Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Ateul declarat

Posted in Ateilor by Mirean on 19/08/2010

Pe copiii orfani şi-i dispută Dumnezeu şi primăria. Mai este însă şi o altă ceată de orfani, pe care nimeni nu şi-i ia în cârcă, ateii declaraţi. Ateul e un ipocrit. De ce? Pentru că el crede totuşi în ceva, el crede în Marx. Ateul, adică omul fără Dumnezeu. Din moment ce simţul divin, credem noi, este înnăscut, rezultă că ateul este cea mai mare anomalie, o ratare ontologică de proporţii, un monument penibil al încăpăţânării. Nu există ateism. Ateul declarat ar trebui să se întoarcă la copilărie, când era cu mintea întreagă, să-şi amintească cum bătea cruci să nu fie prins la furat de zarzăre. Copil imposibil, crescut de bone, care nu ştie să piardă, ateul a rămas un infantil care nu-şi găseşte locul. Dacă stă în fund, face hemoroizi, dacă se ridică, produce varice. Singurul lui amor este el însuşi, cariera lui este fructul acestui amor. E firav din fire, îi dă sângele pe nas la promovări şi prime de Crăciun. Stă cu destinul pe spate ca taximetriştii cu prosopul pe ceafă. E rigid, n-are ureche muzicală, se refugiază în rutina de la serviciu şi în iubirea fizică. Iubirea sentimentală implică un for emoţional pe care ateul nu şi-l poate permite, la el totul e materie şi instinct, deci legea junglei. La el, lumea este un balon imens, umflat în fiecare clipă cu gâfâieli de rut şi flatulaţii pretenţioase.

Tipul exemplar al ateului este politicianul, republican prin statut, adică adept al republicii, forma atee de stat, statul fiind, de ceva vreme, laic. În costum la guvernare, cu salopetă în opoziţie, acest oportunist bate cruci pe podiumuri, să se legitimeze întrucâtva, ştie boborul ce poamă e. Şi cum scopul scuză mijloacele, el violează din principiu liberul arbitru, iar conştiinţa morală şi-o extirpă în fiecare lună cu tratamente costisitoare în Dubai şi pe Coasta de Azur. Ateul are diferite specializări. El poate fi un cinic şofer de ambulanţă care-şi plimbă intenţionat prin gropi bolnavii, un poştaş care fuge zâmbind cu pensiile tribului, un normator care nu lasă gravidele să plece acasă mai devreme. Poate fi un redactor şef care prostituează mulţimea, apoi râde de ea, o celebritate înconjurată benevol de critici ca un client fidel de către chelneri, o ceată de pensionari care şi-au făcut cenaclu ca să-şi simuleze gloria literară, să se laude neruşinat unul pe altul.

Mergem înainte, că-nainte era mai bine! Ateul, produs al ediţiilor de masă ale propagandei comuniste, este nostalgic la origine. Predicile melodramatice ale nevestei nu l-au catehizat nicidecum, mai rău, l-au întărit în convingerile sale că popii sunt nişte hoţi, iar religia, vorba aia, opiumul poporului. În lipsă de zei, ateul îşi face din trup templu, chiar dacă e precar, oficiind în faţa pişoarului cu capul dat pe spate, stoic.

Ateul subminează toate construcţiile populare, e sceptic chiar şi de persoana lui, pune clor în fântâna lui Manole şi, la meciurile mari, e înclinat să ţină cu ai lor. Ateul are un dinte împotriva religiei organizate. El proclamă că depindem de meteo, de întâmplare, religiosul, determinist, îl contrazice şi vede în toate mâna lui Dumnezeu. Amândoi se întâlnesc în disperare, pe care o rezolvă însă, diferit. Ateul îşi face vânt de pe balcon, religiosul devine nepăsător, lasă ghidoanele vieţii în mâna îngerului. La boală, religiosul se roagă la icoane, ateul la asistentele generoase de pe sticlele de spirt. Ateul tratează moartea cu iodleruri, religiosul cu parastase. În faţa evidenţei minunii, ateul se simte stânjenit, îl trece un soi de varicelă burgheză. El nu înţelege de ce Dumnezeu, dacă ar exista, nu-Şi face propagandă cu suprarealul Lui firesc. Domnul însă, boier mare, e discret, nu te cotropeşte cu minuni, căci asta te-ar militariza, iar El vrea fii, nu talibani. Ateii, de fapt sunt anti-biotici, ei au o problemă cu viaţa, în genere, cu a lor în special, de aceea, mulţi dintre ei fug de neamuri şi se spânzură în baie. Oricum, soacrele i-au învins, pentru că ele merg la biserică şi pupă icoanele. Soacrele sunt nemuritoare!

Seria “Anomalii” de Octavian Dărmănescu

Anunțuri

5 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. indubitabel said, on 19/08/2010 at 13:30

    nu sunt ateu. dacă cineva afirmă că există Dzeu, eu îi răspund: „mă doare ‘n cot”. dacă susţine că nu există, îi ofer exact acelaşi răspuns.

    • Mirean said, on 19/08/2010 at 15:10

      Deci, pînă la urmă, tot ateu eşti. Crezul tău fiind de fapt care? Indiferenţa, care vine şi se predică prin cultura civilizaţiei apusene?

  2. eronimog said, on 07/03/2011 at 14:27

    De unde trage stimabilul Octavian Dărmănescu si, prin extensie tu, Mireanule, ca ateii sunt toti la fel? Poate avem motive diferite pentru care ne-am pierdut credinta. Ati facut voi un studiu? Si chiar daca ati fi intrebat din ateu in ateu, la mine nu ati ajuns. Deci, cu ce drept va dati voi cu parerea, batausi alcoolizati, despre cum sta treaba cu credinta si Dumnezeu? Niste oameni cu idei si principii distorsionate nu pot invoca niste idealuri atat de frumoase ca cele religioase fara sa le manjeasca. De ce nu va abtineti de la ingurgitat rahat si sa va axati mai mult pe modelul Cristic. Stii de ce? Pentru ca va da afara din casa mandria. Putina smerenie nu scrica. Mergeti cu Domnul (daca aveti vreunul si/sau daca exista).

  3. Amalia said, on 07/03/2011 at 14:48

    Tu ai cunoscut atei? Eu cunosc o gramada…Nu e nimic adevarat din acel portret. In primul rand e supermisogin. Ce parere ai de femeile atee? Unele sunt soacre…Marx? Nu cunosc niciun ateu comunist, imi dau seama ca exista, dar eu nu stiu vreunul. Cei mai umanisti si buni oameni pe care ii cunosc sunt atei (materialisti adica). Documenteaza-te!

  4. eu_unul said, on 07/03/2011 at 14:57

    Auzi bre mireanule, de unde pana mea stii tu cum e ateul? De unde dracu stii tu ca nu are ureche muzicala, ti-a soptit Sfanta Stafie? Sa inteleg ca Wagner a fost lipsit de ureche muzicala, nu?
    Unde ti-ai format tu cultura generala, la cultura de cartofi? Cat de idiot poti sa fii sa afirmi ca ateismul e produsul comunismului? Ai auzit vreodata in viata ta petrecuta sub patrafirul popii de carvaka? Hai, intreaba-l pe goagal! Denis Diderot a fost un comunist avant la lettre?
    Inainte de a-ti mai da cu parerea despre oameni despre care nu stii nimic pune mana si si umple-ti golurile de cunoastere. Fa o plimbare pe la biblioteca, stii tu, cladirea aia cu multe carti, aia pe care ai urat-o de cand te trimiteau profesorii in ea, pune mana pe niste carti, altele decat alea cu + pe ele!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: