Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Ţara

Posted in Mişcarea Legionară, Poezie by Mirean on 23/07/2012

cu-otelul nostru tot, sdrobi-vom celor ce’n picioare ne calca bot scarnav dupa bot si falca dupa falca!…

uite-i ! …
arşi de soare, aşpri, ‘ndrăsneţi,
crainici iuţi ai unei noui vieţi…

ca printre fulgere, prin furtuni, pe sub grindini
vin voiniceşte de pretudindeni:
pădure mişcătoare de goruni nebuni,
oaste fãcătoare de minuni,
cu vrere năprasnică, vie
de-atotputernicie…

feţi-frumoşi ai unui nou noroc,
cresc sprinteni, s’oţelesc, se răscoc,
sub ceruri de plumb ăi de foc…

în foamea-i de faptă şi infinit,
ţara cu trup tîlharit,
cu inima arsă,
dîrză, mănoasă-i revarsă
puhoi spre ‘mpotriviri,
peste porunci de sbiri,
spre încleştari ce i-adastă
pe cea mai înalta creastă…

rupţi de străbuni, de părinţi, –
cu vreri, cu paşi fierbinţi
calcă prin timp, biruindu-l
cu trudă, cu’ndrasneală, cu jindul…

sub paşii lor iuţi de-avangarde,
piatra, pulberea scapară, arde
şi drumuri de foc se rup, împărăteşte,
spre-un aspru destin ce se împlineşte…

tabere cresc, – veacul să-l clatine,
peste tîngueli împietrite în datine…
tabere cresc – vaste cetăţi,
peste gemete şi strîmbătăţi,
peste schilave răsmeriţi de-alte dăţi,
peste ‘ntinderi de plecate capete,
peste putrede robiri ce ‘ncep să scapate…

prin ierburi ca de cue,
tabere, puterea naprasnică, sue,
şi-o sue,
pe muntele învins, despicat,
pe care-l calcă, neîncetat,
mers apăsat,
mers încruntat
de-opinca năzdrăvană şi bocanc ferecat…

fruntea se’nfrăţeşte cu palma…
flăcăi de bronz, în arşiţi, de-a valma
ţîşnesc, în cete, cu sîrg neînfrînt,
ca din fund de pamînt,
ca din piatră,
spre-o nouă, veşnică vatră…
le simţi dîrjenia, din ochi, din falcă,
din felul cum calcă…
din patima lor aspră şi idolatră,
din pumnii de piatră…
din foamea lor grea
de cer şi de mîine…
din mersul lor: roib fără frîne
spre-un uriaş altceva…

sprintene sape
şi tîrnăcoape
schimbă trîndave alvii de ape…
le ‘năbuse răsmeriţa ce creşte-potop…
le vindecă mersul zănatic şi şchiop…
pe urme de bălţi cu ape schiloade,
slobodă, glia fierbinte dă roade…

ca ‘n basm, biserici cresc
din vis tineresc…
sună altfel, prin veac,
toaca peste satul sărac…
sună,
rasună-a furtună
ca o goarnă-nebună,
mereu,
peste inima neamului meu,
peste zilele neamului meu…

cu foame de lup
drumuri noui rup,
adînc, pîn’ departe,
peste stîncile moarte…

meşteri,
în repezi, năvalnice creşteri…
ţinte –
dincolo de zarea ce minte,
dincolo de blid şi cuvinte…

nu-i furtună nebună,
nu-i ploae de foc,
să-i oprească pe loc…
să-i oprească pe loc…

dîrjenie fără ‘nfrîngeri
de flăcăi-îngeri,
gata să treacă, aşa la noroc,
prin gloanţe, prin apă, prin foc,
să mute munte după munte,
s’aprindă, sa treacă, în frunte,
să ‘nfrunte –
răsmeriţe crunte
şi nenoroc…

aceleaşi porniri îi adună
oaste de gînd şi furtună,
cu flintele, gata ‘ncărcate,
pentru cazne vechi şi strîmbătate…
cu svelte,
darnice şi ucigaşe unelte,
din care ţîşneşte şi creşte ‘ndrasneaţă –
o noua viaţă…

cerul, într’o zi,
împărăteşte va răsplăti
nemărginita lor învolburare,
vrerea şi dîrjenia lor fără hotare:
stîncile ce-azi paşii li-i rod, împărăţiile de nisip şi de glod,
ca mîine da-vor rod…

paşii lor semeţi, în glia grea,
urme fierbinţi vor lăsa,
urme de foc vor lăsa,
drumuri năprasnice de mergere vie
spre slavă şi ‘mpărăţie…

din mulţimile oarbe unu s’alege…
gîndul lui: rege…
vorba lui: lege…
vrerea-i: platoşe de neînfrînt…
pasul lui: cutremur de pămînt…

veacul, sub trăsnete, în sbatere grea,
îi zice cum vrea,
îl botează cum vrea…

la masa de lucru adună:
azurul văzduhului lîngă furtună
şi lînga-o inimă mai bună ca o pâine: –
cruzimi de tigru, auzuri de cîine…

noua lui limbă
faţa ţării o schimbă:
grîul creşte mai plin din glia săracă,
fetele se fac mai frumoase, să-i placă,
flăcăii, pentru el,
se’mbracă ‘n muşchi mai tari ca de-oţel…
pentru-o raza din privirea-i, ruptă,
oricine-i gata, pentru el, să cadă ‘n luptă…
batrînii sătui de viaţă, ar vrea să mai trăiască
să stee drepţi la vorba lui împărătească…

puşca, tunul, tancul, cu botul în tină
i-se închină…
pacea-i mai pace, războiul – mai crunt…
pentru el sunt toate-aşa cum sunt…
ochii lui cu mii de uitături de-o-dată
străfulgeră şi scoală în picioare ţara toată….

se nărue tot ce-i putred şi rău
sub furtunile destinului tău,
pentru tot ce prin timp va rămîne, –
ţară, cu alta faţă,
ţară ce creşti îndrăsneaţă
peste glod, peste ceaţă,
peste azi,
peste mîine,
peste marea nesfîrşită de capete,
ca un soare ce n’o să mai scapete…

îndrasneţi
de alte ‘ndrăsneli…
supuşi-rebeli,
crîncen biciuiţi de sîrg şi fierbinţeli,
beţi
de alte poveşti,
cu vreri ca pentru mii de vieţi,
cruzi pîn’ la uitare de sine,
pentru-un îndărătnic pas spre mai bine, –
vom alege, vom bate mereu,
drumul cel mai lung şi mai greu,
pîn’ ce-om simţi că opinca răbdării se crapă,
pîn’ ce-om vedea că urmele’n veac şi le sapă
cu opinca la fel,
bocancul nostru putred, rebel…
pîn’ ce ‘ntr’o zi,
spre zările aceluiaş ţel,
pe creştete ni s’o topi,
de zăduful bătăliilor, – casca de-oţel…

ieri: – stirv…
mîine: – sîngerari pe muntii aspri ping ‘n virf,
fara sudalmi, fara scrîsniri din dinti,
cu genunchi de fier, cu talpi fierbinti…

pentru fîsiile de trup, ramase’n coltii stirbi si goi
ai stîncilor pe care crincen le-am învins,
nu ne-om uita, cu ochii far’ de nadejde, înapoi,
n’om îngalbeni, înspaimîntati de necuprins…

cu privire aspra, calda, îndrasneata-,
vom privi prâpastiile, in fata…
si pe marginile lor, colibe ne-om cladi
din ceata si din treceri iuti de vijelii…

in fiecare noua dimineata,
fi-va mai aspra si mai semeata,
foamea fierbinte
de-a rasbate ‘nainte
spre piscul eel mai ascutit, mai nins,
pe care înca pas de om nu l’a atins…

in trairi tot mai aprinse, tot mai vii,
zi dupa zi,
vom stapîni din nou, din nou vom cuceri,
-în împotrivirile ce hîrae si latra-
cu vrere salbatica, oarba:
fir de iarba dupa fir de iarba
si piatra dupa piatra…

a sortii porunca
mantaua de flacari pe umeri mi-arunca…
spinteea veacul – flamura rupta –
naprasnicu-mi chiot de lupta…

crîncene pofte ma prada, ma musca…
cînd, peste anii-mi lacomi ai netrebnici, într’o zi
m’oiu poticni,
m’oiu prabusi –
mina vreau sa-mi împietreasca pe pusca…
te-oiu cînta, te-am cîntat,
prin veacul de furtuni spintecat, –
pas de bocanc ferecat,
in piatra lasat, taiat,
pe unde-am calcat,
pe unde-ai calcat ! …

in arsita de-amiazi
creste aspru mîine peste azi
si peste mîine:
drumul de furtuni ce ne ramîne…

pasi uzi…
de-abia i-auzi…
mii de spinari, de talpi, pe schele…
si cutezante, pe cai fara numar…
cot la cot
cu-otelul lor tot,
cu cerul pe umar,
trece, in mars zdrobitor,
cu veacul aprins sub picior:
oaste naprasnica, sprintena, verde,
ce nici o batalie nu pierde…

…………………………………………….

ce negustori de gind miselnic
si de vorbe rele,
hulit-au visul furtunos al patriei mele?!…

iti uita de pline, de apa,
de truda ce inima si palma li-o crapa…
vrerea flaminda, nebuna, ce-i mîna
si ragaz nu le lasa, –
li-e singura stapîna
si’mparateasa…
milioane de pasi din genunchi de otel
samana la fel,
cu darnicie dupa el,
prin timp ca printr’o verde iarba ‘nalta,
oricare din acesti vremelnici insi,
solari si neînvinsi,
ce cresc sburdînd pe ses, pe munte, laolalta…

pentru orice strasina valaha – noua ori straveche, –
unde-i pasarea maiastra: vorba fara de pereche, –
poduri sa ne-arunce peste vreme, peste zare,
peste prapastia cea mai mare?!…

unde-i pasul mîndru si buiac,
drum sa bata într’o ziua ca ‘ntr’un veac, –
într’un salbatic salt
spre ‘nalt,
sa rasbune dintr’odata, mersul nou de foc,
atîtea si atîtea sovaeli si putreziri pe loc? ! …

sus fruntile, cosasi uriasi ! …
coasele ‘n zadufurile ce ne rascoc,
sa para, pe cer, curcubee de foc…

strafulgera, ciocan!…
izbeste, tîrnacop ! …
flacari sa ‘ngrop,
sa desgrob,
samînta de foc,
de foc si noroc…
din orice graunte
sa creasca – un munte…
izbeste naprasnic piatra misea,
scintei sa tîsneasca din ea,
fulger sa ne fie, soave ori stea,
pentru truda cea mai grea…

flacai dirji, pe brînci,
drum spinteca ‘n stînci
catre cea mai buna, mai izbavitoare pîine:
catre ziua de mîine…

pumni se desfac, se închid fierbinte –
frunze rosii pe unealta ce nu minte…
creste in ei, se framînta mereu:
soartea naprasnica a neamului meu…

pasi… pasi…
sprinteni, marunti, uriasi…
pasi adunati, împletiti într’o zi,
ca’n ajunul unor crunte batalii,
într’un lunatic mars, nebun, apasat,
spre zari sub care înca nimeni n’a calcat…

de-o fi fulgerat sa scapat,
printre chemari de goarne,
mîine poimîine, –
cine-o ramîne,
pusca s’o joace,
cazmaua s’o ‘ntoarne? ! …

cine va, duce dornic, fierbinte,
peste zari înainte,
dîrz, dacicul drum ping la capat?!…

latra cazmale deavalma…
tresalta inima, sîngera palma…

truda muta, treaza, surda,
la temelii de lumi ce se’mburda…
un veac putred se’ncurca, se clatinã…
truda preschimbându-se ‘n lege, în datina…

‘nainte ! …
‘nainte ! …
vrerea iuteste bratul fierbinte…

pentru primejdii noui, bocancii vechi mi-i ferec…
creste peste mine, peste timp si ‘ntuneric,
sub fulgere – un mîine feeric…

troite,
poduri,
fîntîni
cresc svelte din tinere mîni,
în zile ca’n lungi saptamîni…

tara a cui e?!…
timpul al cui e?!…
cine ne bate bratele ‘n cue?!…

‘nainte !
‘nainte ! …
trece fierbinte…
cade, se scoala si-alearga spre fapta,
calea cea dreapta…

brînca se strînge brusc ca pe-o pusca,
pe unealta ce se smulge si musca…
zi de zi,
saptamîni,
an lung dupa an,
ne’nfrinta se sbate, sporeste, asuda,
cu milioane de genunchi si de mini,
cu milioale de muschi si plamîni:
truda zaluda
izbînda zaluda
cu ‘ndaratnicie far’ de hotare,
bate mai aspru, mai tare,
bate ciocan nazdravan,
din granita ‘n granita sa se auda,
tara uimita sa te auda ! …

virtos, voiniceste, izbeste!…
izbeste, ciocan nazdravan,
piatra sa geama, sa se ‘nspaiminte,
fierul sa ‘mproaste flacari, sa cînte
izbînzile muncii ne’nfrinte ! …

punti peste munti,
pod lînga pod,
peste ape ce rod…
dîrz, drumuri desnod
prin piatra, prin plod, –
pentru norocu-ti, navalnic norod ! …

peste gropi de trufasi arindasi,
peste gropi de tîlhari camatari, –
plugule, tot mai aspru sa ari,
petec pustiu sa nu lasi,
brus nezdrobit sa nu lasi ! …

peste miselnice morminte de hoti,
de hoti si netoti,
ara adînc, adînc cît doar poti ! …

caci e pe drum,
un plugar cum altul nu-i sa-i semene…
dupa-al carui pas ogor salbatic n’o ramîne…
plugarul nazdravan ce va ara prin foe si scrum
cu pas de fulger, cu brate de cremene…
plugarul-imparat, de mîine…

pîine ca de piatra…
lenea straveche ‘i latra…
strigoi fara nume si vatra,
din scîrnava lor satra,
îi hulesc, îi latra…
pentru drumuri noui ce’n stînci se rup,
uita-ti foamea de lup ! . ..
uita-ti de tine, trup!…
pentru-ale zilei de mîine cîntece –
uitati-va foamea salbatica, – pîntece!…

strînge-te ‘n trairi tot mai iuti, tot mai vii,
naprasnica sete de-a stapîni!…
nestavilita navala
de vrere imperiala ! …

pasi de sudoare uzi…
prin pulberea clipei i-auzi…

ciocanul cînta
in pulpa stîncii cînd se împlînta…
latra cazmale deavalma…
ploua fruntea, sîngera palma…

veacul calit, framîntat,
sti-va pe unde-am calcat…
tara, peste vremi, aduce-si-va aminte
de urma noastra? fierbinte…

timpul al cui e?
al cui e?
cine ne bate bratele ‘n cue?
ce ne’nteles, neghiob nenoroc,
putea-ne-ar vreodata opri iar pe loc:
pasii de foc,
gîndul de foc?!…

vremea uriase, izbavitoare biserica,
de blid si sovaeli îi desferica…
din aceleasi stravechi, oloage cuvinte, –
sprintena,
noua,
fierbinte,
îi îmbrînceste ‘nainte –
o altă limbă…

ţara se şterge la ochi şi paşii şi-i schimbă…

de Aron Cotruş

Anunțuri
Tagged with: , ,

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. adorcristy said, on 15/04/2014 at 14:11

    Reblogged this on Prietenii Sfântului Iulian din Tars.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: