Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Rugăciune de Mihai Eminescu

Posted in Înaintaşi ai neamului, Poezie by Mirean on 17/08/2010

Craiasa alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inalta-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întarire
Si zid de mântuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbra facem pamântului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plângeri,
Regina peste îngeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara, Marie!

Anunțuri

4 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Adelina said, on 17/08/2010 at 14:03

    Minunat !!!

  2. Georgiana T said, on 19/08/2010 at 13:01

    frumos…

  3. Mirean said, on 24/12/2010 at 23:49

    În această sublimă rugăciune profund ortodoxă, Poetul teologhiseşte, ca un luminat vas ales, învăţătura bisericească cea cu totul minunată, care ne luminează că Maica Domnului şi Pururea Fecioara Maria este Maica noastră, a tuturor creştinilor care o supravenerăm, cinstindu-i numele şi milostivirea negrăită către noi, după cuviinţă! Poetul o numeşte, umbrit de aripa Duhului Sfânt, Crăiasă, Luceafăr al mărilor (de suflete, bineînţeles!), Regină peste îngeri (de suflete, evident!), Lumină dulce clară, Maică şi Pururea Fecioară, arătând prin această recunoaştere, cu totul smerită, că ştie de la început sub ce Sfânt şi Prea Înalt Acoperământ şi-a aşternut sufletul său profund credincios!

    Aşa cum Maica Prea Curată Îl ţine pe Pruncul Iisus în braţele-i sfinte, aşa se roagă şi nădăjduieşte Fericitul Eminescu (toţi creştinii care se roagă cu umilinţă sufletească şi evlavie la Măicuţa Domnului primesc miluire, căci ea este grabnic ajutătoare şi mijlocitoare, la Tronul Fiului ei Cel Dumnezeiesc şi Domnul nostru Iisus Hristos, pentru noi, păcătoşii!). Acest adevăr de credinţă nebiruită îl subliniază Poetul, pentru că el cunoştea cu precizie faptul că nimeni dintre cei care s-au rugat vreodată Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu smerenie, nu a rămas nemângâiat!

    În timp ce tot felul de autori sortiţi pieririi îşi clamează, orgolioşi şi ridicoli, panseurile eretice şi pseudoeseurile despre pustiul lor lăuntric şi limbajul chiromantic al păsăretului zgomotos ce-i locuieşte, Poetul nepereche al neamului nostru se roagă cutremurat Măicuţei Domnului să ne înalţe, să ne mântuie, din valul ce ne bântuie, ştiind duhovniceşte că dacă privirea-i adorată asupră-ne coboară, vom avea cu adevărat scut de întărire şi zid nebiruit de mântuire! Această înaltă cultură sufletească sacerdotală se dobândeşte întotdeauna, cu darul lui Dumnezeu, numai prin post, rugăciune, milostenie şi smerită cugetare şi nicicând prin orgolioase afirmări ale minţii necurăţite de patimi şi înfierbântate de truisme filosofice, nahlapi şi nagode ideative cu totul năstruşnice, şi acelea împrumutate din ţara roşcovelor oculte…

    • Lili Ava said, on 09/03/2011 at 06:55

      Calinescu, parca, spunea undeva ca estetica este o teorie inventata de cei care nu simt nimic in fata unei opere de arta, pentru ca sa poata si ei sa comenteze ceva, ascunzandu-si neputinta si… lasand cu gura cascata muritorii de rand, care nu-si pot turna in cuvinte mestesugite extazul. Adevar grait-a!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: