Şi iarăşi despre reeducare…

Temniţa grea este lucru de nimic, fleac şi floare la ureche pe lângă ospiciul de nebuni.

Nimeresc  în  timpul  unei  furii  a  mutărilor,  cum  îl  apucă  adesea  pe Tudoran,  ofiţerul  politic,  într-o  celulă  cu  foşti  militari,  jandarmi  şi câţiva legionari de curând aduşi de la Aiud.

Aflu amănunte autentice despre Ţurcanu şi reeducare. Dacă  diavolii,  îngeri  căzuţi,  puteau  născoci  chinuri  cumplite,  numai ordinului şmecheresc al oamenilor i-au putut trece prin minte torturi atât de ţicnite şi de întortocheate.

Arpacaşul fierbinte înghiţit pe nerăsuflate şi numaidecât după aceea o stacană mare cu apă rece.

Căţărări cu unghiile pe ziduri.

Metanii, neîntrerupt, până la leşin.

Excremente  mâncate.  (Se  socoteşte  privilegiat  cel  care-i  pus  să  şi  le mănânce pe ale sale.)

Mâncare  enormă  urmată  de  patruzeci  şi  opt  de  ore  petrecute  într-o celulă ticsită, fără tinetă şi cu uşa, fireşte, zăvorâtă.

Cum se spală creierul unei naţiuni

 

Un om care a fost demoralizat nu este capabil să evalueze informaţia adevărată. Faptele reale nu îi spun nimic, chiar dacă l-aş umple de informaţie, de dovezi adevărate, de documente şi fotografii.

Vă gîndiţi că controlul mental şi condiţionarea socială reprezintă doar o mare teorie a conspiraţiei?

Într-un interviu luat de Edward Griffin lui Yuri Bezmenov în anul 1985, ultimul expune cei 4 paşi folosiţi pentru a schimba gîndirea şi comportamentul unei întregi naţiuni, de-a lungul generaţiilor.

„Subversiunea ideologică este un proces legal, deschis. Nu are nici un mister şi nici nu are nimic a face cu spionajul. În realitate accentul principal al KGB-ului nu este deloc domeniul inteligenţei. După parerea mea şi conform părerilor multor dezertori de calibrul meu, numai aproximativ 15% din timpul, banii şi forţa de muncă se cheltuie cu spionajul ca atare. Restul de 85% este un proces lent, pe care noi îl numim subversiune ideologică, măsuri active sau război psihologic. Ceea ce în esenţă sa este: să schimbi percepţia realităţii fiecărui americam aşa ca în ciuda abundenţei informaţiilor, nimeni să nu fie capabil să ajungă la concluzii înţelepte despre cum să se apere pe ei înşişi, familiile lor, comunitatea lor şi ţara lor. Este un mare proces de spălare a creierului ce se derulează foarte lent şi este împărţit în patru etape de bază.

Pacea lumii

Lumea vrea pace ca să aibă timp să se poată desfăta prin împlinirea poftelor, prin satisfacerea tuturor simţurilor (mâncare, băutură, fumat, dormit şi lenevit), a plăcerilor carnale (desfrâu şi tot felul de forme de păcătuire libertină şi sodomică), ca să ţină subjugate sufletele sub dominaţia fricii, terorii, crimei, minciunii, instituite ca autoritate legală.

Până mai e vreme, treziţi-vă, toţi care nu ştiţi ce e viaţa voastră, căci se va striga: „Vreme nu mai este! Vremea a trecut!” Vremea de pocăinţă şi mila lui Dumnezeu este înscrisă în timpul   trupului   nostru.   Atât   este!   Timpul   vieţuirii   în   trup!   După   aceea   vine   judecata, dreptatea! Rugaţi-vă să vi se ierte fărădelegile, până mai sunteţi în trup, până aveţi cu ce plăti, suferind în trup, ca să treceţi din moarte – şi prin moarte – la Viaţă. Nu din moartea trupului la moartea veşnică a existenţei, la lipsirea de slava pentru care eraţi meniţi.

A constat încrederea noastră în pacea dată de conştiinţa că Hristos lucrează în noi spre Slava Sa. „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze!” (Ioan, 14, 27). Mântuitorul a precizat expres diferenţierea între pacea Sa şi pacea lumii. Mai întâi, starea de pace sălăşluieşte dacă sufletul tău este ancorat în credinţa că Cel Care a creat totul este şi Purtător de grijă, Pedagog suprem, care conduce totul la scopul pentru care a creat fiecare existenţă.

Nu ştim nimic! Şi parcă nici nu vrem să ştim!

 

De ce unii au simţit nevoia să schimbe crucea roşie de pe maşinile de salvare cu semiluna şi steaua lui David?

Numele lui Hristos a fost şi rămîne incomod pentru toţi cei care lucrează răul în lume. Nu vedeţi cît scandal se face în jurul scoaterii icoanelor din şcoli, din locurile publice? Şi asta în timp ce blocurile şi stîlpii oraşelor sînt acoperite de pancarde de zeci de metri care reprezintă maşini, femei, ţigări, parfumuri, sticle de vin. Încercaţi să afişaţi chipul lui Hristos pe panourile prevăzute pentru reclamă şi veţi vedea că va răbufni un scandal internaţional, în care veţi fi acuzaţi de discriminare. Dar cred că nimeni nu ar reuşi să afişeze chipul lui Hristos în locul panourilor pentru reclamă, chiar dacă ar plăti dublu, pentru că nu va primi aprobare de la primărie. Observaţi că de două mii de ani oamenii se luptă să-L şteargă pe Hristos din istorie, dar nu reuşesc. În fiecare post al Crăciunului şi al Paştelui, Discovery şi National Geographic mai lansează cîte un film deocheat împotriva lui Hristos. În fiecare an mai apare cîte un film sau cîte o carte de succes care atacă Dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu. Auzim acelaşi glas hulitor pe care l-au auzit şi Apostolii, şi creştinii primelor veacuri care erau aruncaţi la tigri şi la lei în arcurile romane. Hristos însă a ieşit întotdeauna învingător!

IERTARE, de Alexandru Macedonski

Iertare! Sunt ca orice om
M-am îndoit de-a Ta putere,
Am râs de sfintele mistere
Ce sunt în fiecare-atom…

Iertare! Sunt ca orice om.
Sunt ticălosul peste care
Dacă se lasă o-ntristare
De toţi se crede prigonit,
Dar, Doamne, nu m-ai părăsit…

Sunt om ca orice om — iertare.

***

Cules din volumul “INTRE CER SI PAMANT”-Editura Sfantul Alexandru, Bucuresti – 2004

Inversarea valorilor

Lumea satului, un fost pazic al valorilor / Foto: Agerpres

Ce contează cu adevărat în societatea noastră: banul sau calitatea vieţii?

Ce s-a intamplat cu tara asta in ultimii ani?  Ce s-a intamplat in intervalul de timp ce a trecut intre momentul in care bunica imi spunea : “Omul sfinteste locul!” si pana cand omul de rand a ajuns sa spuna: “Romania, o tara frumoasa, pacat ca este locuita!”?

Reeducarea

Cine are ochi de văzut, poate observa în lumea largă procesul reeducării şi restructurării materialist-dialectice, atee, imorale, decadente şi respingătoare.

Marxism-leninismul îl declară pe om Dumnezeu. Natura, viaţa, societatea şi sufletul trebuie supuse legilor materialismului istoric. Cei mai mari duşmani ai materialismului istoric sunt Dumnezeu şi sufletul. Acestea trebuie în primul rând distruse.  Repetăm,  şi  nu  vom  repeta  niciodată  îndeajuns,  că  dincolo  de dominaţia  economică,  politică  şi  militară,  comunismul  urmăreşte  dominaţia asupra  sufletului.  Sufletul  trebuie  distrus  pentru  că  nu  poate  fi  supus.  Religia, arta, ştiinţa, ideile, idealurile, sentimentele, toate trebuie distruse şi înlocuite cu ideile,  legile  şi  ştiinţa  materialismului  istoric.  Rezultă  astfel  un  om-monstru,  un om-caricatură,   un   om-demon.   Numai   demonii   şi   oamenii,   conştienţi   de nimicnicia lor, se proclamă totuşi dumnezei.

Prin   urmare   educarea   în   spiritul   materialismului   istoric   –   adică « reeducarea »  -  este  demonizarea  omului,  mutilarea  sufletului,  moartea  lui Dumnezeu, mecanicizarea conştiinţei, anularea personalităţii, dispariţia libertăţii, robia absolută, teleghidarea psihică, condiţionarea mentală pe bază de reflexe.

Suflete, prund de păcate de Lucian Blaga

Suflete, prund de pacate,
esti nimic si esti de toate.
Roata stelelor e-n tine
si o lume de jivine.
Esti nimic si esti de toate:
aer, pasari calatoare,
fum si vatra, vremi trecute
si pamanturi viitoare.
Drumul tau nu e-n afara,
caile-s in tine insuti.
Iara cerul tau se naste
ca o lacrima din plansu-ti.

Fecior de preot ortodox din Ardeal si copilarind în universul satului traditional (pe care-l va elogia cu atîtea prilejuri mai tîrziu, mai ales pentru sensibilitatea-i metafizica si pentru deschiderea spre mit), s-ar zice ca Blaga a avut, din capul locului, “pecetea” crestina, deopotriva bisericeasca si folclorica.

În tinereţe a făcut parte din Asociaţia “Prietenii Legiunii” ai Mişcării Legionare împreună cu fratele său. Mai tîrziu însă, Lucian Blaga pare să se detaşeze tot mai mult de Crezul ortodox, dovadă fiind sistemul filosofic propriu pe care l-a construit, dar şi declaraţia sa cum că este agnostic. Opera sa însă este apreciabilă, mai ales pentru momentele în care sufletul său vibra şi simţea româneşte, adică după tradiţia ortodoxă urmată de poporul român. Ţinem să adăugăm că agnosticismul este un curent filosofic care contravine învăţăturii ortodoxe, Ortodoxia însăşi avînd propria formă de filosofie care nu poate fi încadrată în vreun curent filosofic contemporan. Recomandăm cititorilor scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, în special ale Sfînţilor Iustin Martirul şi Filosoful, Nicolae Velimirovici (al Serbiei), pentru o informare adecvată în acest domeniu.