Prieten bun
Ana Maria Marin (1910-2001), medic, de origine evreică, soţia martirului pentru Hristos, Vasile Marin
Prieten bun, aş vrea să-ţi fac un dar,
Curat, nemuritor şi rar,
Furat din lacul cu palate de cleştar,
Din cartea de poveşti;
O apă vie, izvorîtă din pereţi
De stîncă; un buchet de dimineţi
Cu nouraşii ruşinaţi de zori,
Plutind pe cerul fără de culori
Al unei zile reci.
În dar să-ţi dau, un zîmbet de copil, (mai mult…)
A mai murit inca unul
Ah, Domnul, prea-bunul, il mangaie foarte. Tovarasi de moarte, poftim inca unul!
A mai murit inca unul -
cu foamea pe fata,
cu ochii de ceata,
cu maini ca tutunul.
A mai murit inca unul
din nemernica gloata
care pe rand se gata.
Unul cate unul.
Trei, sase, opt, zece …
A mai murit un misel.
Ce bine de el
ca-i liber sa plece! (mai mult…)
Itinerar imaginar
Moldova-nalţă crini de mănăstiri, Privelişti carpatine-ating sublimul.
Săracilor, infirmilor asemeni,
Bolnavilor cu ochii arşi de febre
Şi orbilor şi sclavilor fraţi gemeni,
Noi viaţa ne-o visăm prin reci tenebre.
Din când în când mai descifrăm cuvinte
Pe un atlas imaginar, ocult,
Mai răsfoim aducerea aminte
A cărţilor citite de demult.
Şi-atunci ne smulgem bietei noastre hume,
Tu, lanţ, ne cazi, clepsidră, tu te spargi!
Tăcuţi, ca nişte umbre fără nume,
Pornim grăbiţi spre orizonturi largi. (mai mult…)
IERTARE, de Alexandru Macedonski
Iertare! Sunt ca orice om
M-am îndoit de-a Ta putere,
Am râs de sfintele mistere
Ce sunt în fiecare-atom…
Iertare! Sunt ca orice om.
Sunt ticălosul peste care
Dacă se lasă o-ntristare
De toţi se crede prigonit,
Dar, Doamne, nu m-ai părăsit…
Sunt om ca orice om — iertare.
***
Cules din volumul “INTRE CER SI PAMANT”-Editura Sfantul Alexandru, Bucuresti – 2004
Suflete, prund de păcate de Lucian Blaga
Suflete, prund de pacate,
esti nimic si esti de toate.
Roata stelelor e-n tine
si o lume de jivine.
Esti nimic si esti de toate:
aer, pasari calatoare,
fum si vatra, vremi trecute
si pamanturi viitoare.
Drumul tau nu e-n afara,
caile-s in tine insuti.
Iara cerul tau se naste
ca o lacrima din plansu-ti.
Fecior de preot ortodox din Ardeal si copilarind în universul satului traditional (pe care-l va elogia cu atîtea prilejuri mai tîrziu, mai ales pentru sensibilitatea-i metafizica si pentru deschiderea spre mit), s-ar zice ca Blaga a avut, din capul locului, “pecetea” crestina, deopotriva bisericeasca si folclorica.
În tinereţe a făcut parte din Asociaţia “Prietenii Legiunii” ai Mişcării Legionare împreună cu fratele său. Mai tîrziu însă, Lucian Blaga pare să se detaşeze tot mai mult de Crezul ortodox, dovadă fiind sistemul filosofic propriu pe care l-a construit, dar şi declaraţia sa cum că este agnostic. Opera sa însă este apreciabilă, mai ales pentru momentele în care sufletul său vibra şi simţea româneşte, adică după tradiţia ortodoxă urmată de poporul român. Ţinem să adăugăm că agnosticismul este un curent filosofic care contravine învăţăturii ortodoxe, Ortodoxia însăşi avînd propria formă de filosofie care nu poate fi încadrată în vreun curent filosofic contemporan. Recomandăm cititorilor scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, în special ale Sfînţilor Iustin Martirul şi Filosoful, Nicolae Velimirovici (al Serbiei), pentru o informare adecvată în acest domeniu.
Sfîntă laşitate românească!
Damian Ureche SFÎNTĂ LAŞITATE ROMÂNEASCĂ
Din cuprinsul sfintei noastre ţări Rup vecinii cu măsea frăţească Şi ne-aşteaptă noi ameninţări - Sfîntă laşitate românească!
Să loviţi în mine
Cînd împart cu ştabii
Două Bucovine,
Două Basarabii.
Dacă pace-nseamnă
Linişte impusă -
Plînsul meu cîntaţi-l
Doar în limba rusă!
Datorită ţie stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mîinile în şolduri -
Sfîntă laşitate românească! (mai mult…)
Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare
Astfel e românul şi român sunt eu Şi sub jugul barbar nu plec capul meu.
Ca un glob de aur luna strălucea
Şi pe-o vale verde oştile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Şi pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Şi recheamă dulce tinerii săi ani.
Viaţa noastră trece ca suava rouă
Când speranţa dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viaţa lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsă raze dulci şi argintoase;
Austrul le suflă coamele pletoase;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Şi în sănătatea lui Mihai închin. (mai mult…)
RUGĂCIUNE PENTRU PACE de Nichifor Crainic
Cel înfrânt e-o jele care frânge, Pacea lumii zace pe vărsări de sânge
Slavă ţie, Doamne, pentru-această noapte
Somnul meu în unda lunii s-a scăldat,
În abisul nopţii visu-nmiresmat
Mi-a cules miresme de naramze coapte
Slavă ţie, Doamne, pentr-această noapte.
A lăsat un înger porţile deschise,
Cântec fără sunet se-auzea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fără zbor,
În abisul nopţii năzărit în vise
A lăsat un înger porţile deschise. (mai mult…)
Ne vom întoarce într-o zi
Ne vom întoarce ca un fum, Uşori, ţinându-ne de mâni, Toţi cei de ieri în cei de-acum, Cum trec fântânile-n fântâni.
Ne vom întoarce într-o zi
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost când am plecat.
Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc din nori
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.
Ne vom întoarce într-o zi…
Şi cei de azi cu paşii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi
Cum vom pătrunde-ncet în ei. (mai mult…)
IMN de Valeriu Gafencu
Smulgeţi-vă din ceata celor răi, Intraţi în cinul oastei creştineşti!
Vă cheamă Domnul Slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi Biserica Creştină
Cu pietre vii, zidite-n temelii!
Să crească-n inimile voastre-nfrânte
Un om născut din nou, armonios,
Pe chipurile voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos. (mai mult…)
Legionarul
Iar sângele de-mi picură pe Ţară, din fiecare strop creşte-un altar...
Se svârcoleau în gropniţi voevozii,
gemeau vlădici, în cripte, şi panduri.
Ciolanele moţeşti trosneau sub bozii,
zarea murea, vântul cobea, oftau păduri…
Prindeau din temelie să se mişte
parânguri şi rarăuri de granit.
Bejenii lungi şi bice de restrişte
isbeau din nou în Neamul orospsit. (mai mult…)
Cartea Basarabului
Să-ţi fie Ţara mir, Neamul aiasmă!
Ia, fiule, bucoavna mea cu sfaturi,
Sânt bârne mari de ‘nţelepciune ‘n ea,
Şindrile rupte din făptura mea,
Coaste de veacuri, măduvă de leaturi.
Bătrâne ‘nvăţături în buchii sfinte
Descalecă din pajuri şi din crini,
Purced dela ‘mpăraţii bizantini,
Se trag din mucenici, vin din morminte…
Să-ţi fie Ţara mir, Neamul aiasmă,
Iar tu, înfipt în lut, să fii ca un
Biruitor de grindină gorun, (mai mult…)
Doina (varianta necenzurată)
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.
Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale; (mai mult…)
Basarabie, 1936
Din Bugeac până `n Hotin
bubă neagră şi venin.
Din Orhei până `n Liman
jug şi ţeapă de catran.
Cerul supt, cu şolduri slabe,
stă `ntr`o rână pe cocioabe.
Zarea zace `nvineţită
ca o piele tăbăcită.
Mlaştinile, în pustie,
fumegă otravă vie. (mai mult…)
Rugăciune de Mihai Eminescu
Craiasa alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inalta-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întarire
Si zid de mântuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie! (mai mult…)
Cîntec de luptă
Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îţi cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevaratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis.
Scris de Radu GYR
Cintec de dupa gratii
Am fost facut sa n-am
Pe acest pamant nimic,
Ca pasarea pe ram
Cobor si ma ridic.
Pe ziduri de cetati
M-am indarjit sa lupt,
Pandar de bunatati
Din care nu ma-nfrupt.
Si, frunte de voinici,
M-am razboit cu zmei
Sa ocrotesc pitici
Batjocorit de ei. (mai mult…)
NOI
La noi sunt codri verzi de brad
Si campuri de matasa,
La noi atatia fluturi sunt
Si-atata jale-n casa.
Privighetori din alte tari
Vin doina să ne-asculte,
La noi sunt cantece si flori
Si lacrimi multe, multe… (mai mult…)
Noi, nu!
O parte din noi ne-am învins
Greşeala, minciuna şi groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pînă-n zarea ce-şi leagănă oaza.
Generaţii secate se sting,
Tinerii rîd către stelele reci -
Cine-şi va pierde credinţa-n izbîndă
Pe-aceste mereu mişcătoare poteci? (mai mult…)
Cine Moare?
Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru. (mai mult…)
3 comments