Noua plagă: protestantismul

Două plăgi erau la noi: materialismul şi spiritis­mul. Nu de mult timp, vrăjmaşul a început să ne tri­mită o a treia, cea mai pustiitoare: teologhisirea nem­ţească [protestantismul, n.n.]. Care e trăsătura distinctivă a acestei teologhisiri? Construirea a tot felul de vederi asupra creştinis­mului, vederi privitoare atît la esenţa, cît şi la istoria lui, şi năzuinţa, potrivită cu vederile acestea, spre „reorganizarea” societăţii creştine. Asta se potriveşte desăvîrşit cu duhul nemţilor. Cînd neamţul [citeşte protestantul, n.n.] ajunge la oarece idee generală sau la niscaiva vederi „atot­cuprinzătoare”, pune atîta preţ pe ele că este gata să jertfească tot ca să-şi răspîndească născocirea. Aşa face cu toate obiectele cunoaşterii, aşa face şi în teologhisire. Asta a început încă de la Luther. Şi-a con­struit Luther propriile vederi asupra lucrării lui Dum­nezeu în Hristos Iisus şi a zvîrlit tot ce i s-a părut că nu se potriveşte cu construcţia lui. Glasul Biseri­cii în învăţătură? Afară! Tainele? Afară! Asprimea as­cetică? Afară! Toată rînduiala bisericească a slujbe­lor? Afară! Pe urmele învăţătorului au mers şi uceni­cii. Oricine s-a apucat de teologhisire a socotit că e de datoria sa să inventeze ceva nou-nouţ şi să întoar­că toate potrivit cu ideea sa. În vremea de acum, ve­derile lor sunt fără număr, dar nu-i nici o unire între ele. Tocmai de asta n-au ei teologie, ci „teologhisire” neîmblînzită. Vorbesc, vorbesc, şi nu se mai înţeleg. Pe de-a-ntregul li se potrivesc cuvintele Apostolului, că tot învaţă şi nu sunt nicidecum în stare să ajungă la înţelegerea adevărului. Că îşi construiesc proprii­le vederi, asta n-ar fi nimic – bun lucru, se adîncesc în lucrarea lui Dumnezeu; necazul este însă că nu vor să-şi verifice vederile după glasul Bisericii Soborni­ceşti, nu ascultă de nimeni, nici de învăţătorii lor şi nici măcar de cuvîntul lui Dumnezeu. Mintea lor are frunte de fier şi grumaz de aramă. Nu vor să se ple­ce, ci doar să se tot înalţe. Teologhisirea lor este facere-pe-deştepţii în sfera adevărului revelat. Ea rîmă toate ca un dobitoc necurat în stratul cu flori. Apără şi ne izbăveşte, Doamne, de această plagă!

Sf. Teofan Zăvorîtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. I