Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Rugăciune pentru odihna robilor lui Dumnezeu, Ion Moţa şi Vasile Marin, a Î.P.S. Nicolae Bălan al Ardealului

Posted in Înaintaşi ai neamului, Mişcarea Legionară by Muritor on 29/09/2011

Sosirea Î.P.S. Nicolae Bălan la Casa Verde din Bucureşti (1940)

La prohodul mucenicilor Crucii şi ai neamului, Ion Moţa şi Vasile Marin, aduşi din Spania şi înmormîntaţi la Bucureşti, au slujit Î.P.S. Mitropolit al Ardealului, Nicolae Bălan, P.S. Episcop Bartolomeu al Rîmnicului şi P.S. Veniamin, Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, împreună cu un sobor de peste 200 de preoţi.

Ca mitropolit al Ardealului, Î.P.S. Nicolae Bălan nu avea nici o obligaţie să participe la acest prohod în Bucureşti. A fost deci un gest personal, circumstanţă care întăreşte caracterul excepţional al gestului.

Cu acest prilej de îndurerată jale a părinţilor, soţiilor şi orfanilor rămaşi în urmă, dar şi de înaltă reculegere creştinească şi românească, Î.P. Sfinţitul Nicolae Bălan a rostit cutremurătoarea rugăciune de adîncă simţire, de largă cuprindere şi înaltă mîngîiere pe care o redăm aici:

„Doamne, Dumnezeul nostru, care cu înţelepciunea Ta cea negrăită ai zidit pe om şi ai aşezat hotare vieţii lui, ascunse numai întru ştiinţa Ta către Tine, Stăpîne, ne ridicăm mîinile şi inimile cînd se desparte om de om şi se desfac legături scumpe, pe cari Tu le-ai rînduit şi le-ai binecuvîntat pe acest pămînt trecăto,,ca să se găsească iarăşi în viaţa cea fără de sfîrşit.

Eroii Crucii lui Hristos: Ioan Moţa şi Vasile Marin

Unde jertfa omului e mai mare şi mai curată, acolo eşti şi Tu, Atotţiitorule, mai aproape. La picioarele Crucii şi înaintea jertfei isbăvitoare a Unuia născut Fiului Tău şi Mîntuitorului nostru, covîrşiţi de milostivirea Ta, ne amuţesc cuvintele pe buze, dar ni se pleacă genunchii şi inimile în smerită închinare către Tine, iubitorule de oameni.

Tu ai hotărît să chemi pe calea jertfei, întru odihna care este la Tine, pe robii Tăi, iubiţii noştri fii şi fraţi, IOAN MOŢA şi VASILE MARIN – şi lîngă sicriul care poartă ceea ce a fost trecător în fiinţa lor, gîndurile şi simţămintele noastre se preschimbă în cucernică rugăciune pe care o îndrumăm către Tine, Părinte al îndurărilor.

Nu să plîngem am venit aici, căci smerenia cugetului nostru în faţa bunevoii Tale de a primi jertfa aleşilor Tăi, nu ne îngăduie să însoţim cu plîngere sfîrşitul vieţii lor. Ci am venit să-ţi mulţumim, Părinte, că ni i-ai dăruit aşa de mari şi curaţi cu sufletul, ca să se învrednicească a primi duhul credinţei pînă la moarte, duhul jertfirii de sine, care este scara cea mai aleasă, dată nouă oamenilor, de înălţare către Tine.

În răscrucea patimilor prin care a trecut poporul românesc în lunga sa istorie, Tu, Cîrmuitorul soartei lui, ai întărit inimile părinţilor noştri întru răbdare de mucenici; Tu, ca răsplată ne-ai trimis slobozenia din legăturile robiei de veacuri, şi tot Tu ai aşezat ţara făgăduinţei, pe care ne-ai hărăzit-o întru bunătatea Ta, pe temeliile jertfei fără de seamăn a celor mai buni şi mai viteji fii ai neamului nostru. Şi dacă în bucuria ameţitoare a biruinţei dobîndite am uitat poruncile Tale şi ne-am plecat urechile spre ispitele amăgitoare ale păcatelor cari scoboară şi duc la pierzare neamurile, iartă-ne Doamne, rătăcirea şi dăruieşte-ne tăria întoarcerii din nou pe căile Tale!

Prohodul celor 2 eroi pe străzile Bucureştiului (februarie 1937)

Slăvimu-Te pe Tine, Părinte, că ne-ai trimis lumina pilduitoarei jertfelnicii a aleşilor Tăi Ioan şi Vasile, ca să ieşim din întunericul nepăsării, al îndoielii şi al oricărei micimi de suflet în urmărirea destinului nostru. În judecăţile Tale, nepătrunse de mintea omenească, i-ai dus departe de noi, totuşi în ţara aceleiaşi frăţii de sînge, la lupta grea purtată pentru Crucea şi împărăţia Ta, ca astfel jertfa să strălucească cu atît mai limpede, înaintea ochilor noştri, în toată frumuseţea ei, desbrăcată de orice interes legat de pămînt.

Slăvimu-Te pe Tine, Hristoase Dumnezeule, că ai învrednicit poporul nostru, ca din mijlocul lui să alegi ostaşi credincioşi pentru lucrul Tău, cari de dincolo de moarte ne trimit solia şi mărturisirea credinţii lor, cum numai de pe buzele marilor Tăi mucenici din veacurile de la început a răsunat în lume: Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Hristos şi am mers fericit la moarte pentru El!…(Din Testamentul lui Moţa).

Binecuvîntată să fie vatra familiară şi iubitorii părinţi cari au crescut aceste odrasle scumpe în grădina neamului nostru; ei nu-şi vor vedea fiii în jurul lor aici pe pămînt, dar cu atît mai mult se vor ridica cu gîndul la cer, unde s-au înălţat sufletele lor. Tu, Izbăvitorule, care ştergi lacrimile celor îndureraţi, ocroteşte cu mîngîierile Tale soţiile credincioase ale celor chemaţi la Tine şi înger păzitor trimite copilaşilor lor.

Soborul preoţilor care au săvîrşit slujba înmormîntării

Tu, Mîntuitorule, care ne-ai răscumpărat cu scump Sîngele Tău vărsat pe Cruce şi nu laşi nici o jertfă neprihănită fără binecuvîntarea Ta, fă să rodească jertfa plăcuţilor robilor Tăi, Ioan şi Vasile, pe pămîntul ţării noastre, pe care au iubit-o din toată inima lor, roadele virtuţilor cari înalţă neamurile şi le fac biruitoare împotriva puterilor întunericului. Revarsă în sufletele fiilor poporului românesc duhul credinţei care mută munţii, duhul iubirii care toate le rabdă şi niciodată nu piere, duhul nădejdii care leagă inimile de ţelurile cele mai presus de fire ale vieţii ce se înfrăţeşte cu jertfa. Trimite conducătorilor poporului nostru duhul înţelepciunii Tale. Pogoară în inimile tinerimii noastre duhul ascultării de voia Ta cea sfîntă, duhul rugăciunii şi al muncii, duhul jertfelniciei care s-a sălăşluit în aleşii Tăi, Ioan şi Vasile.

Mausoleul Moţa-Marin realizat de arhitectul Iotzu, inginerii Ştefan Predescu, Duiliu Sfinţescu şi o echipă de meşteri bucovineni

Biserica Ta, clădită pe jertfa Ta pe Cruce, prin noi smeriţii slujitorii ei, însoţeşte cu binecuvîntările ei sufletele robilor Tăi Ioan şi Vasile pe drumul veşniciei şi dacă oameni fiind, trup purtînd şi în lume vieţuind, au căzut în neascultarea poruncilor Tale, Tu uşurează-le, iartă-le, lasă-le toate greşelile cele de voe şi fără de voe, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, iar sufletele lor, ca pe ale slugilor Tale celor bune şi credincioase, primeşte-le întru bucuria Ta, Stăpîne, în corturile drepţilor, le aşează şi le odihneşte pe ele. Căci ei au împlinit cuvîntul ce ni l-ai dat prin îngerul Bisericii Tale: Fii credincios pînă la moarte, şi-ţi voi da ţie cununa vieţii., (Apocalipsa 2, 10).

Binecuvîntate să fie numele lor în cartea veşniciei Tale şi neuitată să rămînă amintirea lor în neamul nostru, din veac în veac!

Tu ne-ai dat nădejdea vieţii celei veşnice, întru care în legătura cu Tine, primim cu supunere ceea ce ne dai şi cu smerenie dăm ceea ce ne iai, căci Tu eşti Dumnezeul nostru şi ţie se cuvine, toată cinstea, slava şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, Amin!”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: