Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Dreapta credinţă a Voievodului Mihai Viteazul

Posted in Înaintaşi ai neamului, Istorie by Muritor on 09/07/2011

Voievodul Mihai Viteazul, ctitor de biserici

Încă din tinereţe Mihai Viteazul s-a bucurat de ocrotirea vădită a lui Dumnezeu. La numai 35 de ani, el ajungea Mare Ban al Craiovei.

 Osîndit la moarte de Alexandru cel Rău, Mihai Viteazul a fost prins şi adus pentru execuţie în Bucureşti. I s-a îngăduit totuşi să poposească pentru rugăciune în Biserica Albă Postăvari (demolată de Ceauşescu în ziua de Paşti a anului 1984). Rugîndu-se acolo, în faţa icoanei făcătoare de minuni a Sfîntului Nicolae, se spune că el a făgăduit ridicarea unei mănăstiri, dacă va scăpa cu viaţă. Călăul, impresionat de înfăţişarea lui şi neîndrăznind să-l lovească, a aruncat securea şi a fugit. Văzînd minunea, boierii au cerut iertarea condamnatului, iar domnitorul a fost silit să o acorde.

Ajuns în scurt timp domn al Ţării Româneşti, Mihai Viteazul nu şi-a uitat făgăduinţa şi a ridicat în Bucureşti, nu departe de Biserica Albă Postăvari, o mănăstire cu hramul Sfîntului Ierarh Nicolae, mănăstire ce va fi cunoscută mai tîrziu sub numele de „Mihai Vodă“. Biserica şi clopotniţa au fost translate, iar chiliile demolate cu ocazia „sistematizării“ şi construirii Casei Poporului. Pe locul fostei mănăstiri se întinde astăzi Parcul Izvor. (more…)

“Acest neam de demoni nu iese, fără numai cu post şi rugăciune” Matei 17:2 (III)

Posted in Izbăvirea de demoni by Muritor on 09/07/2011

Cuviosul David din Tesalonic, pîrjolitorul demonilor şi luminătorul orbilor

Cuv. David în faţa împăratului Iustinian al Bizanţului

Cuviosul David († 540 d. Hr.) , cel din Tesalonic, ostenindu-se pe pămînt pentru răsplata cea cerească, a primit de la Dumnezeu atîta dar, încît gonea diavolii, lumina orbii şi orice boală nelecuită o tămăduia, cu Numele Domnului nostru Iisus Hristos. Din semnele cele mai multe care le-a făcut, scriu două  spre încredinţarea celorlalte, precum leul se cunoaşte după unghii şi ţesătura după margine.

Un tînăr oarecare avea diavol. Acela a venit într-o zi la chilia cuviosului şi stînd afară la uşă, striga: „Eliberează-mă, Davide, rob al veşnicului Dumnezeu, că foc iese din chilia ta şi mă arde pe mine”. Atunci cuviosul, întinzînd mîna prin fereastra sa, a zis, apucîndu-l pe tînăr: „Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, îţi porunceşte ţie, duh necurat, să ieşi din zidirea Lui”. Acestea zicînd, l-a însemnat pe el cu semnul Sfintei Cruci şi îndată a ieşit diavolul, iar omul a rămas sănătos. Cei de faţă, văzînd o minune ca aceea, au slăvit pe Dumnezeu, ca pe Unul ce slăveşte pe cei ce-L slăvesc cu lucruri plăcute Lui. Mai ascultaţi şi o altă minune, tot asemenea. (more…)