Este botezul protestant biblic?

"Botez" protestant

Am văzut cum interpretarea protestantă a Scripturii formează o dogmă din ordinea aşezării cuvintelor în citatul: „cel ce va crede ⁽¹⁾ şi se va boteza ⁽²⁾ se va mântui ^{(3) Marcu 16.16}, atribuind sintagmei „va crede” întâietate esenţială şi valoare intelectuală (cognitivă), prin actul de mărturisire orală care trebuie neapărat să preceadă (fiindcă este scris înainte) actul „se va boteza” pentru a dobândi efectul „se va mântui”.

Orice altă interpretare sau ritual care nu se încadrează în această „schemă”, în acest „algoritm”, este considerat nebiblic şi deci nemântuitor.

Să vedem atunci cât de „biblic” este următorul citat din Biblia Cornilescu: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i ⁽¹⁾ în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi învăţaţi-i ⁽²⁾ să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi ⁽³⁾ în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”^{Matei 28.19-20}

Aşadar, cum se vor face ucenici (creştini) dintre neamuri? – botezându-i şi apoi învăţându-i. Oare Evanghelia de la Matei anulează Evanghelia lui Marcu, scriind „botezându-i” înaintea „învăţaţi-i”? A greşit evanghelistul Matei sau Marcu, şi atunci se contrazice Scriptura pe sine? Să nu fie, ci Scriptura respinge clar, de la un capăt la altul, mântuirea doar prin credinţă şi condiţionările arbitrare şi raţionaliste ale protestanţilor privind botezul.

Unii contra-argumentează aici zicând că mulţimea citatelor biblice care respectă ordinea crez-botez-mântuire este mai numeroasă şi deci ar avea o „tărie” mai mare în faţa unui singur text, izolat şi „contradictoriu”. Soluţia acestei probleme a fost dată de Luther care a rupt din Scriptură Epistola lui Iacov şi a batjocorit-o numindu-o „epistolă de paie”, fiindcă în capitolul 2.17-26 Apostolul nimiceşte pur şi simplu mincinoasa dogmă Sola Fide care stă la baza Protestantismului. Aşa că alegerea celor care îşi justifică doctrina după numărul de citate este doar una: ori toată Scriptura, ori nici o Scriptură.

Să vedem ce spune mai departe Scriptura despre făgăduinţa mântuirii prin botez, tot din Biblia Cornilescu: „Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh, căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru. ” ^{Fapte 2.38-39}

Citatul pare doar că respectă „ordinea”, însă contrazice în două mari puncte doctrina protestantă, căci partea finală vine ca un tunet şi zdrobeşte întregul eşafod al mântuirii protestante, afirmând în primul rând iertarea păcatelor prin botez (deci nu prin credinţă), dar mai ales aduce făgăduinţă şi darul mântuirii copiilor, tocmai celor despre care Sola Fide spune că nu pot crede, nu se pot boteza şi nu se pot mântui.

Suntem puşi aici în faţa unei alegeri: sau este valabilă mântuirea doar prin credinţă, şi atunci Scriptura greşeşte când făgăduieşte mântuirea copiilor care, nu-i aşa, nu pot „crede” din cauza minţii fragede, sau Scriptura are dreptate deschizând porţile raiului „pruncilor şi pentru toţi” care primesc botezul, şi atunci mântuirea doar prin credinţă protestantă este cea mai crudă limitare a jertfei pe Cruce a lui Hristos.

Sursa: Pr. Visarion Moldoveanu, Rătăcirea baptistă