a dat-o Dumnezeu, de a fi sare făpturii şi martorii lui Dumnezeu între oameni. Ca să scurtez vorba, aleg din viaţa Sfîntului Vasile cîteva momente de mare înălţime morală prin care se dovedeşte a fi cu adevărat mare dascăl al lumii şi ierarh. Era prin anul 372 cînd însuşi împăratul Valens a mers în Cezareea Capadociei unde păstorea Sfîntul Vasile cu gînd să-l abată de la dreapta credinţă la arianism. Sfîntul Vasile i-a răspuns liniştit şi cuviincios că ţine credinţa pe care au mărturisit-o Sfinţii Părinţi la Niceea (325) şi că nimeni nu are putere să dea altă mărturisire de credinţă peste aceea. Primind un atare răspuns împăratul Valens căuta pricină ca să-l exileze pe Sfîntul Vasile ştiind că numai el susţine dreapta credinţă în Asia Mică şi că dacă n-ar fi el pe ceilalţi uşor i-ar putea cîştiga fie prin momeli fie prin înfricoşări.

Valens (328-378), împărat roman de est, de credinţă arian

Valens (328-378), împărat roman de est, de credinţă arian

Împăratul l-a dus cu sine pe Modestus, prefectul pretorienilor (siguranţa împăratului) şi pe episcopul Evippius din Galatia care era arian. Pe acesta l-a dus ca să provoace scandalul ca apoi prefectul să poată interveni cu armata. Evippius a vrut să slujească într-o biserică din Cezareea, dar Sfîntul Vasile nu l-a lăsat pînă cînd nu va subscrie afuriseniile date de soborul de la Niceea asupra arienilor. Acela s-a plîns împăratului care a trimis la Sfîntul Vasile pe prefectul pretorienilor ca să-l atragă la arianism iar dacă nu va putea cu binele să-l înfricoşeze cu ameninţări.

Ce îndrăzneală ai tu să te împotriveşti religiei împăratului?” – îi zise prefectul. “Eu nu văd nici o îndrăzneală şi nu văd care este religia împăratului ca să mă împotrivesc ei. Eu ştiu că şi împăratul e creat de Dumnezeu ca şi mine şi prin urmare şi el trebuie să aibă aceeaşi religie pe care o am şi eu şi credincioşii mei“. Prefectul începu cu ademeniri zicînd: “Uite n-ai vrea tu să fii în mărire asemenea împăratului? O vei putea avea dacă vei mărturisi şi tu credinţa împăratului“. Sfîntul Vasile îi răspunse: “Amîndoi sîntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu dacă sîntem asemenea împăratului. În ce priveşte mărirea, aceasta se va vedea numai în viaţa viitoare. Apoi spune tu dacă o va avea acela care face voia lui Dumnezeu sau acela care lucrează împotriva Lui“. “Dar nu te temi de relele ce pot să vină asupra ta?” – îi zise prefectul. “Eu nu mă tem de rele pentru că ştiu că Dumnezeu nu va îngădui mai multe decît sînt de trebuinţă pentru ispăşirea păcatelor mele“. “Dar ştii că împăratul poate să-ţi facă atîta rău cît tu nu vei putea răbda?” “Ce anume ar putea să-mi facă împăratul” – întreabă Sfîntul Vasile liniştit?Să te despoaie de averi, să te exileze, să te ucidă chiar“. La acestea Sfîntul Vasile rîse zicînd: “Toate acestea împăratul nu mi le poate face. Astfel nu mă poate despuia de averi fiindcă m-am despuiat demult eu însumi, aşa că azi n-am nimic. Nu mă poate exila unde să nu fie Dumnezeu de faţă. Apoi cu moartea nu-mi poate face alta decît să mă trimită mai degrabă la viaţa pe care atît de mult o doresc. Spune deci stăpînului tău, împăratului, că dacă n-are alte rele cu care să mă înfricoşeze, de acestea de pînă acum nu mă tem şi nici gînd n-am să-i fac lui pe voie împotriva lui Dumnezeu“.

Prefectul pretorienilor spuse împăratului totul şi încheie cu aceste cuvinte: “De către căpetenia acestei Biserici sîntem biruiţi: Ameninţărilor este superior, decît cuvintele e mai tare, iar decît ademenirile este mai puternic” (Minis superior est, sermonibus firucior, verbogum blandi, tiis fortior). Dacă i-am zis: “Niciodată n-am văzut om ca dumneata” ştiţi ce mi-a răspuns? “Poate că niciodată n-ai văzut episcop“!

Împăratul se aprinse de mînie şi zbieră înfuriat: “Să fie exilat numaidecît!” Şi însuşi se apucă să scrie mandatul de exilare, dar de trei ori i se rupse peniţa şi nu putu scrie. Împăratul crezu că acesta este un semn de sus şi de data aceasta lăsă mînia pentru mai tîrziu. Reîntors la Constantinopol, din nou încercă să scrie mandatul de exilare pentru Sfîntul Vasile, dar fără de veste i se îmbolnăvi copilul cel mai mare şi se zbătea ca-n ghearele morţii şi nu se linişti pînă ce nu-şi propuse să lase pe arhiepiscopul din Cezareea în pace.

Iată părinte al Bisericii, mare dascăl al lumii şi ierarh. Iată ucenic umblînd liniştit pe marea înfuriată. Iată stîlp nemişcat de talazuri, iată linişte şi modestie neclintită de vifor, iată om dintre noi străbătînd veacurile şi întărindu-ne pe noi în liniştea cea mai presus de fire, că tot Dumnezeu este la cîrma lumii.

Părintele Arsenie Boca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: