Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Surprizele preotesei

Posted in Parabole by Mirean on 14/01/2010

Cerescul arhiepiscop al Cezareii, Sfântul Vasile cel Mare (330-378) a fost, după cum spune sfântul său frate, episcopul Cezareii, Sfântul Grigorie al Nyssei, „gura” Bisericii şi „privighetoarea de aur” a sfintelor învăţături. Din comoara de daruri cu care fusese hărăzit, ne vom referi, în continuare, la darul străvederii şi la cel al tămăduirii.
Într-un oraş din Cappadocia vieţuia un preot virtuos, pe nume Anastasie. Deşi era căsătorit, trăia în feciorie împreună cu soţia sa, preoteasa Theognosia. Pe lângă aceasta, pe-ascuns, îngrijea în casa lui un lepros.
Odată Sfântul Vasile cel Mare a venit la ei acasă unde-a văzut-o pe preoteasa pe care nu o cunoscuse până atunci. Şi, deşi n-o mai văzuse, a salutat-o spunându-i pe nume. Foarte tare s-a mirat femeia de-aceasta. Apoi sfântul a întrebat-o:
– Unde este fratele tău, părintele Anastasie?
Femeia se miră din nou. Însă prilejurile de uimire nu au fost doar acestea. Când îi spuse sfântului că soţul ei s-a dus pe câmp, Sfântul Vasile i-a răspuns:
– Ştii ceva? S-a întors deja de pe câmp şi-acum e în casă!
Atunci preoteasa, cunoscând sfinţenia arhiepiscopului, a căzut la picioarele lui, cerându-i fierbinte să se roage pentru ea.
Când se întâlni cu preotul Anastasie, Sfântul Vasile cel Mare îi spuse:
– Nu-i mai spune soţie, ci soră, de vreme ce trăiţi ca fraţii.
Apoi l-a întrebat ce alte virtuţi mai lucrează. Acela i-a răspuns pe un ton cât mai convingător:
– Sfinte părinte, n-am nici o virtute şi nu fac nici un lucru bun.
– Cum aşa? îl întrebă sfântul. Ia să vedem ce-ai în odaia aceasta.
În timpul acesta arăta spre uşa odăii în care sta închis leprosul.
– Deschide uşa, îi porunci preotului..
– Sfinte părinte, mai bine n-o deschidem, căci locul e murdar.
– Nu-i bai, căci un asemenea loc caut. Deschizând uşa, dădu cu ochii de Lepros.
Atunci Sfântul Vasile cel Mare îi spuse preotului:
– De ce ascunzi aici această comoară ?…. Te-ai chinuit cu el atâţia ani. Îngăduie-mi ca-n noaptea aceasta să mă îngrijesc eu de el.
A rămas sfântul în acea noapte în odaia leprosului, rugându-se fierbinte lui Dumnezeu! Iar dimineaţa îl scoase afară pe lepros, tămăduit de cumplita boală, ale cărei semne groaznice dispăruseră cu totul.
(Sinaxar)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul tămăduirii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: