Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Osteneala diavolului

Posted in Căile pierzaniei by Muritor on 08/07/2011

Lucrarea principală a diavolului, după căderea lui, este să se împotrivească în continuu Voii Dumnezeieşti. Urăşte de moarte făpturile lui Dumnezeu şi îndeosebi pe oameni, cei plăsmuiţi după chipul şi asemănarea Ziditorului. El fiind apostat, după ce cu viclenie l-a tîrît în apostazie şi pe om, se luptă de atunci în toate felurile să-l ţină departe de Dumnezeu.

Hristos, prin întruparea Lui, le-a dat oamenilor posibilitatea nu numai de a se întoarce la „bunătatea din­tru început”, dar şi de a se îndumnezei. Diavolul însă, deşi neputincios acum, continuă să tîrască în păcat, prin viclenie, făpturile dragi ale lui Dumnezeu, încercînd în felul acesta să zădărnicească lucrarea răscumpărătoare a Domnului. Le-a declarat, aşadar, oamenilor război nemi­los şi înfricoşător nu numai din ură faţă de ei, dar şi din invidie. Nu poate suferi slava şi fericirea dumnezeiască ce-i aşteaptă pe ostenitori. De aceea împrăştie între ei răutate, îi îndeamnă la păcat şi le inspiră necredinţă faţă de adevărul şi iubirea lui Dumnezeu. După o parabolă a Evangheliei, diavolul este vrăjmaşul care a sădit neghină în ţarina în care Domnul însămînţase grîu (Matei 13:24-25).

Răutatea este hrana zilnică a diavolului. Nu se gîndeşte la nimic altceva şi nu se mulţumeşte cu nimic altceva, decît cu aceasta. Astfel, fiecare răutate din lume este lucrarea sa. Crimele, războaiele, adulterele, desfrînările şi orice fel de păcat de la el izvorăsc. „Cel ce săvîrşeşte păcatul e de la diavolul, pentru că diavolul încă de la început păcătuieşte”, spune Sfîntul Ioan Teologul (I Ioan 3: 8).

Omul de după cădere se află mereu în cătarea diavolului. Grija principala a vicleanului este să-l ţină pe om în rătăcire, departe de adevărul lui Dumnezeu. De aceea, după cum explică Sfîntul Iustin, în vechime i-a învăţat pe oameni despre politeism, iar acum se străduieşte prin mulţime de uneltiri să facă din credincioşi necredincioşi şi să-i ţină pe cei lipsiţi de lumină departe de adevărul Evangheliei. Acest lucru este încredinţat şi de Apostolul Pavel, atunci cînd spune că „dumnezeul vea­cului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, pentru ca ei să nu vadă lumina Evangheliei slavei lui Hristos” (II Corinteni 4: 4). Toţi cei care nu primesc Evanghelia au fost prinşi în cursă şi au fost orbiţi de diavol, care-i sileşte de-acum să facă voia lui (II Timotei 2:26).

Una din activităţile principale ale duhurilor rele este şi împotrivirea lor la lucrarea Bisericii, care le este urîtă, pentru că zădărniceşte lucrarea lor. Astfel se explică greutăţile de neînchipuit, piedicile şi problemele pe care le făuresc celor care vor să slujească în spaţiul Bisericii, înţeleptul Sirah spune: „Fiule! Cînd vrei să te apropii să slujeşti Domnului Dumnezeu, găteşte-ţi sufletul tău spre ispită” (Înţelepciunea lui Iisus Sirah 2:1). De altminteri şi Apostolul Pavel l-a învinuit pe satana pentru împrejurările care au împiedicat vizita lui pastorală la Tesalonic. De aceea spune: „Am vrut să venim la voi – adică eu, Pavel, şi nu o dată, dar ne-a împiedicat satana” (I Tesaloniceni 2:18).

 Sursa: Demonii şi lucrările lor, Ed. Egumeniţa, 2007, p.33-34

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: