Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Deasa Împărtăşanie – îndemn al sfinţilor şi scut al creştinilor (I)

Posted in Învățătură Ortodoxă by Muritor on 05/07/2011

Sf. Eftimie cel Mare (376-473)

La jumătatea secolului al VI-lea, la mănăstirea Sfîntului Eftimie cel Mare  continuau să trăiască părinţi virtuoşi. Unul dintre ei era şi cuviosul protoiereu Ahthabie, din satul Bitakabeon, aflat la 12 mile de Gaza.

Ahthabie avea un frate, Roman, care locuia în ţinutul său de obîrşie. Averea lui Roman voia să o ia un consătean de-al lui, invidios şi fără frică de Dumnezeu. Însă, fiindcă n’a izbutit, s-a dus plin de mînie şi ură la Elefteropol, unde a găsit un vrăjitor, pe care l-a plătit să-l omoare pe Roman. Vrăjitorul, după ce a luat banii, a pus în practică meşteşugurile sale diavoleşti.

Într-o zi, Roman lucra pe ogorul său, împreună cu cîţiva muncitori. Deodată a pălit şi a leşinat. Muncitorii l-au dus acasă, însă starea lui se înrăutăţea treptat. În cele din urmă burta i s-a umflat şi a paralizat. Doctorii au spus că nu mai are mult de trăit şi rudele sale, şezînd lîngă el, plîngeau aşteptîndu-i sfîrşitul. La un moment dat, bolnavul şi-a deschis ochii, le-a spus tuturor să iasă afară şi a început să se roage:

– Dumnezeul puterilor, Tu, care prin gura proorocului Ilie ai spus: „Cînd omul se întoarce cu pocăinţă, se izbăveşte”, vezi-mă pe mine, nevrednicul, şi scapă-mă de nenorocirea care m’a aflat.

După aceea l-a rugat pe Sfîntul Eftimie:

– Cuvioase Eftimie, miluieşte-l pe robul tău şi imploră-L pe Dumnezeu să mă izbăvească de necazul acesta.

A spus şi multe altele în rugăciunea lui. Şi cînd a terminat, a căzut în extaz. Văzu atunci un monah alb, care i-a zis:

– Ce vrei să-ţi fac?

– Cine eşti, domnule? l-a întrebat atunci Roman cu teamă şi bucurie.

– Eu sunt Eftimie, pe care l-ai chemat adineauri cu credinţă. Nu’ţi fie frică, arată’mi numai de ce boală suferi.

Roman i-a arătat îndată burta umflată. Iar cuviosul, după ce şi-a ridicat mîna cu degetele unite şi drepte ca sabia, a tăiat locul acela al burţii şi a scos din el o potcoavă de aramă, gravată cu cîteva semne. Apoi a închis deschizătura şi i-a zis:

– Aceasta ai păţit-o pentru că de multă vreme nici la biserică nu te duci, nici cu Preacuratele Taine nu te împărtăşeşti. Astfel, ai fost stăpînit de satana. Cineva s-a dus la Elefteropol şi i-a asmuţit pe demoni împotriva ta. Şi aceştia, pentru că ţi-ai nesocotit mîntuirea, te-au aflat slăbit duhovniceşte şi au putut să te stăpînească. Acum Dumnezeu te-a miluit. De-aici înainte să nu mai nesocoteşti mîntuirea ta. Să te rogi şi să te nevoieşti.

Acestea le-a spus Sfîntul şi s-a făcut nevăzut. Îndată Roman s-a ridicat sănătos şi a alergat la mănăstire. Acolo, după ce s-a închinat la mormîntul cuviosului făcător de minuni, i-a povestit fratelui său Ahthabie şi tuturor monahilor lucrarea minunată şi binefăcătoare a Sfîntului Eftimie cel Mare.

Sursa: Demonii şi lucrările lor, Ed. Egumeniţa, 2007, p. 316-318

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: