Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Trăieşte liber, sau mori!

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 02/06/2011

Este o poveste poetică de Triumf şi tragedie despre o ruptură a unei familii, un guvern brutal, şi un act de sfidare, care schimba totul.

Era în anul 2081. În sfîrşit erau toţi egali.

Nu erau egali doar în faţa lui Dumnezeu şi a legii. Erau egali în toate sensurile. Nimeni nu era mai deştept decît altcineva. Nimeni nu era mai frumos decît altcineva. Nimeni nu era mai puternicsau mai rapid decît altcineva.

Toată această egalitate se datora amendamentelor 211, 212 şi 213 ale Constituţiei şi a neîncetatei vigilenţe a Generalilor Statelor Unite a Handicapurilor. Cei puternici poartă greutăţi pentru a-i face mai neputincioşi, cei inteligenţi poartă căşti pentru a fi împiedicaţi să aibă nedreptul avantaj al propriului creier. Pînă şi cei frumoşi poartă măşti în situaţiile în care frumuseţea ar putea distrage atenţia.

Era Epoca de Aur a egalităţii.

George Bergeron se uită la un program T.V. împreună cu Hazel, nevasta lui. Este un spectacol de balet şi balerinele fiind frumoase şi atletice poartă măşti pe faţă şi greutăţi suplimentare; în consecinţă, baletul are momente stîngace, dizgraţioase.

George nu poate urmări programul cu atenţie fiindcă este un om inteligent şi radioul guvernamental îi transmite unde de bruiaj periodice ca să nu poată avea gînduri clare. Hazel are o inteligenţă mijlocie şi nu poartă radio de bruiaj, mai mult, e chiar geloasă pe George care primeste semnale de la Guvern (şi pe care ea le considera interesante). George arată obosit şi Hazel îl îndeamnă să se odihnească, ba chiar să scoată greutăţile suplimentare (George este şi un om  puternic) dar lui George îi este frică, fiindcă orice interferenţă cu hotărîrile guvernamentale rezulta în ani grei de închisoare şi amenzi.

„Ce s-ar întampla dacă şi alţii încep să înşele? Unde vom ajunge ?”- întreaba el pe Hazel, care nu prea întelege întrebarea şi George a şi uitat ce a întrebat, fiindcă bruiajul din urechi a început din nou.

Restul povestirii se ocupa de fiul celor doi, pe nume Harrison, care este inteligent, puternic, frumos şi este ţinut în închisoare tocmai din aceste motive. Evadarea lui, urmată de apariţia lui la T.V. pune întreaga naţiune în faţa unui om cu calităţi deosebite, dar totul revine la normal, Harrison dispare şi starea de egalitate impusa este iarăşi singura realitate posibilă.

George  şi Hazel au şi uitat de ‘incidentul’ petrecut.


Anunțuri

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Silvia said, on 03/06/2011 at 13:52

    Povestea imi aminteste de Patul lui Procust. Acest pat blestemat si acest intrus (Procust) a devenit un erou al zilelor noastre. El nu are identitate si nici patrie. El se ascunde in acei care au functii inalte, mai ales, care stiu sa vorbeasca, dar nu stiu sa asculte, in acei care sub masca crestinismului, invocandu-l adesea pe Dumnezeu, umbla cu caramida in san. Aceasta stare, in care spiritul va suferi o boala irecuperabila va dura si dupa 2081, iar Don Quijote va fi considerat in continuare nebun.

  2. FREEDOM FOR PATRIOT RATKO MLADIC!

    VITALIE JEREGHI

    TCACI


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: