Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Povestea Crinului

Posted in Poezie by Mirean on 16/06/2010

Jos in vale, langa rau,
Sade-n ierburi pan’ la brau,
Ocrotit de-o tufa deasa,
Un crin alb ca o mireasa.
Cum mijeste dimineata
El cu roua-si spala fata
Si-o ndreapta-apoi, sfios,
Catre cerul luminos.
Floarea lui cea delicata
Numai soarelui o-arata.
Iar acesta ii trimite
Raze blande sa-l alinte.
Si petrece pe pamant
Numai el cu cerul sfant,
Numai el cu mandrul soare
Pana cand, spre toamna, moare.

Crinul e, copilul meu,
Chipul sufletului tau:
Alb, curat, privind mereu
Numai sus, la Dumnezeu!

de Monahia Parascheva Avădanei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: