Este botezul protestant biblic?

"Botez" protestant

Am văzut cum interpretarea protestantă a Scripturii formează o dogmă din ordinea aşezării cuvintelor în citatul: „cel ce va crede ⁽¹⁾ şi se va boteza ⁽²⁾ se va mântui ^{(3) Marcu 16.16}, atribuind sintagmei „va crede” întâietate esenţială şi valoare intelectuală (cognitivă), prin actul de mărturisire orală care trebuie neapărat să preceadă (fiindcă este scris înainte) actul „se va boteza” pentru a dobândi efectul „se va mântui”.

Orice altă interpretare sau ritual care nu se încadrează în această „schemă”, în acest „algoritm”, este considerat nebiblic şi deci nemântuitor.

Nae Ionescu despre democraţie

Nae Ionescu (1890-1940)

“Cînd se vorbeşte de Grecia [antică, n.n.], atunci încep oamenii să se însenineze: „Ce frumos era în Grecia!”.

— Cum era ?

Zice: — Cerul era senin, oamenii erau sănătoşi şi frumoşi, şi viaţa era o continuă armonie.

— Şi ce mai era ?

Zice: — Guvernare democratică.

Cred că nimic nu e mai fals decît imaginea ce o avem despre Grecia de-atunci. De exemplu: democraţia atenia­nă n-a existat niciodată. Democraţia ateniană erau acele cete de exploatatori ai poporului. Întotdeauna s-a băgat de seamă că democraţia nu funcţionează propriu-zis decît într-o ţară unde e ceva de exploatat.

Descîntecul şi vrăjitoria – capcane pentru naivi (II)

Diavolul nu-l conduce pe om la păcat în chip tiranic

În anii împăratului Leon Înţeleptul (886-912), cineva din Constantinopol, nesocotind sfinţenia Tainei căsătoriei, a început să trăiască în destrăbălare şi desfrînare. Soţia lui, femeie cu frică de Dumnezeu, se topea de tristeţe. Străduindu-se însă să-l readucă pe calea bună pe bărbatul ei, a ajuns la vrăjitorul Virginie.

Cînd l-a vizitat, în jurul lui erau mulţi oameni. Fiecare primea răspuns la problema pe care o avea şi pleca. Cînd i-a venit rîndul, s-a aşezat şi a început să-şi destăinuiască durerea:

- Bărbatul meu s-a dedat păcatului. Umblă prin toate locurile de preacurvie şi cheltuieşte averea noastră cu actriţe şi desfrînate. Am venit la tine pentru că am aflat că i-ai izbăvit pe mulţi. Ajută-mă dacă poţi şi eu te voi răsplăti cît mai bine cu putinţă.

- Nu te nelinişti deloc, i-a răspuns acela. Eu îl voi face să nu

Osteneala diavolului

Lucrarea principală a diavolului, după căderea lui, este să se împotrivească în continuu Voii Dumnezeieşti. Urăşte de moarte făpturile lui Dumnezeu şi îndeosebi pe oameni, cei plăsmuiţi după chipul şi asemănarea Ziditorului. El fiind apostat, după ce cu viclenie l-a tîrît în apostazie şi pe om, se luptă de atunci în toate felurile să-l ţină departe de Dumnezeu.

Hristos, prin întruparea Lui, le-a dat oamenilor posibilitatea nu numai de a se întoarce la „bunătatea din­tru început”, dar şi de a se îndumnezei. Diavolul însă, deşi neputincios acum, continuă să tîrască în păcat, prin viclenie, făpturile dragi ale lui Dumnezeu, încercînd în felul acesta să zădărnicească lucrarea răscumpărătoare a Domnului. Le-a declarat, aşadar, oamenilor război nemi­los şi înfricoşător nu numai din ură faţă de ei, dar şi din invidie. Nu poate suferi slava şi fericirea dumnezeiască ce-i aşteaptă pe ostenitori. De aceea împrăştie între ei răutate, îi îndeamnă la păcat şi le inspiră necredinţă faţă de adevărul şi iubirea lui Dumnezeu. După o parabolă a Evangheliei, diavolul este vrăjmaşul care a sădit neghină în ţarina în care Domnul însămînţase grîu (Matei 13:24-25).

Cuţitele Sfîntului Nectarie

Sf. Nectarie din Eghina (1846-1920)

O minunată întîmplare contemporană despre dezlegarea vrăjitoriei de către Sfîntul Nectarie din Eghina este povestită de evlaviosul arhimandrit Constantin Ramiotis, martor ocular al acesteia:

Cu cîţiva ani înainte, o femeie s-a măritat cu un bărbat bun şi credincios. După căsătorie, încă din prima săptămînă, au apărut probleme în relaţia lor: împotriviri, cîrteli, certuri fără motive serioase. Situaţia, în chip inexplicabil, se înrăutăţea.

Femeia a început să se roage şi să’l cheme în ajutor pe Sfîntul Nectarie. Deseori, desigur, mergea la mănăstirea lui, în Eghina, se închina la mormîntul său şi’l ruga cu lacrimi fierbinţi să aducă pacea în casa lor. La plecare, lua untdelemn din candela lui şi bea în fiecare zi.

Descîntecul şi vrăjitoria – capcane pentru naivi (I)

Părinţii care şi-au omorît copilul

ritual satanic

Atunci cînd micuţa Marialena, în vîrstă de 2 luni, a fost dusă la spitalul Polistana din Kalavria, era deja tîrziu. Fetiţa a murit după un ritual nocturn de satanism, lovită chiar de părinţii ei şi de alte rude, satanişti cu toţii.

Nouă oameni au fost întemniţaţi cu cîţiva ani în urmă pentru această crimă.

- N-am făcut-o noi; satana ne-a omorît copilul, spuneau şi repetau părinţii.

Artele marţiale – libertate sau sclavie?

Artele marţiale – karate, aikido, kwon do, kung fu, judo etc. – aparţin popoarelor din Orientul îndepărtat şi sunt potrivite cu filozofiile şi religiile lor. Valoarea primordială a acestor tehnici, pentru un rezultat bun, nu este însuşirea de a lupta, ci elementul vrăjitoresc. Cu cît ucenicii cultivă mai mult acest element, cu atît sînt mai siguri că vor învinge. De altfel, în etapele superioare ale uceniciei, meditaţia şi yoga sînt absolut necesare. Caracteristică este şi întîmplarea de mai jos: