Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!

Despre rîvna dumnezeiască

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 14/01/2010

As vrea, daca s-ar putea, sa fac muzicanti din piatra, dantuitori din nisipul lacului si cantareti din frunzele tuturor copacilor din munti, astfel incat acestia sa ma poata ajuta sa-L slavesc pe Domnul – si astfel incat glasul pamantului sa poata fi auzit in mijlocul cetelor ingeresti!

Fii oamenilor se imbuiba la masa Stapanului absent si nu canta pentru nimeni in afara lor insile si pentru gurile lor pline care, in cele din urma se vor intoarce in tarana.

Cumplit de trista este orbirea fiilor oamenilor, care nu vad puterea si slava Domnului. O pasare vietuieste in padure si nu vede padurea. Pestele inoata in apa si nu vede apa. Cartita vietuieste in pamant si nu vede pamantul. Cu adevarat, asemanarea omului cu paserile, pestii si cartitele este grozav de trista.

Oamenii, ca si animalele, nu dau atentie la ceea ce exista cu supra-abundenta, ci isi deschid ochii asupra a cea ce este rar sau exceptional.

Exista o supra-abundenta de Tine, o, Doamne, rasuflarea mea, de aceea oamenii nu Te vad. Tu esti mult prea vadit, o, Doamne, suspinul meu, si de aceea atentia oamenilor e abatuta de la Tine si indreptata spre ursii polari, spre raritati aflate la distanta.

Tu Ii slujesti pe slujitorii Tai prea mult, dulcea mea credinciosie, de aceea Tu esti supus dispretului. Tu Te ridici spre a aprinde soarele deasupra lacului prea devreme, de aceea somnorosii nu Te pot suporta. Tu esti prea ravnitor in a aprinde lampile de veghe pe bolta cerului noaptea, ravnirea mea neintrecuta, iar inima cea lenesa a oamenilor graieste mai mult despre un slujitor indolent decat despre ravna.

O, dragostea mea, as vrea sa-i pot face pe toti locuitorii pamantului, apei si vazduhului sa Iti psalmodieze imne Tie! As vrea sa pot stinge lepra de pe fata pamantului si sa preschimb aceasta lume desfranata la fecioria cea dintai a ei, cu care Tu ai creat-o!

Cu adevarat, Dumnezeul meu, Tu esti tot atat de maret cu sau fara lume.

Tu esti la fel de maret, chiar daca lumea Te slaveste sau daca lumea Te huleste. Dar cand lumea Te huleste, Tu pari a fi chiar si mai maret in ochii sfintilor Tai.

Rugaciunea a VII-a de pe Malul Lacului de Sfantul Nicolae Velimirovici, Editura Anestis, 2006
Preluat de aici.

Anunțuri

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Rodion said, on 17/01/2010 at 21:00

    Sunt bucuros sa citesc aceasta pagina web, ai selectat ginduri bune si intelepte, Ioane! Domnul sa te ajute!

  2. admin said, on 20/01/2010 at 15:59

    Da Doamne!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: