Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Noul imperialism – atacul cu substanţe chimice otrăvitoare, prezentate în ambalaje viu colorate

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 09/03/2010

La ora actuală, în întreaga lume are loc o adevărată invazie a substanţelor foarte toxice, infiltrate prin alimentaţie, prin medicamente, prin vaccinuri, prin produsele de îngrijire personală, prin apa fluorurată etc. Lumea este realmente bombardată, în mod legal, cu fiecare înghiţitură. Prin proliferarea restaurantelor de genul fast-food, a companiilor farmaceutice, a produselor alimentare contaminate cu substanţe otrăvitoare (sub forma aditivilor) – acest atac mascat produce mai multe victime şi suferinţă decât orice război armat care a existat vreodată. (more…)

Tagged with: ,

Despre vrăjmaşii Bisericii

Posted in Cugetări by Mirean on 09/03/2010

Biserica- Barca lui Noe, a fost bătută de patru feluri de vrăjmaşi:

1. Ploaia de sus: păgânii în afară de Biserică;
2. Valurile: evreii care vor să o înghită în adânc;
3. Vânturile: ereziile din sânul Bisericii, care vor să o abată de la drumul drept;
4. Uscatul: creştinii uscaţi sufleteşte. Duşmanii cei mai periculoşi.

Primele trei n-au oprit corabia,uscatul însă a oprit-o.

Traian Trifan, îndrumătorului generaţiei „sfinţilor închisorilor”

Dresaj în masă

Posted in Work Buy Consume Die by Mirean on 07/03/2010

„Voi, ce intrati, lasati orice speranta”…pare a ne spune fiecare clipa ,insiruita catre eternitate,o repetite dureroasa,un tipat surd al disperarii. Zburand deasupra labirintului observam Belzebuthtii care pazesc iesirile,observam tunurile atintite asupra limpezimii sufletului si lunetele atent pozitinoate spre inima ce inca se cazneste sa bata. O pacla groasa de rautate face practic vizibilitatea nula, turmele orientandu-se cu ajutorul mirosului de sange varsat pentru a apara ce altii au hotarat ca este important. Inchisi mental,fizic si spiritual in inchisoarea noastra persoala avem ca reper doar zidurile ce am hotarat sa nu le darmam. Psihologie umana sau animala? Legaturi subtile la nivel de intelect comun? Sa-l luam in considerare pe Edgard Cayce si sa acceptam cronica Akasha? Sau sa observam rational cum suntem dresati ca niste maimute? Darwin si-ar freca mainile de fericire …: (more…)

Tagged with:

Perle duhovniceşti

Posted in Cugetări by Mirean on 06/03/2010

„Inima care este cu adevărat bună şi credincioasă, nu va scoate din ea nimic din obligaţie, nici din interes, nici din duh de ceartă, nici din slavă deşartă şi din ambiţie firească, ci va scoate din lacrimi, din jertfe, din iubire, din tăcere, din străfundurile ei curate, – totul. De aceea tot ce iese dintr o astfel de inimă, va pătrunde şi în inimile altora mişcându le. Fiindcă inimile omeneşti au între ele un alt grai decât buzele. Doamne,ne da acest grai şi acest auz. Amin.

(din cartea „Calea bunului urmaş”, de Traian Dorz) (more…)

Ai milă Doamne

Posted in Poezie by Mirean on 04/03/2010
Ai milă Doamne… ai milă şi mă scoate
din marea ce se zbate-n mine
să mă înnece-n veşnica ei noapte…
întinde-mi funia vie de suspine
odgonul cel de lacrimi înnodate
cu picături din sângele Tău sfânt:
coboară-mi-l prin rana Ta din coaste
întinde-mi-l cu Taina prin Cuvânt (more…)
Tagged with:

Să fiţi intoleranţi cu valorile dumneavoastră creştine. Să nu daţi voie să se păteze.

Posted in Cugetări by Mirean on 03/03/2010

“O să încerc să definesc substanţa asta a frumosului… Daţi-mi voie să încep prin a deconspira substanţa frumosului. Că nu putem vorbi de o abstracţiune. Ce este omul frumos… Frumosul este paradoxal. Frumosul nu ascultă de legi economice, de legi politice, de interes…

Există în Pateric o poveste excepţională. Undeva, pe lângă Muntele Athos, erau doi fraţi care lucrau pământul. Unul era căsătorit, avea vreo cinci copii, soţie, celălalt nu era căsătorit. Şi lucrau pământul. Când a venit vremea recoltei, cel căsătorit zice: Domnule, ce să-i dau eu lui frate-meu? N-are copii, n-are soţie, e bătrân. Are nevoie de câţiva saci de grâu. Dar s-a gândit să-i ducă noaptea. Ştiţi, asta e iar foarte frumos. (Creştinul nu face gesturi publice. “Ia uite câţi bani dau eu pentru biserică, ia uitaţi-va!” El, noaptea…) Dar mai era şi celălalt. Şi a zis. Eu sunt singur. Fratele meu are copii, are greutăţi, trebuie să-i întreţină… Ce-ar fi să-i duc eu nişte saci cu grâu lui noaptea. Şi, uite aşa, noapte de noapte, se plimbau cu sacii. Până când s-au întâlnit. Şi, în locul unde s-au întâlnit din dragoste ascunsă unul faţă de celălalt, oamenii au hotărât să înalţe o biserică. (more…)

Tagged with: ,

Omul care nu a văzut zăpada

Posted in Poezie by Mirean on 02/03/2010

de Traian T. Coşovei

E atât de linişte,
Încât aud păsările zilei de ieri
Lovind în ferestre cu sângele meu.

Chiar câinii au uitat cum se latră…
Nici cărbunele nu se mai ascunde
Prin galerii părăsite, refuzând întunericul,

Nemaisfiindu-se de albul zăpezii.
E o pace a nisipului şi a frigului,
E o renunţare la orice însuşire.
Dacă închid ochii, aud cum nimeni
Nu se gândeşte la mine.

Spovedania unui păcătos

Posted in Cugetări by Mirean on 01/03/2010

Este de ajutor pentru mantuire sa te rogi in Biserica lui Dumnezeu, in partasie cu ceilalti crestini, ca sa dai slava lui Dumnezeu.

Dar eu ma lenevesc si nu merg la Biserica, iar cand merg acolo, uit pentru ce m-am dus si unde ma aflu, vorbind urat, gandindu-ma la altceva sau uitandu-ma aiurea, iar daca ma inchin cu semnul Sfintei Cruci si ma rog, o fac din obisnuinta, rece, fara a ma gandi prea mult sau pentru a ma inalta sufleteste. Nu sunt obisnuit sa ma rog in partasie cu ceilalti, in acelasi cuget si simtire. Atunci cand se face vohodul cu Evanghelia, si eu ar trebui sa zic: Mantuieste-ma, Doamne, dupa mare mila Ta,curateste faradelegea meaTie unuia am gresit, dare eu nu zic nimic, fiindca nici nu stiu acest psalm. Are loc vohodul cu Cinstitele daruri, si eu ar trebui sa zic in mintea mea: Pomeneste-ne, Doamne, intru Imparatia Ta, dar eu in aceste momente nu ma gandesc nici la Domnul si nici la Imparatia Lui. (more…)