Ioan Gh. Savin: Probleme religioase

Ioan Gheorghe Savin 1885-1973

Lumea noastră românească se situează pe poziţii foarte felurite cînd e vorba de religie şi de proble­mele suscitate de ea. Cel puţin în ce priveşte inte­lectualii de la oraşe. Pentru mulţi dintre aceştia pro­blemele religioase sînt mari necunoscute.

Cîţiva afişează faţă de ele atitudini agresive cu veleităţi de ateism „ştiinţific”.

Mulţi se complac într-un fel de indiferentism în­găduitor, satisfăcut practic prin ritualul tradiţional sau obligaţii sociale.

Alţii, nici atît!

S-ar părea deci, după aspectele vieţii de oraş, că în materie religioasă sîntem sau atei, sau indiferenţi, sau simpli practicanţi ai unei ritualistici famili­are ori protocolare.

Creştinul lucrează cele lumeşti neuitînd de cele duhovniceşti

Şi semănînd el, una a căzut lîngă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mîncat-o. Luca 8:5

Dumnezeu seamănă sămînţa dumnezeirii Sale pe pămînt. El se face om şi cade în inima de lut a omului. Omul este pămîntul în care Dumnezeu vrea să crească. El este locul în care Dumnezeu vrea să rodească. Omul este persoana pe care Dumnezeu vrea să o împlinească.

Cel ce este (vezi Ieşirea 3:14) se pune la dispoziţia celui ce este destinat să devină ca Cel ce este. Pămîntul este nimic, nu are valoare prin sine. Numai primind sămînţa vieţii şi unindu-se cu ea, pămîntul se poate transforma, se poate

Lennon despre darwinism

Orice acestia mi-au spus în tinereţe a fost deja infirmat de acelaşi tip de "experţi" care le-au propus în primul rînd.

Din interviul cu John Lennon, în care se atinge problema darwinismului. Potrivit lui Lennon, darwinismul este “monkey business” (şmechereală, escrocherie). Preluat de jurnalistul David Sheff, interviul a fost inclus în “All We Are Saying: The Last Major Interview with John Lennon and Yoko Ono” . Asta-i ca fapt divers – relevant în măsura în care secularistul Lennon este frecvent ridicat în slăvi ca “icoană anti-teistă” de agit-prop-ul combinaţiei monolitice secularism-evoluţionism-scientism. Este unul dintre ultimele sale interviuri (deci ai zice că ar fi început să-şi vină în fire odată cu vîrsta!…)

Reeducarea

Cine are ochi de văzut, poate observa în lumea largă procesul reeducării şi restructurării materialist-dialectice, atee, imorale, decadente şi respingătoare.

Marxism-leninismul îl declară pe om Dumnezeu. Natura, viaţa, societatea şi sufletul trebuie supuse legilor materialismului istoric. Cei mai mari duşmani ai materialismului istoric sunt Dumnezeu şi sufletul. Acestea trebuie în primul rând distruse.  Repetăm,  şi  nu  vom  repeta  niciodată  îndeajuns,  că  dincolo  de dominaţia  economică,  politică  şi  militară,  comunismul  urmăreşte  dominaţia asupra  sufletului.  Sufletul  trebuie  distrus  pentru  că  nu  poate  fi  supus.  Religia, arta, ştiinţa, ideile, idealurile, sentimentele, toate trebuie distruse şi înlocuite cu ideile,  legile  şi  ştiinţa  materialismului  istoric.  Rezultă  astfel  un  om-monstru,  un om-caricatură,   un   om-demon.   Numai   demonii   şi   oamenii,   conştienţi   de nimicnicia lor, se proclamă totuşi dumnezei.

Prin   urmare   educarea   în   spiritul   materialismului   istoric   –   adică « reeducarea »  -  este  demonizarea  omului,  mutilarea  sufletului,  moartea  lui Dumnezeu, mecanicizarea conştiinţei, anularea personalităţii, dispariţia libertăţii, robia absolută, teleghidarea psihică, condiţionarea mentală pe bază de reflexe.

Hristos şi împăraţii

Cerul și pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece

(Din destăinuirile lui Napoleon)

Spun unii că Hristos a fost un om numai. Eu nu cred. Eu am văzut zeci de milioane de oameni din toate păturile sociale şi din toate rasele, dar n-am aflat nici unul în asemănare cu Hristos. N-am aflat în Franţa, nici în Europa, nici în Asia, nici în Africa… Hristos n-a fost numai om.

Priviţi-L pe Hristos în muntele Taborului… Vor­beşte cu Tatăl. Veselia şi fericirea sufletului Lui aşa-s de mari, de-I luceşte faţa ca şi faţa soarelui!

Şi priviţi-L acum pe Muntele Măslinilor… îngenunchiat se roagă… Durerea şi amarul Său aşa-s de mari, de asudă sudori de sânge. Veselia şi durerea omenească nu-s aşa.

Spun alţii că Hristos ar fi un filozof, iar Evan­ghelia e învăţătură omenească. Eu nu cred. Eu am fost membru al Academiei franceze, eu am avut în societatea mea şi filozofi şi savarţi, bărbaţii cei mai înţelepţi ai vremii mele, dar sunt departe de Hristos.

Dezastrele aduse umanităţii de darwinism: nazismul şi comunismul

Astăzi marxiștii și comuniștii sunt încă cei mai importanți apologeți ai darwinismului.

Ideologia  nazista  si  teoria  evolutiei

Nazismul s-a nascut in urma haosului politic pe care Germania l-a trait dupa primul razboi mondial. Conducatorul Partidului Nazist era Adolph Hitler, care avea o fire deosebit de ambitioasa si agresiva. Hitler avea o pozitie extrem de rasista credea cu tarie in superioritatea rasei  germane sau ariene fata de celelalte rase.

Teoria evolutiei a lui Darwin i-a oferit “baza stiintifica” pentru propriile sale teorii rasiste. Hitler de asemenea a obtinut suport ideologic din lucrarile istoricului german rasist H. von Treitschke. Treitschke a fost puternic influentat de teoria lui Darwin si si-a bazat propriile viziuni rasiste pe darwinism. El afirma :”Natiunile nu pot evolua decit printr-o lupta acerba, similara conceptului de “lupta pentru supravietuire.”

Hitler s-a inspirat si el din conceptul lui Darwin de “lupta pentru existenta”. Numele faimoasei sale carti “Mein Kampf” (“Lupta mea”) era o expresie clara a conceptiilor sale darwiniste. Intr-adevar, Hitler, asemeni lui Darwin, socotea rasele non-europene nimic mai mult decit maimute evoluate si a adaugat : “Luati germanii nordici si nu va ramine nimic mai mult decit un dans al maimutelor.”

Dezastrele aduse umanităţii de darwinism: Teoria rasiala a lui Darwin

După Darwin, rasa umană superioara era cea europeană-albă. Rasele africane sau asiatice pierdeau pur şi simplu în lupta pentru supravieţuire.

Acum aproape 5000 de ani, in tinuturile bogate ale Orientului mijlociu, in Mesopotamia , religiile pagane erau dominante. Aceste culturi pagane au generat o serie de mituri si superstitii privind originea vietii in Univers. Unul dintre aceste mituri era cel al evolutiei. Conform epicii sumeriene Enuma Elish viata a aparut in mod spontan in apa apoi a evoluat dintr-o specie in alta.

Aceste conceptii provenind de la culturi idolatre au fost iterate in lumea moderna in sec.18. Unii intelectuali europeni, influentati de  curente antice grecesti au adoptat in consecinta materialismul, cu o credinta comuna: se pronuntau ferm impotriva oricarei idei de religie monoteista.

Despre evolutionism

Elevii sunt învãtati cã "materia vie este rezultatul evolutiei, în anumite conditii, a materiei lipsite de viatã" si cã "viata este o etapã calitativ superioarã în evolutia formelor de miscare a materiei".

Evolutionismul ateist este ipoteza care afirmã cã speciile de animale s-au transformat unele în altele, de la primele unicelulare pânã la maimutã si om, în miliarde de ani, prin procese întâmplãtoare; mai afirmã cã speciile de plante au evoluat de la fonnele unicelulare pânã la plantele cu flori.

Evolutionismul provine din vechile conceptii pãgâne.

In mitologia sumerianã, oamenii si zeii au apãrut prin amestecul apei dulci cu apa sãratã.

Anaximandru (610-546 î.Hr.) credea cã animalele au apãrut din mare, datoritã cãldurii solare; cã la început erau acoperite cu o scoartã de spini, pe care apoi au pierdut-o.

Dupã Empedocle (483-423 î.Hr.), viata s-a nãscut din mâlul încãlzit din care au iesit segmente de fiinte vii, membre izolate, ochi fãrã cap etc. El credea cã fiintele vii se obtineau prin asocierile întâmplãtoare ale acestor segmente.

CLASA A IX-A. BIOLOGIE VEGETALĂ

 

Copiii sunt influenţaţi şi de concepţiile ateiste din clasele precedente, precum şi de emisiunile de biologie evoluţionistă de la televizor.

 

În biologia ateistă se consideră că: “materia vie este rezultatul evoluţiei, în anumite condiţii, a materiei lipsite de viaţă.” ([1], p. 3). Aceasta nu este o concluzie ştiinţifică, ci o simplă ipoteză, deoarece nu a fost dovedită. Observăm şi faptul că “evoluţia” nu a fost definită. Manualul nu prezintă o definiţie a “evoluţiei”. În clasa a VIII-a, elevilor li s-a spus că: studii amănunţite, comparative privind structura şi funcţiile vieţuitoarelor au condus la ideea de evoluţie.” ([2], p. 156). Este vorba de “evoluţia vieţuitoarelor”, nu de “evoluţia materiei lipsite de viaţă”. Această ultimă noţiune nu s-a definit. Ateii s-au străduit să explice “evoluţia” vieţuitoarelor prin mutaţii genetice şi adaptare la mediu în lupta pentru existenţă. Dar materia nevie nu are evoluţie genetică (în sens biologic) şi nu luptă pentru existenţă.

În acest manual este prezentată ipoteza biochimistului sovietic A. I. Oparin. Această ipoteză, emisă în anul 1922, afirmă că viaţa a apărut pe planeta noastră în mediul acvatic, din materie nevie, pe calea aşa numitei “evoluţii chimice”, care ar consta din transformarea substanţelor anorganice în compuşi organici ([1], [3]). Prezentarea din manual referitoare la condiţiile fizico-chimice “de acum câteva miliarde de ani”, lasă impresia de mare siguranţă. Se vorbeşte de o temperatură de 100º C şi de acumularea de dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), hidrogen sulfurat (H2S) ([1], p. 3).

Clasa a VIII-a. Biologie. Genetică, ecologie, evoluţionism

„Căci Dumnezeu, cunoscând pe toate înainte de facerea lor, a ştiut că omul, prin voia sa liberă, are să calce porunca şi are să fie supus stricăciunii; pentru acest motiv a creat toate spre trebuinţa lor potrivită”

Capitolul 4 al manualului [a] prezintă „Noţiuni generale despre evoluţionism. Unitatea lumii vii. Materia vie este unitară prin structura sa moleculară şi celulară.”

În compoziţia chimică a materiei vii intră şase elemente chimice fundamentale: C, H, O, N, S, P; alte elemente chimice sunt în proporţie mai redusă. Prin combinarea acestora rezultă substanţe chimice anorganice şi organice. ([a], p. 153) Unitatea lumii vii nu dovedeşte evoluţia. Faptul că trupurile făpturilor vii conţin aceleaşi elemente chimice nu arată că s-au transformat unele în altele. Dacă un pictor realizează două tablouri pe acelaşi suport şi cu aceleaşi vopsele nu vom spune că tablourile provin unul din altul, prin transformare. Unitatea materială (chimică) a trupurilor făpturilor vii se explică prin faptul că au fost create din aceeaşi materie, de către acelaşi Creator.

„Toate vieţuitoarele au corpul alcătuit din celule. Procesele fiziologice care asigură existenţa plantelor, animalelor şi omului sunt aceleaşi: hrănirea, respiraţia, sensibilitatea, mişcarea, reproducerea, etc.” ([a], p. 153) Se constată un plan unitar în alcătuirea şi funcţionarea vieţuitoarelor. Este normal să gândim că acest plan a fost realizat de un Proiectant. Cum ar putea să existe un plan fără proiectant? În manual este scris că „prin combinarea elementelor chimice rezultă substanţe anorganice şi organice”[a], p. 153). Subliniem două aspecte importante:

Marxişti despre darwinism

„Cartea lui Darwin este foarte importanta si-mi serveste ca baza pentru lupta de clasa in istorie.”

Karl Marx

„Darwin a demolat credinta ca specile animale si vegetale nu sunt in relatie unele cu altele si ca au fost create de Dumnezeu.”

VI Lenin

„Pentru a elibera mintile seminaristilor ca lumea a fost creata trebuie sa ne familiarizam cu scrierile lui Darwin”

IV Stalin

„Acesta mi-a distrus ultimile prejudecati ideologice . Ideea evolutiei si determinismului m-a posedat pe deplin . Darwin a devenit pentru mine cel care mi-a deschis portile Universului”

Ateul declarat

Pe copiii orfani şi-i dispută Dumnezeu şi primăria. Mai este însă şi o altă ceată de orfani, pe care nimeni nu şi-i ia în cârcă, ateii declaraţi. Ateul e un ipocrit. De ce? Pentru că el crede totuşi în ceva, el crede în Marx. Ateul, adică omul fără Dumnezeu. Din moment ce simţul divin, credem noi, este înnăscut, rezultă că ateul este cea mai mare anomalie, o ratare ontologică de proporţii, un monument penibil al încăpăţânării. Nu există ateism. Ateul declarat ar trebui să se întoarcă la copilărie, când era cu mintea întreagă, să-şi amintească cum bătea cruci să nu fie prins la furat de zarzăre. Copil imposibil, crescut de bone, care nu ştie să piardă, ateul a rămas un infantil care nu-şi găseşte locul. Dacă stă în fund, face hemoroizi, dacă se ridică, produce varice. Singurul lui amor este el însuşi, cariera lui este fructul acestui amor. E firav din fire, îi dă sângele pe nas la promovări şi prime de Crăciun. Stă cu destinul pe spate ca taximetriştii cu prosopul pe ceafă. E rigid, n-are ureche muzicală, se refugiază în rutina de la serviciu şi în iubirea fizică. Iubirea sentimentală implică un for emoţional pe care ateul nu şi-l poate permite, la el totul e materie şi instinct, deci legea junglei. La el, lumea este un balon imens, umflat în fiecare clipă cu gâfâieli de rut şi flatulaţii pretenţioase.

Civilizaţia morţii

Civilizaţia de tip occidental este o formă de creştinism fără Dumnezeu. Comunismul însuşi este o formă de creştinism fără Dumnezeu. Cu toţii iau principii, idei, legi bune, din cele pe care le-a lăsat Dumnezeu pe pămînt, dar le aplică fără duhul de viaţă al lui Dumnezeu. De bună seamă că aceste idei sînt luate de la Dumnezeu, pentru că într-o lume ipotetică ce a apărut singură, spontan, din apă, noroi şi pietre, ele nu puteau să răsară. Pietrele nu au valori şi nici idei. Aristotel dădea definiţia nimicului, spunînd că este ceea ce visează pietrele. Toate aceste legi, idei, valori sînt vii atîta vreme cît prin ele circulă seva de viaţă, adică harul sfînt. Cînd Dumnezeu este eliminat din societate, din şcoli, din viaţa de zi cu zi, ele rămîn moarte.

Aşadar, civilizaţia nu este altceva decît creştinism fără Dumnezeu combinat cu infatuarea ineptului care ştie el sigur că ştie/poate şti absolut totul. Astfel se explică faptul că toate ideologiile din lume par bune la suprafaţă. Originea tuturor acestora este sfîntă, după cum este şi originea diavolului. Însă atunci cînd sînt puse în aplicare, pustiesc totul în calea lor.

Dumnezeu respectă libertatea omului

Propun să începem cu o realitate pe care nimeni nu a reuşit să o nege în întregime, dar pe care mulţi au izbutit să o afirme cu toată puterea: Iisus Hristos există! Ne place sau nu, suntem conştienţi sau ba, simţim acest uriaş adevăr sau nu, Iisus Hristos este viu. Este vorba de Acea Persoană care a trăit cu 2000 de ani în urmă şi Care încă mai trăieşte. Este Cel ce a trecut printr-un mormânt, lăsându-Şi acolo doar veşmintele. A înviat fără să fie văzut de nici un om, cerând totuşi oamenilor să accepte Învierea Lui. A înviat discret, fără trâmbiţe şi surle, fără a-l brusca în vreun fel pe om. Ce făcea omul în momentul Învierii lui Hristos? Dormea!

Aspecte ale evoluţionismului în gimnaziu – Biologia animală. Clasa a VI-a

În manualul [1] se afirmă că: „prin caracterele de asemănare a maimuţelor cu omul, s-a tras concluzia că maimuţele şi omul au avut un strămoş comun” (p.126). Dar asemănarea nu implică existenţa unui strămoş comun. Dacă două tablouri ale unui pictor sunt asemănătoare, nu vom spune că au un strămoş comun. Există animale care se aseamănă cu frunzele, dar nu vom spune că animalele şi frunzele au avut un strămoş comun. Un astfel de animal – fillium - este prezentat în manual la pag. 147. Alte animale de acest fel vor fi studiate în clasa a XII-a. Se mai afirmă că „maimuţele au un comportament comparabil cu al omului” ([1], p. 160). Dar ceea ce deosebeşte foarte mult pe om de maimuţe este viaţa duhovnicească. Maimuţele nu se roagă lui Dumnezeu, nu ţin post, nu pictează icoane.

Aspecte ale evoluţionismului în gimnaziu – clasa V-a: Biologia vegetală

Capitolul 6 al manualului [1] este intitulat „Evoluţia plantelor”. Se afirmă că „plantele şi animalele care au trăit în trecutul îndepărtat pot fi cunoscute, deoarece in scoarţa Pământului se păstrează rămăşiţe ale vieţuitoarelor dispărute. Acestea se numesc fosile.”([1], p. 161) Dar dispariţia unor vieţuitoare nu dovedeşte transformarea evolutivă a lor. Există şi astăzi aşa-zise „fosile vii”. Mult timp s-a crezut că ele au dispărut, transformându-se în alte specii. Recent s-au descoperit în viaţă exemplare din speciile presupuse dispărute. Trăiesc astăzi alge care aparţin unor tipuri străvechi; în forma lor nu se constată schimbări importante. Există în viaţă o specie de ferigă „primitivă” cu frunze mici şi puţine. S-au păstrat şi cycadee - un fel de ferigi despre care unii biologi cred că au apărut în urmă cu 140 de milioane de ani. Se credea că „strămoşul” arborelui mamut a dispărut de 20 de milioane de ani. Dar iată că, în 1962, un student chinez, T. Wang, l-a descoperit vieţuind în pădurile din China Centrală. Mai trăieşte astăzi o specie de conifere „primitive”, despre care unii oameni de ştiinţă evoluţionişti spun că se menţine de 250 de milioane de ani. În ţara noastră mai găsim dreţe, specie despre care se spune că există de 200 000 de ani. Menţionăm că  toate aceste datări aparţin evoluţioniştilor. Şi dintre animale există multe „fosile vii”. Ele nu au evoluat.

NOŢIUNI EVOLUŢIONISTE LIPSITE DE SENS

Noţiunea de „dovadă experimentală a originii vieţii” este lipsită de sens. Activitatea coordonată a unor cercetători (fiinţe raţionale) nu poate fi o dovadă a apariţiei spontane a vieţii, prin fenomene întâmplătoare (fără intervenţia unei fiinţe raţionale).

În evoluţionism, virusurile sunt denumite “forme de viaţă acelulare”, pentru a se crea impresia că a avut loc o evoluţie de la forma acelulară la forma celulară. Această denumire este greşită, deoarece virusurile nu au metabolism propriu şi nu se autoreproduc, deci nu sunt forme de viaţă. Chiar şi unii evoluţionişti recunosc faptul că „viaţa se manifestă numai în cadrul organismelor cu structură celulară” [1], adică nu există viaţă în formă acelulară.

CE ÎNSEAMNĂ FAPT ŞTIINŢIFIC ŞI TEORIE ŞTIINŢIFICĂ?

Faptele ştiinţifice sunt realităţi dovedite prin observaţii sau experienţe ştiinţifice. Exemple de fapte ştiinţifice: îngheţarea apei, transportul aminoacizilor prin membrana celulară, faptul că grâul conţine proteine cu toţi aminoacizii esenţiali necesari omului, existenţa reflexelor condiţionate.

DIN ISTORIA EVOLUŢIONISMULUI

Ideea de apariţie spontană a vieţii (prin factori întâmplători) şi ideea de evoluţie a speciilor provin din filosofia păgână.

Anaximandru (610-546 î. Hr.) credea că animalele au apărut din mare datorită căldurii solare; că la început erau acoperite cu o scoarţă de spini pe care apoi au pierdut-o.

După Empedocle (483-423 î. Hr.) viaţa s-a născut din mâlul încălzit din care au ieşit segmente de fiinţe vii, membre izolate, ochi fără cap etc. El credea că fiinţele vii apăreau prin asocierile întâmplătoare ale acestor segmente.

ERORI DE LOGICĂ ÎN RAŢIONAMENTELE EVOLUŢIONISTE

Evoluţionismul se bazează pe următoarele erori de logică:

Confuzia între evoluţie şi selecţie. Evoluţioniştii folosesc dovezi ale selecţiei naturale sau artificiale, încercând să demonstreze evoluţia speciilor.

Confuzia între evoluţie şi adaptare la mediu. Exemple de adaptare sunt prezentate drept exemple de evoluţie.