Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Astăzi pomenim: Sfîntul Constantin din Sinnada, făcătorul de minuni

Posted in Învățătură Ortodoxă by Muritor on 08/01/2013

26 decembrie/8 ianuarie

(vezi Sinaxarul Mare a Sf. Nicodim Aghioritul)

Sf. Cuv. Constantin din Sinnada, făcătorul de minuni

Sf. Cuv. Constantin din Sinnada, făcătorul de minuni

Cuviosul Constantin era din Cetatea Sinnada, care se afla în Ţara Frigiei. S-a născut din părinţi evrei şi a ajuns mai tîrziu slujitor ales al lui Hristos şi făcător de minuni.

De mic obişnuia să meargă împreună cu maica sa prin cetate. Odată s-a întîmplat să vadă pe un creştin care-şi făcea cruce la gură cînd îi venea să caşte. Din asta a luat obiceiul şi copilul să facă la fel. Dar nu numai semnul crucii, ci şi alte obiceiuri a învăţat de la creştini şi le păzea cu adîncă credinţă.

Pentru asta s-a luminat faţa lui cu o strălucire cerească şi a fost învăţat de la Dumnezeu dogmele credinţei creştineşti, petrecînd atunci nemîncat mai multe zile de-a rîndul.

S-a năpustit odată asupra lui o evreică cu multă neruşinare, iar el făcînd semnul Sfintei Cruci peste ea, a căzut jos moartă. Dar tot el a înviat-o cu semnul Crucii.

Acest tînăr luminat a fost călăuzit de către un nor luminos (care era Îngerul Domnului) pînă la mănăstirea Tuvotia, unde erau monahi cu viaţă înaltă. Acolo a povestit egumenului cele întîmplate cu dînsul. Iar acela ca să se încredinţeze că nu minţise i-a adus o cruce ca s-o sărute. Deci sărutînd el cu multă frică şi cu evlavie partea cea de jos a Crucii, s-a făcut un semn minunat cu el şi anume: cînd s-a plecat să sărute picioarele Crucii, atunci s-a plecat şi Sfînta Cruce întreagă pe capul lui şi s-a întipărit semnul ei ca o pecete pe fruntea tînărului.

Sinnada Frigiei

Sinnada Frigiei

A rămas de atunci pecetea Sf. Cruci închipuită pe frunte pînă la moartea lui. După aceasta tînărul s-a botezat, primind numele Constantin. Dar şi în vremea Sf. Botez s-a văzut un semn minunat la el. Cînd a ieşit din cristelniţă (din baia Sf. Botez) pe piatra unde a stat el au rămas săpate urmele picioarelor lui.

După Sf. Botez a rămas în mănăstire, petrecînd cu multă evlavie şi cu mari nevoinţe. Meşteşugul lui era facerea corturilor (ca şi Sf. Apostol Pavel), adică făcea corturi din piele.

Cînd făcea el rugăciunea se umplea locul acela de o mireasmă negrăită, iar uşile Bisericii se deschideau singure cînd intra el.

Pentru multa lui curăţie i s-a dat darul de a cunoaşte gîndurile cele ascunse ale fraţilor. Într-o vreme a postit 40 de zile de-a rîndul, stînd îngropat pînă la brîu în pămînt. Mai tîrziu a primit şi darul preoţiei, fără să vrea el, iar ziua morţii şi-a cunoscut-o cu opt ani înainte.

Cu ale lui Sfinte Rugăciuni să ne miluiască pe noi Domnul. Amin.

Sursa: Sf. Ioan Iacob Românul, „Din Ierihon către Sion”, p. 474-475

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: