Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Basarabie, 1936

Posted in Înaintaşi ai neamului, Poezie by Mirean on 27/08/2010

Din Bugeac până `n Hotin

bubă neagră şi venin.

Din Orhei până `n Liman

jug şi ţeapă de catran.

Cerul supt, cu şolduri slabe,

stă `ntr`o rână pe cocioabe.

Zarea zace `nvineţită

ca o piele tăbăcită.

Mlaştinile, în pustie,

fumegă otravă vie.

Putrezi, racii şi răspării

pe sub secetele ţării.

Luna pare ştreang şi cange.

Soarele, pe picioroange.

Iese Foamea `n drum, oloagă,

răşchirată pe mârţoagă,

şi cum horcăe, beteagă,

la oblânc, într`o dăsagă,

sună numai căpăţâni

şi ciolane de rumâni.

Iese Foamea `n drum, jegoasă,

luna-i stă, pe umăr, coasă.

Când rânjeşte,

pârjoleşte,

şi când geme,

ca `n blesteme,

vine Molima, strigoiul,

ca să joace tontoroiul.

În amurg, `naintea porţii,

văduvele-şi chiamă morţii.

La răspântii, ca besmetici

plâng orfanii: trenţe, petici,

umbre de sperietori

pentru corbi şi pentru ciori.

La răscruci

bătrâni năuci

scuipă scrum, oftează tuci,

îşi fac cruci

şi trec năluci.

Gem căruţe spre Tighina

cu oftica şi neghina.

Foame! Pielea stă pe oase

sgârci de fiere şi pucioasă.

Foame! Pântecul se suge

prins, de şiră, cu belciuge.

Foame! Cleiul mâînilor

lins de limba câinilor…

Dar pe mare,

până `n zare,

plecă Soarele `n cuptoare

de vapoare.

Pleacă ţara în corăbii,

pentru hiene, pentru vrăbii.

Cin` ne cară soarele,

sângele, hambarele,

ziua, dimineţile,

cerul şi fâneţele,

liftelor cu ceafa lată

şi osânza, revărsată?

Apele din cogâlnic

înghit stârvuri de calic,

dar la praznic venetic

joacă viaţa din buric.

Pe asfalturi, în rădvane,

surâd târfe roşcovane.

Tăvăliţi în decoraţii,

la ospeţe, toţi argaţii

beau, din cupe, constelaţii.

Şed, la masă, caţaonii

cu sfetnicii şi coconii.

Pezevenghii şi scopiţii

din castroane sorb solstiţii:

peruzelele, arginţii.

Plozii de beizadele

au căţele în dantele,

şi, pe-o mână de inele,

tocmesc ţara `n cafenele

cu samsarii groşi la piele…

Foame! când va fi s`aprinzi

zările ca nişte grinzi?

Foame! când vei da de-a dura

peste toată-adunătura

Râiei şi a Jafului

bolobocul soarelui,

butiile cerului,

răsmeriţa de baladă

`naltă, verde, ca o zadă,

hoardă, grindină de fier,

cât o mare, cât un cer?

Uite, `n birji trec coconaşii

cu geambaşii şi ocnaşii,

pe când, lung, din bălţi, din ploaie,

din maidane, din gunoae,

creşte

bocet,

urlet,

răget:

Foame!

Foame!

Foame!

Foame!

Scris de Radu GYR

Anunțuri
Tagged with: ,

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Georgiana T said, on 28/08/2010 at 09:28

    ce putere de expresie! genial!

  2. Napocel said, on 31/08/2010 at 21:40

    Supermi;to!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: