Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Gheorghe Racoveanu – teolog, desţărat, apologetul Omeniei

Posted in Înaintaşi ai neamului, Mişcarea Legionară by Muritor on 17/10/2011

Gheorghe Racoveanu (10.02.1900 – 1.05.1967)

Născut la Crăgueşti (judeţul Mehedinţi), Gheorghe Racoveanu a studiat teologia la Universitatea din Bucureşti, specializîndu-se în problemele ortodoxiei. El a fost unul din cei mai apropiaţi şi apreciaţi discipoli ai profesorului Nae Ionescu, cu care a fondat şi redactat revista teologică „Predania”.

Frămîntările politice, începînd din 1940, l-au silit să ia calea exilului, unde a avut parte de „ospitalitatea” hitleristă de la Rostock şi din lagărul de concetrare Buchenwald.

Deşi avea o admiraţie nemărginită faţă de persoana lui Corneliu Codreanu şi doctrina lui, Racoveanu nu s-a încadrat în Mişcarea legionară, pe care însă a caracterizat-o scriind:

În ziua de 13 Septembrie a anului 1899, s-a născut Corneliu Zelea Codreanu, pricinuitorul celei mai adînci revoluţii pe care a pricinuit-o poporul român de la încreştinarea lui încoace.

Din poziţia lui de teolog emerit, dar şi de prieten al Mişcării Legionare, el a conceput la Buchenwald o lucrare intitulată „Mişcarea Legionară şi Biserica” în chip de conferinţă, din care dăm extrasul următor.

„Prin ce se distinge Corneliu Codreanu, întemeietor de şcoală spirituală şi de mişcare politică, totodată?

Am auzit pe mulţi vorbind cu admiraţie despre noutatea ideii ce stă la baza mişcării lui – răul, mizeria, ruina ne vin de la suflet (nu de la lipsa de programe). Este adevărat, ideea aceasta, el a adus-o în plan politic. Nu în domeniul ideilor stă măreţia şi podoaba acestui om neobişnuit. Ci altundeva.

După secole de despărţire şi de luptă între fraţi, o generaţie de patrioţi izbutise, în 1859, să facă unirea Moldovei cu Muntenia. La 60 de ani după acest însemnat pas, sfîrşitul primului război mondial adusese împlinirea visului atîtor generaţii de români patrioţi – poeţi, scriitori, ziarişti, cărturari, oameni politici, soldaţi.

Transilvania, Basarabia, Bucovina făceau cu regatul vechi un singur trup. Ţara se mărise, bogăţiile se adăugaseră, puterile spirituale sporiseră. Dar în ţara sporită lucrurile mergeau prost. Corupţia, jaful, înstrăinarea îşi dăduseră aici mîna. Pentru poporul român perspectivele deveneau tot mai sumbre. De ce nu mergeau lucrurile bine? Era lipsa de oameni cu pregătire? Nu! Naţia română dăduse avocaţi străluciţi, medici celebri, cărturari, gînditori, oameni de ştiinţă, tehnicieni, poeţi, scriitori, mari gazetari. Existau în ţară partide politice cu programe seducătoare şi păpuşari politici abili. Nu de astfel de lipsuri suferea naţia. Naţia suferea de lipsa de cinste. Ce-i trebuia ei nu erau frumoasele programe politice (aplicate de suflet de tîlhar), ci altceva; naţia avea nevoia de un mare EDUCA­TOR. Şi pe acest educator ea îl dăduse. La timp suprem. Acesta se chema Corneliu Codreanu.

Corneliu Codreanu nu era un predicator; nu era profesor de educaţie creştină; nu era dascăl de pedagogie. Ci era ÎNVĂŢĂTORUL, ORGANIZATORUL, CĂLĂUZITORUL. El învăţa, organiza, conducea. Marele nostru Eminescu n-a avut numai intuiţii geniale, ci şi darul de a formula pregnant adevăruri din care ne hrănim şi noi astăzi. Corneliu Codreanu n-a avut numai darul de a intui şi de a formula. Ci a avut şi puterea de a organiza; a avut capacitatea de a prelucra materialul uman existent. Îl distingea, fară îndoială, marele lui simţ pentru real. Dar peste aceasta era în el o putere care topea zgura ticăloşiei omeneşti, gonea boarea leneviei, pregătea sufletele spre faptă eroică, spre totala jertfire de sine. În această putere, în acest dar excepţional stă valoarea lui. Aici extraordinarul lui prestigiu. Corneliu Codreanu n-a izbutit numai să pună pe picioare, în pofida tuturor adversităţilor imaginabile, o mişcare de mari proporţii. Corneliu Codreanu a transformat oameni: le-a îmbrăcat sufletul în haine de nuntă. Într-o ţară şi într-o vreme în care lipsa de onoare, jaful de sus şi desfrîul erau la ele acasă, Corneliu Codreanu a aşezat pe soclu onoarea ca virtute de sine stătătoare, a făcut din corectitudine şi din cinste sufletească condiţia primordială a vieţuirii împreună, iar din austeritatea moravurilor blazonul luptătorilor lui. Iară cununa acestor virtuţi era credinţa în Iisus Hristos. Aceste virtuţi el nu le­-a predicat. Le-a dat trup. Iată de ce neamul Românilor vedea în el călăuza, capul, căpetenia, căpitanul său. Decapitîndu-l, sceleraţii de la 1938 au decapitat Naţiunea.

Făcînd această afirmaţie nu mă gîndesc la rostul pe care Corneliu Codreanu l-ar fi avut în stăvilirea puhoiului de la răsărit, ori în schimbarea profilului politicii europene. Ocupaţia rusească se va curma odată cu înfrîngerea Rusiei sovietice, înfrîngere în care credem cu tărie. Dar cu alungarea Ruşilor procesul de vindecare a Naţiei nu s-a sfîrşit. Pentru vremea de după eliberare Naţia va avea nevoie tocmai de educatorul, de omul extraordinar pe care îl dăduse şi pe care nu-l mai poate da decît la intervale de secole: de Corneliu Codreanu, cel ucis «pro populo».

Ştim că Nae Ionescu, care a înţeles toată adîncimea operei lui Corneliu Codreanu şi care a simţit chemarea lui, a spus, pe cînd încă trăia Codreanu, că minunea înfăptuită de acesta e atît de mare că de acum îl depăşeşte şi pe el. Iară după omorîre, tot Nae Ionescu ne-a învăţat că cea mai rodnică răzbunare a lui Corneliu Codreanu este înfăptuirea vrerii lui.

Ucenicii şi prietenii lui Corneliu Codreanu au datoria de onoare să nu trădeze opera lui. Dar Codreanu nu mai este. Şi Codreanu nu mai poate fi înlocuit cu nimeni. Iată de ce prin decapitarea de la 1938 Naţia românească a rămas săracă.

Dar Dumnezeul îndurărilor va face cu ea semn spre bine. Căci păcatul nu l-a săvîrşit Naţiunea. Ci duşmanii ei de moarte.”

Racoveanu se întîlnea astfel cu fostul lui maestru, Nae Ionescu.

Gheorghe Racoveanu s-a stins la 1 mai 1967 la Freising, Germania.

Duiliu Sfinţescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: