Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Elegie în alb

Posted in Poezie by Mirean on 07/02/2010

La polul dragostei se face frig,
Întîile ninsori prind să se cearnă.
Din care parte-acuma să te strig
Să nu surp peste noi această iarnă?

Se-adună lupii tineri sus în munţi
La ritualul nunţilor din sînge,
Şi brazii-acum devin şi mai cărunţi,
Şi-un tragic alb peste păduri se frînge.

Trăim într-o greşeală ca-n destin
Şi ne iubim în paturi reci de săbii.
În pieptul meu e Pontul Euxin,
În ochii tăi s-au înecat corăbii.

Purtăm pe simţuri ceară şi vopsea,
Stăm zăvorîţi în noi ca într-o vină.
Dangăte reci răzbat din carnea ta
Şi umplu spaţiul lumii de rugină.

Degeaba-aş încerca să te mai cer
De la ninsoarea hohotind nebună,
Stă timpun-n faţă ca un grănicer
Şi paşii noştri stinşi se despreună.

Acum eşarfe albe cad pe zări
Vestind potop… Te uită pe fereastră:
Decembrie e-un dom cu lumînări
În care stă-n genunchi iubirea noastră.

Autor: Arcadie Suceveanu

Anunțuri

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Karena Kryptis said, on 08/02/2010 at 22:38

    îmi place mult această poezie încă din liceu. mulţumesc că ai adus-o aici, la tine pe blog. atîta ninsoare cuminte chiar cînd iubirea se stinge, întîlneşti mai rar…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: